USCOV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 25398/05

depusă de Iurie USCOV

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 17 martie 2009, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 10 iunie 2005,

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Iurie Uscov, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1926 și care locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V.

Zama, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamantul a depus banii săi pe trei conturi diferite ale Băncii de Economii, care, în timpul Uniunii Sovietice, era o bancă de stat. După mai multe reforme economice și monetare din Moldova, valoarea banilor depuși în bănci s-a redus dramatic.

Reclamantul a inițiat proceduri judiciare împotriva Guvernului, solicitând compensații pentru efectele inflației asupra valorii banilor săi. El s-a mai referit la Hotărârea Guvernului nr. 179 (20 februarie 2003), potrivit căreia persoanele care erau născute până în anul 1926 inclusiv aveau dreptul la compensații parțiale pentru banii depuși la Banca de Economii.

La 17 decembrie 2004, Judecătoria Buiucani a respins pretențiile reclamantului ca nefondate, constatând că legislația prevedea plata unor compensații parțiale celor născuți până în anul 1926 inclusiv, însă reclamantul nu se încadra în categoria persoanelor care aveau dreptul la astfel de compensații. De asemenea, instanța judecătorească a scutit reclamantul de plata taxei de stat din cauza situației lui financiare precare și vârstei înaintate.

Reclamantul a depus apel, referindu-se, drept temei pentru scutirea de plata taxei de stat,

inter alia,

la pensia sa mică și la vârsta înaintată.

La 23 martie 2005, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul acestuia din aceleași motive ca și prima instanță. Ea a scutit reclamantul de plata taxei de stat din cauza situației lui financiare precare și a vârstei înaintate.

În cererea sa de recurs, reclamantul a argumentat că, potrivit noii legislații, persoanele mai tinere ca el (născute între 1926 și 1935) puteau pretinde compensația parțială. De asemenea, el a solicitat scutirea de plata taxei de stat din cauza pensiei lui mici și a vârstei înaintate. El a prezentat un certificat potrivit căruia el primea o pensie de doar 585 lei moldovenești (MDL) (35.5

euro (EUR) la acea dată).

La 25 aprilie 2005, Curtea Supremă de Justiție a refuzat să examineze recursul, pe motiv de neplată a taxei de stat în mărime de MDL 2,204 (EUR 133.8).

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, că dreptul lui de acces la justiție a fost încălcat prin refuzul Curții Supreme de Justiție de a examina cauza lui.

ÎN DREPT

La 2 februarie 2009, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație:

„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Iurie

Uscov suma de 1,000 (o mie) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, Guvernul este gata să plătească reclamantului suma de 500 (cinci sute) euro cu titlu de costuri de reprezentare.

Aceste sume, care sunt acordate cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, vor fi convertite în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și vor fi scutite de orice taxe care pot fi percepute. Ele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea a mai primit următoarea declarație semnată de către reclamant și reprezentantul său:

“Eu, Vitalie Zama, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Iurie Uscov suma de 1,000 (o mie) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului și suma de 500 (cinci sute) euro cu titlu de costuri de reprezentare.

Aceste sume, care sunt acordate cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, vor fi convertite în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și vor fi scutite de orice taxe care pot fi percepute. Ele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

După consultarea clientului meu, vă informez că el acceptă propunerea și renunță la orice pretenții ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care au dat naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte