USCOV v. MOLDOVA

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 25398/05, de către Iurie USCOV împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 17 martie 2009 ca cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 10 iunie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Iurie Uscov, este un național moldovenesc născut în 1926 și locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Zamă, avocat practicant în Chișinău. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a depus bani în trei conturi diferite în Banca Economiilor, care a fost, în timpul epocii sovietice, de stat. După mai multe reforme economice și monetare în Moldova, valoarea banilor depuse la băncile a scăzut drastic. Reclamantul a inițiat o procedură judiciară împotriva Guvernului, cerând compensație pentru efectele inflației asupra valorii fondurilor sale. De asemenea, el s-a bazat pe Hotărârea Guvernului nr. 179 (20 februarie 2003), potrivit căreia compensarea parțială se datorează persoanelor care au depus bani în conturi în Banca de Economii și care s-au născut în 1926 sau mai devreme. La 17 decembrie 2004, Curtea de District Buiucani a respins cererile sale ca fiind nefondată, constatând că legislația prevede plata unei compensații limitate pentru cei născuți în 1926 sau mai devreme, dar că reclamantul nu s-a calificat pentru o astfel de compensare. Curtea a hotărât, de asemenea, să renunțe la taxele de judecată având în vedere situația financiară slabă a reclamantului și vârstă avansată. Pe 23 martie 2005, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul din aceleași motive ca și instanța de primă instanță. De asemenea, a renunțat la taxele de instanță din cauza situației financiare slabe și a vârstei avansate a reclamantului. În apelul său în casă, reclamantul a susținut că legislația a evoluat pentru a permite persoanelor mai tinere decât el (născute între 1926 și 1935) să solicite compensații parțiale. El a solicitat, de asemenea, o derogare în favoarea pensiei sale mici și a vârstei sale avansate. El a prezentat un certificat de atestare că a primit doar 585 lei moldoveni (MDL) (35,5 euro (EUR) la momentul respectiv). La 25 aprilie 2005, Curtea Supremă de Justiție a refuzat să examineze recursul său în casă datorită nefuncției sale de a plăti taxe în valoare de 2 204 MDL (133,8). COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind o încălcare a dreptului său de acces la instanță ca urmare a refuzului Curții Supreme de Justiție de a examina cazul său. La 2 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Vladimir Grosu, Agent al Guvernului Republicii Moldova, declară că Guvernul Moldovei oferă să plătească 1000 (o mie) de euro domnului Iurie Uscov, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Guvernul oferă, de asemenea, să plătească reclamantului 500 de euro (cincă sute) pentru a acoperi taxele de reprezentare. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit, de asemenea, următoarea declarație semnată de reclamant și de reprezentantul său: „Eu, Vitalie Zamă, reprezentantul reclamantului în cazul de mai sus, remarcă că Guvernul Moldovei este pregătit să plătească sumele de 1000 de euro către dl Iurie Uscov, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului și 500 (cincă sute) de euro pentru a acoperi taxele de reprezentare. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu poate găsi motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no.

25398/05

by Iurie USCOV

against Moldova

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 17

March 2009 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 10 June 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Iurie Uscov, is a Moldovan national who was born in 1926 and lives in Chișinău. He was represented before the Court by Mr

V.

Zamă, a lawyer practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant deposited money in three different accounts in the Savings Bank, which was, during Soviet times, State-owned. After several economic and monetary reforms in Moldova, the value of money deposited with banks decreased drastically.

The applicant initiated court proceedings against the Government, claiming compensation for the effects of inflation on the value of his money. He also relied on Government Decision no. 179 (20 February 2003), according to which partial compensation was due to persons who had deposited money in accounts in the Savings Bank and who were born in 1926 or earlier.

On 17 December 2004 the Buiucani District Court rejected his claims as unfounded, finding that the legislation provided for the payment of limited compensation to those born in 1926 or earlier, but that the applicant did not qualify for such compensation. The court also decided to waive the court fees in view of the applicant’s poor financial situation and his advanced age.

The applicant appealed, referring,

inter alia,

to his small pension and his advanced age as a reason for granting a court fee waiver.

On 23 March 2005 the Chișinău Court of Appeal dismissed his appeal for the same reasons as the first-instance court. It also waived the court fees because of the applicant’s poor financial situation and advanced age.

In his appeal in cassation the applicant argued that the legislation had evolved to allow persons younger than him (born between 1926 and 1935) to claim partial compensation. He also asked for a court fee waiver in view of his small pension and his advanced age. He submitted a certificate attesting that he received a pension of only 585 Moldovan lei (MDL) (35.5

euros (EUR) at the time).

On 25 April 2005 the Supreme Court of Justice declined to examine his appeal in cassation due to his failure to pay court fees in the amount of MDL 2,204 (EUR 133.8).

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of a violation of his right of access to court as a result of the refusal of the Supreme Court of Justice to examine his case.

THE LAW

On 2 February 2009 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Vladimir Grosu, Agent for the Government of Republic of Moldova, declare that the Government of Moldova offer to pay 1,000 (one thousand) euros to Mr

Iurie

Uscov with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. The Government also offer to pay the applicant 500 (five hundred) euros to cover representation fees.

These sums, which are to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court also received the following declaration signed by the applicant and his representative:

“I, Vitalie Zamă, the applicant’s representative in the above case, note that the Government of Moldova are prepared to pay the sum of 1,000 (one thousand) euros to Mr Iurie Uscov with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights and 500 (five hundred) euros to cover representation fees.

These sums, which are to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Having consulted my client, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against Moldova in respect of the facts giving rise to this application. He declares that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and can find no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President