ZANET v. ROMANIA

DECIZIA nr. 34438/05, de către Maria ZANET, împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 24 martie 2009 ca Camera compusă din: Josep Casadevell, Președintele, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 12 septembrie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Maria Zanet, este un național român care s-a născut în 1939 și trăiește în Constanta. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 iunie 1995, reclamantul a depus o cerere la Tribunalul de Primă Instanță Constanta, privind diviziunea unei moșteniri. Acțiunea a durat mai mult de nouă ani și nouă luni timp de trei niveluri de competență în fața șapte instanțe și în cazul în care în cele din urmă s-a stabilit la 14 martie 2005 de Curtea de Apel din Constanta. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile instituite împotriva acestora. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că a fost privată de posesiile sale. DREPTUL La 8 decembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, agent al Guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Hyman, declară că Guvernul României oferă să plătească exgrație o sumă globală de 3 000 (trei mii de euro) către dna Maria Zanet, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 25 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Maria Zanet, reclamantul, observă că Guvernul României sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma globală de 3 000 € (3 mii de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe valoarea de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 34438/05

by Maria ZANET

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 24

March 2009 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Ann Power,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 12 September 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Maria Zanet, is a Romanian national who was born in 1939 and lives in Constanta. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan

­

Horațiu

Radu, from the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 8 June 1995, the applicant filed a claim with the Constanta Court of First Instance, concerning the division of an inheritance. The applicant’s claim was finally dismissed.

The proceedings lasted for more than nine years and nine months for three levels of jurisdiction before seven courts and where finally settled on 14 March 2005 by the Constanta Court of Appeal.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings instituted against them.

The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 that she had been deprived of his possessions.

THE LAW

On 8 December 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I, agent of the Romanian Government before the European Court of Hyman Rights, declare that the Government of Romania offer to pay

ex gratia

a global sum of 3

000

€

(three thousand euros) to Ms Maria Zanet with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable and payable within three

months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 25 September 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Maria Zanet, applicant, note that the Government of Romania are prepared to pay me

ex gratia

the global sum of 3

000 € (three thousand euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable and payable within three

months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President