Szikes împotriva României

DECIZIA nr. 40694/04 de Jolanda SZIKES împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 25 noiembrie 2008 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, secretarul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 29 octombrie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Jolanda Szikes, este un cetățen român care s-a născut în 1939 și trăiește în Brașov. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 aprilie 1996, reclamantul a introdus o acțiune în temeiul Legii nr. 112/1995, împotriva statului pentru recuperarea deținerii unei proprietăți imobile pierdute în timpul regimului comunist. Procedura a durat mai mult de opt ani și șapte luni pentru trei niveluri de competență, înainte de șase instanțe și un organism administrativ și a fost în cele din urmă stabilit în favoarea reclamantului la 3 decembrie 2004, printr-o hotărâre a Curții de Apel Brașov. La 8 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul României propun să plătească ex gratie 700 de euro doamnei Jolanda Szikes în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 9 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Jolanda Szikes, reține că Guvernul României sunt dispus să-mi plătească exgrația suma de 1 700 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 40694/04 by Jolanda SZIKES against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 25 November 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 29 October 2004, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Jolanda Szikes, is a Romanian national who was born in 1939 and lives in Brașov. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 29 April 1996, the applicant brought an action under the Law no. 112/1995, against the State for the recovery of the possession of an immovable property lost during the communist regime. The proceedings lasted for more than eight years and seven months for three levels of jurisdiction, before six courts and an administrative body and were finally settled in favour of the applicant on 3 December 2004, by a judgement of Brașov Court of Appeal. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the unreasonable delay of the proceedings.

THE LAW On 8 October 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Romania offer to pay ex gratia 1 700 Euros to Ms Jolanda Szikes with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 9 September 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Jolanda Szikes, note that the Government of Romania are prepared to pay me ex gratia the sum of 1 700 Euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President