MICULESCU v. ROMANIA

DECIZIA nr. 5378/04 de Mihalache MICULESCU și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă la 24 martie 2009 în calitate de cameră compusă de: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, secretarul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2003, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Mihalache Miculescu, Simona Miculescu și Maria Miculescu, sunt cetățeni români născuți în 1946 și, respectiv, în 1949 și trăiesc în Craiova. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 aprilie 1993, reclamanții au depus o cerere la Curtea Craiova de primă instanță, privind diviziunea unei moșteniri. Acțiunea a durat mai mult de nouă ani și o lună pentru trei niveluri de competență, în fața opt instanțe și au fost în cele din urmă stabilite parțial în favoarea reclamanților la 11 iulie 2003, prin hotărârea Curții de Apel Craiova. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile instituite împotriva acestora. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că au fost privați de posesiunile lor. HOTĂRÂREA La 17 noiembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, agent al Guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Hyman, declar că Guvernul României oferă să plătească ex-gratie o sumă globală de 2 500 € (2 mii cinci sute de euro) împreună dlui Mihalache Miculescu, dnă Simona Miculescu și dna Maria Miculescu în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 15 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanții: „Noi, Mihalache Miculescu, Simona Miculescu și Maria Miculescu, reclamanți, observă că Guvernul României sunt pregătiți să ne plătească împreună ex-grația suma globală de 2 500 € (doi mii de cinci sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe valoarea de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestor cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 5378/04

by Mihalache MICULESCU and Others

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 24

March 2009 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Ann Power,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 December 2003,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr Mihalache Miculescu, Simona Miculescu and Maria

Miculescu, are Romanian nationals who were born in 1946 and 1949 respectively and live in Craiova. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan

­

Horațiu

Radu, from the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 6 April 1993, the applicants filed a claim with the Craiova Court of first instance, concerning the division of an inheritance.

The proceedings lasted for more than nine years and one month for three

levels of jurisdiction, before eight courts and were finally settled partially in favour of the applicants on 11 July 2003, by a judgement of Craiova Court of Appeal.

COMPLAINTS

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings instituted against them.

The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 that they had been deprived of their possessions.

THE LAW

On 17 November 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I, agent of the Romanian Government before the European Court of Hyman Rights, declare that the Government of Romania offer to pay

ex gratia

a global sum of 2

500 € (two thousand five hundred euros) jointly to Mr Mihalache Miculescu, Mrs

Simona Miculescu and Mrs Maria Miculescu with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 15 February 2009 the Court received the following declaration signed by the applicants:

“We, Mihalache Miculescu, Simona Miculescu and Maria Miculescu, applicants, note that the Government of Romania are prepared to pay us jointly

ex gratia

the global sum of 2

500 € (two thousand five hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable and payable within three

months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

We accept the proposal and waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to these applications. We declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President