CtEDO 24.03.2009 Auto

SCOPPOLA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
24.03.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SCOPPOLA c. ITALIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 126/05 prezentate de Franco SCOPPOLA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 martie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișl Karakaș, judecători și Sally Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 decembrie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Franco Scoppola, este un cetățean italian, născut în 1940 și rezident în Parma. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Nicolae. Paoletti, avocat al Romei. Guvernul italian (adică, l' a fost reprezentat succesiv de către agenții săi, domnii I.M. Braguglia și domnul Spatafora, și co-agentul său, domnul F. Crisafolli. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 10 ianuarie 2002, prin hotărârea din 10 ianuarie 2002, reclamantul a fost condamnat pentru uciderea soției sale la condamnarea veșnică. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a Curții de Casație depusă la 20 ianuarie 2003. La 2 aprilie 2003, Comisia electorală a Primăriei din Roma l-a șters pe reclamant din listele electorale, în conformitate cu art. 32 alineatul (3) din Decretul președintelui Republicii nr. 223 din 20 martie 1967 (denumit în continuare D.P.R. 223 ). Referindu-se, printre altele, la Hotărârea Hirst c. Regatul Unit (n 74025/01, 30 martie 2004), el s-a plâns că privarea permanentă de dreptul său de vot era incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr 1 la Convenție. Prin decizia din 7 iulie 2004, comisia a respins cererea reclamantului, considerând că: motivele prezentate de acesta nu au intrat în sfera de competență a comisiei La 16 iulie 2004, reclamantul a introdus o acțiune în fața Tribunalului de apel al Romei și a statuat că faptul că numele său de listă electorală este o consecință automată a condamnării sale la pedeapsa de condamnare permanentă și la interdicia continuă a funciilor publice nu a fost compatibil cu dreptul său de vot garantat prin art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Printr-o hotărâre depusă la 29 noiembrie 2004, instanța de apel a respins cererea reclamantului; aceasta a considerat că, dacă în cauza Hirst (precision) privarea de dreptul de vot se aplica oricărei persoane care a fost condamnată la o pedeapsă de condamnare, cu excepția intereselor concurente și a proporționalității interdicției privind deținuții condamnați, în dreptul italian, măsura în cauză se aplică numai pentru infracțiunile pedepsite în mod deosebit, în special prin pedeapsa la condamnarea veșnică. La o dată nespecificată, reclamantul se asigură de casare. Printre altele, el a susținut că, în dreptul italian, privarea de dreptul de vot este o consecință nu a infracțiunii comise, ci a condamnării la pedeapsa secundară a interzicerii funcțiilor publice (la rândul său, ca urmare a pedepsei principale aplicate), fără ca autoritatea judiciară să aibă nici o putere de a decide cu privire la aplicarea acestei măsuri. Prin hotărârea depusă la 17 ianuarie 2006, Curtea de Casație l-a decăzut pe reclamant. În primul rând, aceasta a amintit hotărârea Marii Camere a Curții Hirst c. Regatul Unit (n ([GC], n 74025/01, din 6 octombrie 2005), în care aceasta a considerat că privarea de dreptul de vot în Regatul Unit. se referă la (...) o mare parte din persoanele încarcerate și orice fel de pedeapsă cu închisoarea, de la o zi la o condamnare pe viață, și de la mai multe acte relativ minore la cele mai grave acte (Hirst, [GC], citată anterior, § 77). În al doilea rând, în sensul articolului 29 din Codul penal, privarea de dreptul de vot se aplică numai în cazurile de condamnare la o pedeapsă de cel puțin trei ani. În ipoteza în care durata pedepsei de detenție este mai mică de cinci ani, privarea de dreptul de vot nu a avut decât o durată de cinci ani, privarea permanentă de dreptul de vot n 223 din 20 martie 1967 (d.P.R. n 223 Nu se poate aduce nicio modificare listelor electorale (...) dacă acest lucru este doar în cazul (...) 3) pierderii dreptului electoral, care rezultă dintr-o hotărâre sau dintr-o altă măsură provenind dintr-o autoritate judiciară. (...) 11) împotriva deciziilor de modificare a listelor electorale este posibilă introducerea unei căi de atac în fața comisiei electorale competente în termen de 10 zile. Comisia decide în termen de 15 zile (...) art. 42 Deciziile comisiei electorale (...) pot fi atacate prin recurs la instanța judecătorească competentă. 2. Codul penal art. 28 (Interdicția funcțiilor publice) L interdicția funcțiilor publice este permanentă sau temporară. În urma interdicției continue a funcțiilor publice, cu excepția cazului în care legea prevede altfel, persoana condamnată este decăzută de dreptul de vot sau de eligibilitate în orice ediție electorală (comizio electrual) și de orice alt drept politic (...) art. 29 (Casul în care condamnarea duce la interzicerea funcțiilor publice) Condamnarea la o condamnare permanentă și condamnarea la reținere pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de interdicție continuă a persoanei condamnate la funcții publice ; Condamnarea la reținere pentru o perioadă de cel puțin trei ani duce la interzicerea funcțiilor publice pentru o perioadă de cinci ani (...) GRIEF Invochează art. 3 din Protocolul nr 1 la Convenție, reclamantul se plânge că, în urma condamnării sale la o pedeapsă permanentă, a fost decăzut din dreptul său de vot. Invocând art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că, în urma condamnării sale la o condamnare permanentă, a fost decăzut din dreptul său de vot. Înalții P ă r ț i contractante sunt de acord să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu scrutin secret, în c o n d i ț ii care asigură libera exprimare a p o zi ț ii poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. În primul rând, s-a afirmat că, spre deosebire de sistemul legislativ al Regatului Unit, obiectul evaluării Cu r ț ii în cauza Hirst În Italia nu există nicio interdicție automată și generalizată a dreptului de vot care să vizeze orice persoană încarcerată în urma unei condamnări, numai cele mai grave infracțiuni și, prin urmare, pedepsite mai aspru, care implică interzicerea dreptului de vot. În opinia guvernului, scopul urmărit de această măsură, constând în pedeapsă și descurajare, nu poate fi considerat decât legitim. Guvernul subliniază, de asemenea, că măsura în cauză este proporțională cu obiectivul urmărit de către Ö Õ , deoarece este prevăzută pentru o serie de infracțiuni specifice de o anumită gravitate. Prin urmare, din punctul de vedere al guvernului, această hotărâre ar trebui declarată în mod vădit nefondată. În primul rând, reclamantul observă că, la interzicerea dreptului de vot, se aplică automat oricărei persoane reținute pentru o perioadă mai mare de trei ani. În plus, care nu face obiectul unei evaluări de la caz la caz a judecătorilor naționali, aceaceasta este o consecință automată a interzicerii funcțiilor publice (cea din urmă în mod automat de la aplicarea pedepsei principale). În acest context, trebuie remarcat că măsura în cauză nu a fost menționată în deciziile interne. Curtea consideră că această cerere ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a procedurii, dar necesită o examinare pe fond; rezultă că această cerere nu poate fi declarată în mod vădit nefondată, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi Declare Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-05-13
0,96
SCOPPOLA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 10249/03 présentée par Franco SCOPPOLA contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 mai 2008 en une chambre composée de :
CtEDO 2011-01-18
0,94
AFFAIRE SCOPPOLA c. ITALIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SCOPPOLA c. Italie (n o 3) (Requête n o 126/05) ARRÊT STRASBOURG 18 janvier 2011 CETTE AFFAIRE A ÉTÉ RENVOYÉE DEVANT LA GRANDE CHAMBRE, QUI A RENDU SON ARRÊT LE 22/05/2012 Cet arrêt peut subir des retouches de forme
CtEDO 2008-01-08
0,94
ERCOLANO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 9870/04 présentée par Aldo ERCOLANO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 8 janvier 2008 en une chambre composée de : Françoi
CtEDO 2002-06-13
0,94
CORDOVA (n° 2) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45649/99 présentée par Agostino CORDOVA (n° 2) contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 juin 2002 en une chambre composée de M
CtEDO 2009-06-30
0,94
AFFAIRE MANDOLA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MANDOLA c. ITALIE (Requête n o 38596/02) ARRÊT STRASBOURG 30 juin 2009 DÉFINITIF 30/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Mandola c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (deux
Sursă