FAL c. ESPAGNE

Publicat la 29 ianuarie 2024 SECȚIUNEA CINCI: Cerere nr. 25828/23 Najib FAL împotriva Spaniei, introdusă la 21 iunie 2023, comunicată la 9 ianuarie 2024 FOARTE DE LIFFARE Reclamantul este un resortisant marocan născut în 1975 și care locuiește în prezent în Maroc. El este căsătorit cu un resortisant marocan rezident pe termen lung în Spania și are două fiice de cetățenie spaniolă.

Cererea se referă la expulzarea sa de pe teritoriul național cu interdicție de returnare timp de 10 ani din cauza unei încălcări grave a legii străinilor din 11 ianuarie 2000 (condusă împotriva securității naționale a articolului 54.1 litera (a). La 3 mai 2019, Departamentul de Securitate Națională (Segaría de Estado de Seguridad) ) notifia rezoluția administrativă definitivă din data de 18 iunie 2019, care a fost executată la 7 februarie 2020, avocatul reclamantului sesizează instanța administrativă prin aducerea unor hotărâri judecătorești care demonstrau că reclamantul nu a avut niciodată calitatea de inculpat în procedura penală 24/2013 a Curții Centrale de Justiție nr. 5 (Juzgado Central de Instrucción nr. 5) ), o informație care făcea parte din rezoluția privind expulzarea.

Printr-o hotărâre din 13 ianuarie 2021, laudiencia Nacional a confirmat la rejudecare că lipsa unei mai mari acuratețe cu privire la situația de familie a reclamantului în rezoluția administrativă nu conținea un defect invalidant. În plus, hotărârea a confirmat că reclamantul nu a avut niciodată calitatea de pârât în cadrul procedurii penale 24/2013. a fost notificată la 24 februarie 2023 pentru absența unei importanțe constituționale speciale. Reclamantul a fost notificat la 24 februarie 2023 pentru absența unei importanțe constituționale speciale. Pe de altă parte, reclamantul face referire la faptul că rezoluția administrativă de deportare s-a bazat pe fapte incorecte și că a existat o lipsă de informații.

Pe de o parte, s-a dovedit că nu a avut niciodată calitatea de inculpat în procedura penală menționată în rezoluție. Pe de altă parte, el a făcut: că nu a fost informat în mod corespunzător cu privire la conduita și la dreptul care au motivat expulzarea sa :: Având în vedere că a făcut obiectul unei anchete polițienești care nu a dat naștere niciunei acuzații penale, se face că rezultatul acestei anchete nu i-a fost comunicat și că rezoluția administrativă nu conține date, locuri sau comportamente concrete ale reclamantului, ceea ce ar fi împiedicat dreptul său la apărare.

A ridicat reclamantul, în esență, un litigiu întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 7 Dacă este cazul, decizia de expulzare a reclamantului, străin care își are reședința în mod regulat pe teritoriul statului pârât, era luată în conformitate cu legea și cerințele procedurale prevăzute la art. 1 alineatul (1) litera (a), (b), (c) din Protocolul nr. (a se vedea Muhammad și Muhammad c. România [GC], n 80982/12, § 203-206, 15 octombrie 2020 și Ljatifi c. ex-Republica Iugoslavă a Macedoniei , nr. 19017/16, §§ 33-35, 17 mai 2018) ? Decizia de a expulza reclamantul a fost necesară, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Protocolul nr. (a se vedea Saber și Boughassal c. Spania, nr. 76550/13 și 45938/14, § 42, 18 decembrie 2018)? Se solicită părților să prezinte orice element de natură să precizeze statutul și locul de reședință al persoanei fizice și ale fetelor reclamantului.

Publié le 29 janvier 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 25828/23 Najib FAL contre l’Espagne introduite le 21 juin 2023 communiquée le 9 janvier 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant est un ressortissant marocain né en 1975 et résidant actuellement au Maroc. Il est marié à une ressortissante marocaine résidente de longue durée en Espagne et il a deux filles de nationalité espagnole.

La requête concerne son expulsion du territoire national avec interdiction de retour pendant 10 ans en raison d’une infraction grave de la loi des étrangers du 11 janvier 2000 (conduite contraire à la sécurité nationale de l’article 54.1 a). Le 3 mai 2019, le département de sécurité nationale ( Secretaría de Estado de Seguridad ) notifia la résolution administrative définitive d’expulsion qui fut exécutée le 18 juin 2019. Le 7 février 2020, l’avocat du requérant saisit le juge administratif en apportant des décisions judiciaires qui démontraient que le requérant n’avait jamais eu la qualité de prévenu dans la procédure pénale 24/2013 de la Cour Centrale d’Instruction nº 5 ( Juzgado Central de Instrucción nº 5 ), une information qui faisait partie de la résolution d’expulsion.

Par un arrêt du 13 janvier 2021, l’Audiencia Nacional confirma l’expulsion en statuant que l’absence d’une plus grande précision sur la question de la situation familiale du requérant dans la résolution administrative ne comportait pas un défaut invalidant. L’arrêt confirma par ailleurs que le requérant n’avait jamais eu la qualité de prévenu dans la procédure pénale 24/2013. La décision d’irrecevabilité du recours d’amparo fut notifiée le 24 février 2023 pour absence d’importance constitutionnelle spéciale. Le requérant invoque l’article 8 § 1 de la Convention. Il fait grief que l’Audiencia Nacional a considéré proportionnée l’ingérence alors que ses circonstances familiales n’ont pas été mises en balance.

Par ailleurs, le requérant fait grief que la résolution administrative d’expulsion était basée sur des faits erronés et qu’il y a eu un manque d’information. D’une part, il s’est avéré qu’il n’avait jamais eu la qualité de prévenu dans la procédure pénale citée dans la résolution. D’autre part, il fait grief qu’il n’a pas été dûment informé de la conduite et de l’infraction qui ont motivé son expulsion : étant donné qu’il fit l’objet d’une investigation policière qui ne donna lieu à aucune accusation pénale il fait grief que le résultat de cette investigation ne lui fut pas communiqué et que la résolution administrative ne contient ni de dates, ni de lieux, ni des comportements concrets du requérant, ce qui aurait empêché son droit à la défense.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il soulevé en substance un grief tiré de l’article 1 du Protocole nº 7 ? Le cas échéant, la décision d’expulser le requérant, étranger résidant régulièrement sur le territoire de l’État défendeur, était-elle prise conformément à la loi et aux exigences procédurales de l’article 1 § 1 a), b), c) du Protocole n o 7 (voir Muhammad et Muhammad c. Roumanie [GC], n o 80982/12, §§ 203-206, 15 octobre 2020 et Ljatifi c. l’ex-République yougoslave de Macédoine , n o 19017/16, §§ 33-35, 17 mai 2018) ? La décision d’expulser le requérant était-elle nécessaire, au sens de l’article 1 § 2 du Protocole n o 7 ? 2. Y a-t-il eu, en raison de l’expulsion et de l’interdiction de retour du requérant, violation de son droit au respect de de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention (voir Saber et Boughassal c. Espagne , n os 76550/13 et 45938/14, § 42, 18 décembre 2018) ? 3. Il est demandé aux parties de produire tout élément de nature à préciser le statut et lieu de résidence de l’épouse et des filles du requérant.