MATMURATOVA v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE nr. 10825/02 de Salamat Khamrayevna MATMURATOVA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 24 martie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Rait Maruste, Președintele, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judecători, Stanislav Shevchuk, judecător ad hoc, și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 5 noiembrie 2001, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reprezentantul reclamantului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Salamat Khamrayevna Matmuratova, este un național uzbek care s-a născut în 1974 și trăiește în Uzbekistan. A fost reprezentată în fața Curții de către dl Y. Fedorchuk, un avocat practicant în Dnipropetrovsk. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Shevchuk, șeful Agentului Guvernului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 ianuarie 2001, reclamantul a fost arestat pe suspectul de vânzare a heroinei. La 14 mai 2003, Curtea de District Dnipropetrovs’k Amur-Nizhedneprovskiy a constatat că reclamantul a fost vinovat de a ascunde o crimă comisă de o altă persoană și a condamnat-o la doi ani și patru luni de închisoare. Întrucât ea a fost deja deținută în detenție pentru perioada indicată a fost eliberată imediat. La scurt timp după ce a eliberat reclamantul a părăsit Ucraina pentru țara sa de origine Uzbekistan. Potrivit reprezentantului reclamantului, toate încercările sale de a o contacta au eșuat. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns că articolele 3, 5 §§ § 2 și 4 și art. 13 din Convenție au fost încălcate. După cum rezultă din corespondența cu reprezentantul reclamantului, el nu a putut contacta reclamantul după ce a părăsit Ucraina în 2003. Prin scrisoarea din 11 decembrie 2008, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să afle dacă reclamantul însuși a dorit să mențină cererea. În răspunsul la prezenta scrisoare, reprezentantul a informat Curtea că el a crezut că dorește să mențină cererea, fără a indica însă că reclamantul a confirmat în orice fel o astfel de dorință recent sau oricând după ce a plecat din Ucraina în 2003. Având în vedere faptul că reclamantul nu a demonstrat niciun interes în prezenta cerere de mai mult de cinci ani și că nu există nici o informație că nu este în nici un fel împiedicată să facă acest lucru, Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să-și continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus , în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului . Din aceste motive , Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri .

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 10825/02

by Salamat Khamrayevna MATMURATOVA

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 24

March 2009 as a Chamber composed of:

Rait Maruste,

President,

Karel Jungwiert,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

Stanislav Shevchuk,

ad hoc

judge,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 5 November 2001,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant’s representative,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Salamat Khamrayevna Matmuratova, is an Uzbek national who was born in 1974 and lives in Uzbekistan. She was represented before the Court by Mr Y. Fedorchuk, a lawyer practising in Dnipropetrovsk. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms I. Shevchuk, the Head of the Government Agent’s Office.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 3 January 2001 the applicant was arrested on suspicion of selling heroin.

On 14 May 2003 the Dnipropetrovs’k Amur-Nizhedneprovskiy District Court found the applicant guilty of concealing a crime committed by another person and sentenced her to two years and four months’ imprisonment. As she had already been held in detention for the indicated period she was released immediately. The applicant did not appeal against this decision and it became final.

Soon after her release the applicant left Ukraine for her home country Uzbekistan.

According to the applicant’s representative all his attempts to contact her thereafter have failed.

COMPLAINTS

The applicant complained that Articles 3, 5 §§ 2 and 4 and Article 13 of the Convention had been infringed.

THE LAW

As it appears from the correspondence with the applicant’s representative he has not been able to contact the applicant after she left Ukraine in 2003. The applicant herself has not contacted him or the Court in respect of the present application either.

By letter dated 11 December 2008, sent by registered post, the applicant’s representative was requested to find out whether the applicant herself wished to maintain her application. In reply to this letter, the representative informed the Court that he thought that she wished to maintain her application, without indicating, however, that the applicant had in any way confirmed such a wish recently or any time after her departure from Ukraine in 2003.

Given that the applicant has failed to demonstrate any interest in the present application for more than five years and that there is no information that she is in any way prevented from doing so, the Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Rait Maruste

Registrar

President