ÇINAR ET AKMUGAN c. TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 70241/01 prezentată de Ahmet Nuri glainar și Berivan AKMUGAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 31 martie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Ișl Karakaș, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, modular de secțiune Având în vedere cererea nr. 48939/99 formulată la 18 ianuarie 1999, având în vedere decizia din 22 mai 2001 de a o exonera pe aceasta și de a înregistra prezenta cerere sub numărul 70241/01, având în vedere decizia din 5 aprilie 2007 de a o elimina din rolul Curții, din motive de litispendență în ceea ce privește locasul standi al doamnei Berivan Akmugan, copilul natural al reclamantului Ahmet Nuri nuri, decedat între timp, Având în vedere decizia din 24 iunie 2008 de a reinclude cererea în rolul aflat în prezent, ca urmare a stabilirii legăturii paterne la nivelul dreptului intern, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări confidențiale a cauzei, După ce ați intenționat acest lucru, face următoarea decizie în fapt pe reclamanții, focul domnului Ahmet Nuri glazurar și fiica sa, Ille Berivan Akmugan, născut la data de 22 iunie 1997 de M Pakizer Akmugan, sunt reprezentate de domnul Esra Deniz, avocată la Istanbul.

Guvernul turc (atît) este reprezentat de agentul său și de domnul Esra Demir, șeful serviciului CEDH, lângă Ministerul Afacerilor Externe. Prezenta cauză se referă la circumstanțele care au cuprins explozia de metan care a avut loc la 28 aprilie 1993 în depozitul de metan din orașul d. Ümraniye (Istanbul), care sunt aproape identice cu cele care au făcut obiectul hotărârii Önery 1, reclamanta a demisionat responsabilitatea autorităților naționale din cauza morții soției și a celor trei fetițe ale reclamantului, precum și a distrugerii bunurilor familiei ca urmare a exploziei. În plus, aceasta făcea referire la incompatibilitatea procedurii administrative desfășurate în speță cu cerințele de echitate și de celeritate formulate de art. 6 alin. (1) din Convenție.

Cu toate acestea, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Guvernul Republicii Turcia regretă apariția circumstanțelor care au dus la introducerea prezentei cereri. Declar că guvernul Republicii Turcia oferă recurentei, cu titlu gratuit, suma de 21 800 EUR (o mie opt sute de euro). Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile suportate în acest caz, va fi vărsată în lire turce într-un cont bancar indicat de reclamantă. Acesta nu va fi supus nici unui impozit și va fi plătit în termen de trei luni de la data deciziei de radiere pronunțate de Curte în temeiul art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va face ca plata definitivă a cauzei.

În lipsa unei plăți în termenul menționat, Ö se angajează să plătească, începând de la data expirării acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. La rândul său, Consiliul recurentei a adresat declarația pe care o prezintă în calitate de reprezentant al unui foc pe care dl Ahmet Nuri l-a prezentat și fiica sa naturală, M.I.le. Berivan Akmugan, am luat cunoștință de declarația oficială făcută de guvernul Republicii Turcia în vederea unei soluționări la termen a prezentei cauze, în scopul de a oferi reclamantei o sumă globală de 21 800 (o sută și o mie opt sute de euro).

J a acceptat termenii acestei declarații și, în consecință, renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii. Astfel, reclamanta declară cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 70241/01 présentée par Ahmet Nuri ÇINAR et Berivan AKMUGAN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 31 mars 2009 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ișıl Karakaș, Ann Power, juges, et de Santiago Quesada, Greffier de section , Vu la requête n o 48939/99 introduite le 18 janvier 1999, Vu la décision du 22 mai 2001 de disjoindre celle-ci et d’enregistrer la présente requête sous le numéro 70241/01, Vu la décision du 5 avril 2007 de rayer celle-ci du rôle de la Cour, pour motif de litispendance quant au locus standi de M lle Berivan Akmugan, l’enfant naturel du requérant Ahmet Nuri Çınar, décédé entre-temps, Vu la décision du 24 juin 2008 de réinscrire la requête au rôle sous l’intitulé actuel, à la suite de l’établissement du lien paternel au niveau du droit interne, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, feu M. Ahmet Nuri Çınar et sa fille, M lle Berivan Akmugan – née le 22 juin 1997 de M me Pakizer Akmugan – sont représentés par M e Esra Deniz, avocate à Istanbul.

Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent et M me Esra Demir, Chef du service de la CEDH, près le ministère des Affaires étrangères. La présente affaire porte sur les circonstances ayant entouré l’explosion de méthane survenue le 28 avril 1993 dans le dépôt d’ordures municipal d’Ümraniye (Istanbul), lesquelles s’avèrent presque identiques à celles ayant fait l’objet de l’arrêt Öneryıldız c. Turquie ([GC], n o 48939/99, CEDH 2004-XII). EN DROIT Invoquant les articles 2, 8 et 13 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1, la partie requérante dénonçait la responsabilité des autorités nationales du fait de la mort de l’épouse et des trois fillettes du requérant ainsi que de la destruction des biens de la famille du fait de l’explosion susmentionnée.

Elle faisait en outre grief de l’incompatibilité de la procédure administrative menée en l’espèce avec les exigences d’équité et de célérité posées par l’article 6 § 1 de la Convention. Cela étant, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Le Gouvernement de la République de Turquie regrette la survenance des circonstances ayant entraîné l’introduction de la présente requête. Je déclare que le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser, à titre gracieux, à la requérante M lle Berivan Akmugan, la somme de 21 800 EUR (vingt et un mille huit cents euros). Ce montant, qui couvre également les frais et dépens exposés en l’espèce, sera versé en livres turques sur un compte bancaire indiqué par la partie requérante.

Il ne sera soumis à aucun impôt et sera payable dans les trois mois à compter de la date de la décision de radiation rendue par la Cour en vertu de l’article 37 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce paiement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au paiement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pour cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

» De son côté, le conseil de la partie requérante a adressé la déclaration que voici : « En ma qualité de représentant de feu M. Ahmet Nuri Çınar et de sa fille naturelle, M lle Berivan Akmugan, j’ai pris connaissance de la déclaration formelle faite par le Gouvernement de la République de Turquie en vue d’un règlement à l’amiable de la présente affaire, aux fins duquel il offre de verser à la requérante une somme globale de 21 800 (vingt et un mille huit cents euros). J’accepte les termes de cette déclaration et, en conséquence, je renonce à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête. Ainsi, la partie requérante déclare l’affaire définitivement réglée.

» La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président