AFFAIRE VEGLERIS ET BRATSAS c. GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

02.04.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE VEGLERIS ET BRATSAS c. GRECE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

STRASBURG 2 aprilie 2009 DEFINITIVF 02/07/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Vegleris și Bratsas c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Christos Rozakis, Anatoly Kovler, Khanlar hagiev, Dean Spielmann, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și de Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 martie 2009, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se află o cerere (n 17114/07) îndreptată împotriva Republicii Elene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Andreas Vegleris și Stamatios Bratsas ( în scris. - (ES) au sesizat Curtea la 23 martie 2007 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 27 mai 2008, președinta primei secțiuni a decis să comunice cererea guvernului, așa cum permite art. 29 alin. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că Camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA LASPECE Reclamanții s-au născut în 1936 și 1939 și locuiesc în Atena și, respectiv, Alexandroupoli. Ei sunt ofițeri ai armatei pământești pensionate. În urma plecării lor din serviciul activ, reclamanții au primit o primă din partea Fondului de solidaritate al armatei (TAS). La 23 noiembrie 1994, aceștia au solicitat TAS un supliment de primă, dar acesta le-a respins cererea la 21 decembrie 1994. Reclamanții au introdus o acțiune în reexaminare a cererii lor, care a fost respinsă la 20 februarie 1995. La 4 mai 1995, recurentele au sesizat instanța administrativă cu privire la o acțiune în anulare a deciziei din 20 februarie 1995. La 14 octombrie 1996, instanța administrativă a ținut audierea și a respins acțiunea ca fiind nefondată. Hotărârea a fost notificată avocatului reclamanților la 28 iulie 1997. La 2 septembrie 1997, reclamanții au sesizat Curtea Administrativă de Primă Instană (Apple daffe), care i-a costat, de asemenea, pe reclamanți la 22 septembrie 1999. La data de 12 mai 2000, reclamanții au introdus o acțiune în anulare în fața Consiliului de Stat. La data de 6 octombrie 2003, la data de 6 octombrie 2003, au fost revocați din oficiu la data de 29 martie 2004 și, în urma unei cereri din partea reclamanților, la data de 28 februarie 2005. La data de 13 iunie 2005, Tribunalul a fost pronunțat, iar reclamanții au fost notificați la data de 25 septembrie 2006. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 10. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). 11. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 4 mai 1995, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Etta, și sa încheiat la 13 iunie 2005, cu hotărârea Consiliului de Õ . Prin urmare, a durat zece ani, pentru trei instanțe, dintre care cinci ani în fața acestei din urmă instanțe. Cu privire la admisibilitatea 13. Curtea constată că nu există niciun alt motiv întemeiat în mod vădit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Instanța administrativă se pronunță în termen de un an și unsprezece luni de la introducerea acțiunii. Curtea administrativă de apel și Consiliul de Miniștri și-au pronunțat deciziile în termen de două luni, în ceea ce privește prima, și mai puțin de trei luni în ceea ce privește a doua, începând cu data audierilor. 15. Reclamanții subliniază faptul că criteriul utilizat de guvern pentru a aprecia respectarea cerinței de termen rezonabil, și anume durata fiecărei etape a procedurii luate în considerare în mod individual, constituie o creare arbitrară a guvernului și nu corespunde jurisprudenței Curții. 16. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față, în special în ceea ce privește procedura în fața Consiliului de Stat și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, mutatis mutandis Tsaras c. Grecia, n 5085/03, 4 august 2005, Manios c. Grecia, 70626/01, 11 martie 2004 și Sillaidis c. Grecia, n 28743/04, 30 noiembrie 2006). 18. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 19. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că nu există nicio jurisdicție în Grecia la care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 20. Guvernul susține că art. 13 nu se aplică în cazul de față, deoarece, în opinia sa, nu a depășit termenul rezonabil privind admisibilitatea 21. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 22. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 23. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (Fragalexi c. Grecia, 18830/03, §§ 18-23, 9 iunie 2005). Curtea nu face distincție în speță cu privire la niciun motiv de sanie în afara acestei jurisprudențe, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre faptul că ordinul juridic elen a avut între timp o astfel de cale de atac. 24. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care le-a permis celor care au depus cererea să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 de euro (EUR) fiecare, pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit din cauza duratei excesive a procedurii, precum și a neexistenței unei căi de atac efective în ordinea juridică greacă. 27. Guvernul consideră că această sumă este excesivă, arbitrară și nedemonstrată. 28. Curtea consideră că reclamanții au suferit o eroare morală certă. Statuând în echitate, aceasta acordă fiecăruia de 8 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, în acest scop. Comisioane și cheltuieli de judecată 29. Solicită, de asemenea, 5 000 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 30. Guvernul consideră că această pretenție a reclamanților trebuie respinsă ca fiind excesivă, dat fiind că cauza lor, prin natura sa, nu a fost dificil de apărat; acesta se declară dispus să plătească o sumă totală de maximum 1 000 EUR. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. În speță, Curtea constată că reclamanții produc copiile celor două facturi care indică plata sumei de 1 Având în vedere aceste documente și criteriile menționate mai sus, Curtea consideră rezonabilă suma globală de 3 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții și pentru acordarea de despăgubiri reclamanților. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, fiecare reclamant trebuie să plătească 8 000 EUR (opt mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale și, împreună cu reclamanții, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli de judecată și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către restant de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 2 aprilie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Nina Vajić Modulul Președinte