Shabazova împotriva Rusiei

Prima secțiune decizia nr. 4023/05 de către Elbika SHABAZOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 2 aprilie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2005, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură și faptul că această măsură intermediară a fost respectată, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Elbika Shabazova, este un național rus care s-a născut în 1972 și locuiește în Federația Rusă.

Ea este reprezentată în fața Curții de către dna K. Moskalenko și dna O. Mikhaylova, avocați din Centrul Internațional de Protecție din Moscova. Guvernul Rus (“Guvernul”) este reprezentat de dl P. Laptev și dna V. Milinchuk, foști reprezentanți ai Federației Ruse în fața Curții. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este soția domnului Mahmut Magomadov născut în 1954, care, la momentul materialului, a lucrat ca expert în Centrul Internațional de Protecție din Cecenia. Pe 20 ianuarie 2005, în jurul ora 16:00, dl Magomadov a fost răpit de oameni necunoscuti din districtul Staropromyslovsky din Grozny. Reprezentanții reclamanților au dat conturi divergente despre evenimentele care au urmat presupusa răpire a dlui Magomadov.

La 15 februarie 2005, au furnizat informații că dl Magomadov a fost eliberat la 20 ianuarie 2005, după o detenție pe jumătate de oră de către oameni necunoscuti și că s-a ascuns cu unele dintre rudele sale din afara Ceceniei până când a revenit la Grozny la 13 februarie 2005. Mai târziu, ei au susținut că circumstanțele din cauza presupusei răpiri a dlui Magomadov și ascunderii sale ulterioare nu au putut fi clarificate cu precizie. În cele din urmă, la 14 ianuarie 2008, reprezentantul reclamantului a susținut că a fost eliberat din detenție de ceva timp în februarie 2005. Guvernul a susținut că autoritățile de stat nu au fost implicate în presupusa răpire și detenție a dlui Magomadov. Acestea au sprijinit prezentarea lor prin trimitere la o serie de măsuri de investigare luate de Procurorul Republicii Chechene ca răspuns la hotărârea Curții din 1 februarie 2005 în temeiul articolului 39 (a se vedea mai jos).

Referindu-se la scrisoarea reprezentanților reclamanților din 15 februarie 2005, Guvernul a concluzionat că Mahmut Magomadov se ascundea voluntar de la familia sa și de autoritățile în perioada relevantă. Rapoartele privind răpirea și dispariția domnului Magomadov au provocat un plângere publică internațională, inclusiv o declarație făcută la 27 Ianuarie 2005 de către Comisia pentru afaceri juridice și drepturile omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3, 5 și 8 din Convenția răpirii și dispariției soțului ei. PROCEDURĂ Cererea a fost depusă la Curte la 30 ianuarie 2005. Februarie 2005 Președintele interimar al Camerei la care s-a alocat cazul a decis să indice guvernului Rusiei, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, o măsură intermediară de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții.

Având în vedere presupusa detenție a soțului reclamantului de către o autoritate de stat, guvernul a fost solicitat să informeze dacă dl Magomadov a fost reținut de o autoritate de stat în Grozny la 20 de ani. Ianuarie 2005 și pentru a produce informații referitoare la baza juridică a acestei detenții. Guvernul contestat a fost, de asemenea, solicitat să prezinte informații disponibile privind locul în care dl Magomadov se află, precum și copii ale documentelor relevante referitoare la căutarea dlui Magomadov. Guvernul a fost solicitat să prezinte informațiile până la 1 martie 2005. La 1 martie 2005, Guvernul a informat Curtea cu privire la o serie de măsuri de investigare luate de autoritățile, în special de Procurorul Republicii Chechene în răspunsul la cererile de mai sus, care au inclus examinarea situației presupuse de crimă și interogarea martorilor.

Procurorul a interogat, printre altele, câțiva oficiali înalti ai Republicii Chechene, inclusiv dl Ramzan Kadyrov, vicepreședintele guvernului Chechen la momentul material, și-au inspectat casa. Procurorul a concluzionat pe baza anchetei că dl Magomadov nu a fost prins de autoritățile de stat. La 2 martie 2005, președintele Camerei a reexaminat cererea în funcție de informațiile furnizate de părți la 15 februarie și 1 martie 2005 și a hotărât, având în vedere aceste informații, că guvernul a respectat măsura intermediară indicată la 1 februarie 2005 în temeiul articolului 39 și că această măsură a încetat să se aplice. La 13 mai 2005, reprezentantul reclamantului a indicat că reclamantul și soțul său au dorit să continue cererea în fața Curții.

La 23 mai 2005, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să prezinte un formular complet de cerere și copii ale documentelor relevante, dar nu a furnizat niciun răspuns. La 9 noiembrie 2007, Registrul i-a trimis o scrisoare prin scrisoarea înregistrată informand că nereplicarea ar putea duce Curtea la concluzia că reclamantul nu mai a fost interesat să-și cerceteze cererea și să-l scoată din lista cazurilor. Prin scrisoarea din 14 ianuarie 2008, reprezentantul reclamantului a confirmat că reclamantul nu a intenționat să-și urmeze cererea. Având în vedere faptul că nu mai este posibil ca reclamantul să nu mai fie considerat ca fiind dornic să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 4023/05 by Elbika SHABAZOVA against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 2 April 2009 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 January 2005, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court and the fact that this interim measure has been complied with, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Elbika Shabazova, is a Russian national who was born in 1972 and lives in the Russian Federation.

She is represented before the Court by Ms K. Moskalenko and Ms O. Mikhaylova, lawyers from the Moscow-based International Protection Centre. The Russian Government (“the Government”) is represented by Mr. P. Laptev and Mrs V. Milinchuk, former Representatives of the Russian Federation before the Court. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is wife of Mr Mahmut Magomadov born in 1954, who at the material time worked as an expert with the International Protection Centre in Chechnya. On 20 January 2005 around 8 p.m. Mr Magomadov was allegedly kidnapped by unknown men in the Staropromyslovsky district of Grozny.

The applicant's representatives gave divergent accounts of the events that followed Mr Magomadov's alleged abduction. On 15 February 2005 they provided information that Mr Magomadov had been released on 20 January 2005 after a half-an-hour detention by unknown men and that he had hidden with some of his relatives outside Chechnya until he returned to Grozny on 13 February 2005. They later submitted that the circumstances surrounding Mr Magomadov's alleged abduction and his subsequent hiding away could not be clarified with precision. On 13 May 2005 they claimed to have in their possession some documentation evidencing the facts of Mr Magomadov's abduction but provided no detail in this respect.

Finally, on 14 January 2008, the applicant's representative submitted that he had been released from detention some time in February 2005. The Government submitted that the State authorities had not been involved in Mr Magomadov's alleged abduction and detention. They supported their submission by reference to a number of investigative measures taken by the Prosecutor of the Chechen Republic in response to the Court's decision of 1 February 2005 under Rule 39 (see below). Referring to the applicants' representatives' letter of 15 February 2005, the Government concluded that Mahmut Magomadov had been voluntarily hiding away from his family and the authorities during the relevant period. The reports about abduction and disappearance of Mr Magomadov provoked an international public outcry, including a declaration made on 27 January 2005 by the Committee on Legal Affairs and Human Rights of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe.

COMPLAINTS The applicant complained under Articles 3, 5 and 8 of the Convention of her husband's abduction and disappearance. PROCEDURE The application was lodged with the Court on 30 January 2005. On 1 February 2005 the acting President of the Chamber to which the case had been allocated decided to indicate to the Government of Russia, under Rule 39 of the Rules of Court, an interim measure desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court. Taking into account the alleged detention of the applicant's husband by a State authority, the Government were requested to inform whether Mr Magomadov had been detained by a state authority in Grozny on 20 January 2005 and to produce information concerning the legal basis for such detention.

The respondent Government was also requested to submit any available information concerning Mr Magomadov's whereabouts, as well as copies of any relevant documents concerning the search for Mr Magomadov. The Government were requested to submit the information by 1 March 2005. On 1 March 2005 the Government informed the Court of a number of investigative steps taken by the authorities, notably, by the Prosecutor of the Chechen Republic in response to the above requests. These included the examination of the alleged crime scene and interrogation of witnesses. The Prosecutor interrogated inter alia several high officials of the Chechen Republic including Mr Ramzan Kadyrov, the Vice-Chairman of the Chechen Government at the material time, and inspected his house.

The Prosecutor concluded on the basis of the investigation that Mr Magomadov had not been apprehended by the State authorities. On 2 March 2005 the President of the Chamber reconsidered the application in the light of the information provided by the parties on 15 February and 1 March 2005 and decided, in view of that information, that the Government had complied with the interim measure indicated on 1 February 2005 under Rule 39 and that this measure ceased to apply. On 13 May 2005 the applicant's representative indicated that the applicant and her husband wished to pursue the application before the Court. On 23 May 2005 the applicant's representative was requested to submit a completed application form and copies of the relevant documents but provided no response.

On 9 November 2007, the Registry sent her a letter by registered mail informing that failure to reply might lead the Court to conclude that the applicant was no longer interested in pursuing her application and to strike it out of its list of cases. By letter of 14 January 2008, the applicant's representative confirmed that the applicant did not intend to pursue her application. THE LAW In view of the forgoing, the Court considers that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President