Dumont-Maliverg împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2009)57 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Dumont-Maliverg împotriva Franței (Declarațiile nr. 57547/00, 68591/01, hotărârea din 31 mai 2005, finală la 31 august 2005) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârea din acest caz, transmisă de Curte după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la lungimea excesivă a detenției reclamantului în reținere (violația articolului 5 alineatul (3) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat,

dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, care au examinat măsurile luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)57 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Dumont-Maliverg împotriva Franței Rezumatul cazului introductiv Acest caz se referă la lungimea excesivă a detenției reclamantului în reținere (de la 1997 la 2001; peste 4 ani și 1 lună) (violație la art. 5 alineatul (3). Curtea Europeană a remarcat că au existat dovezi împotriva reclamantului și că autoritățile judiciare de investigare se bazase în mod constant pe aceleași motive atunci când l-au retras în custodie sau refuzat cererile sale de cauțiune, unul dintre acestea a fost riscul de a aduce prejudicii grave la ordinea publică. În opinia Curții, autoritățile nu au stabilit niciodată suficient existența unui astfel de risc ca un motiv valabil pentru detenția reclamantului în reținere.

În ceea ce privește presupusul risc de recidivă sau de presiune a reclamantului asupra victimelor, Curtea a considerat că, în contextul în care au fost comise infracțiunile, au fost disponibile alternative credibile pentru deținerea reclamantului în temeiul Codului de procedură penală. În cele din urmă, Curtea a remarcat că riscul de abscondare a reclamantului a fost menționat în termeni foarte generale și nu a fost justificat. Măsuri individuale Reclamantul nu mai este reținut în reținere: el a fost condamnat în 2002 cu o hotărâre finală privind prejudiciile morale suportate de reclamant, Curtea a considerat că aceaceasta este suficientă Redresat de constatarea încălcării Convenției. II.

Măsuri generale Acest caz prezintă similarități cu cel din Muller (Rezoluția finală ResDH(2003)50), închisă după adoptarea măsurilor legislative, în special cele care limitează condițiile și durata deținerii în reținere, al căror caracter excepțional a fost reafirmat (Legea nr. 2000-516 din 15/06/2000 „reformulează protecția presunției de inocence și a drepturilor victimelor”). În plus, având în vedere faptul că autoritățile competente aplică direct Convenția, au fost luate măsuri pentru a atrage atenția asupra acestui caz, astfel încât să se asigure că acestea vor lua în considerare în practică.

Un rezumat al hotărârii a fost publicat în Bulletinul de informații nr. 623 din 15/07/2005 (divulgat, inter alia, la autoritățile de investigare judiciară, precum și în „La Cour européenne des droits de l'Homme – 2006 - Arrêts interesant la France et léurs commentaires” - o publicație a Observatorului de Droit Européen ( Observatoriu de Droit Européen ) disponibilă pe site-ul internet al Cour de cassation . În sfârșit, hotărârea a fost transmisă procurorului general al Curții de Apel Besançon, care a fost instanța interesată de procedura în cauză. III.

Concluzii statului contestat Guvernul consideră că consecințele pentru reclamantul încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz au fost remediate în măsura posibilului și că măsurile luate vor preveni încălcări noi și similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 aprilie 2009 la cea de-a 1051-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2009)57 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Dumont-Maliverg against France (Applications Nos.

57547/00, 68591/01, judgment of 31 May 2005, final on 31 August 2005) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment in this case, transmitted by the Court once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the excessive length of the applicant's detention on remand (violation of Article 5, paragraph 3) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state,

where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures, preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)57 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Dumont-Maliverg against France Introductory case summary This case concerns the excessive length of the applicant's detention on remand (from 1997 to 2001; more than 4 years and 1 month) (violation of Article 5 paragraph 3). The European Court noted that there had been evidence against the applicant and that the judicial investigating authorities had consistently relied on the same grounds when remanding him in custody or refusing his applications for bail. One of these had been the risk of serious prejudice to public order. In the Court's view, the authorities had never sufficiently established the existence of such a risk as a valid ground for the applicant's detention on remand.

As to the alleged risk of the applicant's re-offending or putting pressure on the victims, the Court considered that in the context in which the offences had been committed, credible alternatives to detaining the applicant had been available under the Code of Criminal Procedure. Lastly, the Court noted that the risk of the applicant's absconding had been referred to in very general terms and had not been substantiated. I. Individual measures The applicant is no longer detained on remand: he was convicted in 2002 by a final judgment As to the non-pecuniary damage sustained by the applicant, the Court considered it sufficiently redressed by the finding of a violation of the Convention. II.

General measures This case presents similarities to that of Muller (final Resolution ResDH(2003)50), closed following the adoption of legislative measures, in particular those limiting the conditions and the length of detention on remand, the exceptional character of which has been reaffirmed (Law No. 2000-516 of 15/06/2000 “reinforcing the protection of the presumption of innocence and the rights of victims”). In addition, in view of the fact that the competent authorities apply the Convention directly, measures have been taken to draw their attention to this case, so as to ensure that they will take it into account in practice.

A summary of the judgment was published in the Cour de cassation Information Bulletin No. 623 of 15/07/2005 (disseminated inter alia to the judicial investigating authorities), as well as in « La Cour européenne des droits de l'Homme – 2006 - Arrêts concernant la France et leurs commentaires » - a publication of the European Law Observatory ( Observatoire de Droit Européen ) available on the Internet site of the Cour de cassation . Finally, the judgment was sent to the Prosecutor General of the Besançon Court of Appeal, which was the court concerned by the proceedings at issue. III. Conclusions of the respondent state The government considers that the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case have been remedied as far as possible, and that the measures taken will prevent new, similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 April 2009 at the 1051st meeting of the Ministers’ Deputies