CASE OF LABERGERE AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2009)47 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Labergère împotriva Franței (domanda nr. 16846/02, hotărârea din 26 septembrie 2006, finală la 26 decembrie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea din acest caz, transmisă de Curte Comitetului după ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a dreptului reclamantului de acces la o instanță, datorită imposibilității pentru el de a depune un recurs împotriva condamnării sale penale în termenele prevăzute, în special din cauza situației sale medicale (art. 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, care au examinat măsurile luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)47 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Labergère împotriva Franței Raportul introductiv Cazul se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță (violație la art. 6 alineatul (1)). În 2001, recursul reclamantului împotriva unei hotărâri a Curții Assize care l-au condamnat și a condamnat la 18 ani de închisoare a fost declarat inadmisibil de către Cour de cassation din cauza faptului că a fost depusă după expirarea termenului de 10 zile de la eliberarea hotărârii, pentru acuzatul, a se vedea art. 380 ff. din Codul de procedură penală. Dar în circumstanțele particulare ale cauzei și având în vedere importanța recursului pentru solicitant, decizia Cour de cassation În această concluzie, Curtea Europeană a luat în considerare, în special, faptul că, timp de 7 din cele 10 zile în care reclamantul ar fi putut apela, a fost reținut într-un spital psihiatric, și că există îndoieli cu privire la luciditatea sa nu numai în timpul spitalizării, ci și înainte și după (a se vedea punctele 20-25 din hotărâre). Măsuri individuale Reclamantul ar fi putut cere redeschiderea cazului său în temeiul articolelor L 626-1 ff. din Codul de Procedură Penală. În conformitate cu informațiile disponibile, reclamantul nu a folosit această posibilitate. El nu a făcut nici o cerere de o justă satisfacție în fața Curții Europene. II. Măsuri generale Infracțiune se datorează modului în care legea a fost pusă în aplicare de către Cour de cassation , în circumstanțele specifice ale prezentului caz (Curtea Europeană a remarcat că circumstanțele în care a avut loc încălcarea nu sunt „obișnuite”, a se vedea punctul 23). Pentru a se asigura că în viitor legea este pusă în aplicare în conformitate cu convenția interpretată în prezenta hotărâre, autoritățile franceze au trimis hotărârea primului președinte al Cour de cassation , precum și Procurorul General al Cour de cassation (și Procurorul General al Curții de Apel de la Bourges), care aplică direct Convenția. Un rezumat al hotărârii a fost, de asemenea, publicat în Bulletinul de informare al Cour de cassation nr. 648 din 15/10/2006, precum și în „ La Cour européenne des droits de l’Homme – 2006 - Arrêts interesat de la France et cours commentaires » - o publicare a Observatorului de Droit Européen (Observatorul de Droit Européen ) disponibilă pe site-ul internet al Cour de casation În plus, se reamintește că, pe o întrebare aferentă (admisibilitatea unui apel asupra punctelor de drept la Cour de cassation , depus din timp, de asemenea, în circumstanțe foarte specifice; a se vedea cazul Tricard, Rezoluția CM/ResDH(2007)52 adoptată la a 992-a ședință din aprilie 2007), autoritățile franceze au indicat că camera penală a Cour de cassation admite acum că apelurile pot fi acceptate chiar și după expirarea termenului în cazul în care, „datorită unui caz de forță majoră sau pentru un obstacol insuperabil dincolo de controlul său, reclamantul nu a putut să se conformeze termenului”. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri individuale, că măsurile generale adoptate vor preveni noi încălcări similare și că Franța a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46, alin. (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 aprilie 2009 la cea de-a 1051-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2009)47

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Labergère against France

(Application No. 16846/02, judgment of 26 September 2006, final on 26 December 2006)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment in this case, transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns a violation of the applicant’s right of access to a court, due to the impossibility for him to lodge an appeal against his criminal conviction within the deadlines, in particular because of his medical situation (Article 6 paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)47

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Labergère against France

Introductory case summary

The case concerns a violation of the applicant’s right of access to a court (violation of Article 6, paragraph 1). In 2001, the applicant’s appeal against an Assize Court judgment convicting him and sentencing him to 18 years’ imprisonment was declared inadmissible by the

Cour de cassation

on the ground that it had been lodged after the expiry of the deadline (10 days from the delivery of the judgment, for the accused, see Article

380

‑

1

ff. of the Code of criminal procedure).

But in the particular circumstances of the case and given the importance of the appeal for the applicant, the decision of the

Cour de cassation

was excessively rigorous. In reaching this conclusion, the European Court took into account in particular the fact that for 7 out of the 10 days during which the applicant might have appealed, he had been held in a psychiatric hospital, and that doubts existed concerning his lucidity not only while he was hospitalised, but also before and after (see paragraphs 20 to 25 of the judgment).

I.

Individual measures

The applicant could have asked for reopening of his case pursuant to Articles L 626-1 ff. of the Code of Criminal Procedure. According to the information available, the applicant did not use this possibility.

He made no request for a just satisfaction before the European Court.

II.

General measures

The violation was due to the manner in which the law was implemented by the

Cour de cassation

, in the specific circumstances of this case (the European Court noted that the circumstances in which the violation occurred were “not ordinary”, see paragraph 23).

In order to ensure that in future the law is implemented in accordance with the Convention as interpreted in the present judgment, the French authorities sent the judgment out to the First President of the

Cour de cassation

, and to the Prosecutor General of the

Cour de cassation

(as well as to the Prosecutor General of the Bourges Court of Appeal), who apply the Convention directly. A summary of the judgment has also been published in the

Cour de cassation

Information Bulletin

No. 648 of 15/10/2006, as well as in «

La Cour européenne des droits de l’Homme – 2006 - Arrêts concernant la France et leurs commentaires

» - a publication of the European Law Observatory (

Observatoire de Droit Européen

) available on the Internet site of the

Cour de cassation

).

Furthermore, it is recalled that on a related question (admissibility of an appeal on points of law to the

Cour de cassation

, lodged out of time, also in very particular circumstances; see the Tricard case, Resolution CM/ResDH(2007)52 adopted at the 992nd meeting, April 2007), the French authorities indicated that the criminal chamber of the

Cour de cassation

now admits that appeals may be accepted even after the expiry of the time limit if, “due to a case of

force majeure

or to an insuperable obstacle beyond his/her control, the complainant was unable to conform to the time limit”.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the no further individual measures are necessary, that the general measures adopted will prevent new, similar violations, and that France has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 April 2009 at the 1051st meeting of the Ministers’ Deputies