AFFAIRE DUMONT-MALIVERG CONTRE FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2009)57 [1] Executarea Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Dumont-Maliverg împotriva Franței (Recerne n 57547/00, 68591/01, Hotărârea din 31 mai 2005, definitivă la 31 august 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte după încheierea acesteia Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în acest caz privește durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului (încălcarea articolului 5 alineatul (3) (a se vedea detaliile din anexă); După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. Reamintind că constatarea încălcării de către Curte necesită, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE să încheie examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)57 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Dumont-Maliverg/Franța Rezumatul introductiv al cauzei Acest caz se referă la durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului (din 1997 până în 2001; peste 4 ani și 1 luni) [încălcarea articolului 5 alineatul (3) ], Curtea Europeană a constatat că există indicii care îi revin reclamantului și instanțele de instrucție au folosit motive constante pentru a ordona prelungirea detenției sau pentru a respinge cererile de eliberare a libertății; ele au invocat astfel tulburarea gravă ordinii publice, care, potrivit Curții, nu a fost niciodată suficient dovedită în acest caz de către autorități pentru a constitui o motivare substanțială a deținerii reclamantului. În ceea ce privește riscul pretins de reînnoire a infracțiunilor și de presiune asupra victimelor, Curtea a considerat, având în vedere contextul în care au fost săvârșite infracțiunile, că Codul de procedură penală oferă alternative credibile la deținerea reclamantului. În cele din urmă, Curtea a remarcat că riscul de evadare a persoanei în cauză era evocat într-un mod foarte general și fără justificare. Măsuri individuale Reclamantul nu mai este reținut în timpul detenției provizorii vizate de încălcarea convenției și a fost condamnat la o pedeapsă penală în 2002, devenit definitiv. Curtea Europeană a considerat că prejudiciul moral al reclamantului este suficient de reparat prin constatarea încălcării Convenției la care a ajuns. II. Măsuri generale Acest caz trebuie să fie mai aproape de cazul Muller (Rezoluția finală ResDH(2003) 50), închis ca urmare a adoptării de măsuri legislative, în special de dispozițiile care limitează condițiile sau durata detenției provizorii a căror caracter excepțional a fost reafirmat (Legea nr. 2000 516 din 15 iunie 2000), care consolidează protecția prezumției de nevinovăție și a drepturilor victimelor. Pe de altă parte, având în vedere faptul că autoritățile competente aplică direct Convenția, au fost luate măsuri pentru a atrage atenția asupra acestei hotărâri, astfel încât acestea să țină seama de aceasta în practică. Astfel, hotărârea a fost prezentată în Buletinul de informare al Curții de Casație nr. 623 din 15/07/2005 (difuzat în special judecătorilor de instrucție), precum și în Curtea Europeană a Drepturilor Omului - 2006 - Hotărâri privind Franța și comentariile acestora - publicarea Observatorului Dreptului European (disponibil pe site-ul internet al Curții de Casație). În cele din urmă, hotărârea a fost adresată procurorului general în apropierea Curții de Apel de la Grenoble, vizată de procedura în litigiu. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că s-a remediat, pe cât posibil, consecințele pentru partea solicitantă ale încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz și că măsurile luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 aprilie 2009 în cadrul celei de-a 1051-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)57

[1]

Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

Dumont-Maliverg contre France

(Requêtes n

os

57547/00, 68591/01, arrêt du 31 mai 2005, définitif le 31 août 2005)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la durée excessive de la détention provisoire du requérant (violation de l'article 5§3) (voir détails dans l'Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures qu'il a prises pour se conformer à l'arrêt de la Cour en vertu de l'obligation qui lui incombe au regard de l'article

46 paragraphe

1 de la convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur

(voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)57

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire

Dumont-Maliverg contre France

Résumé introductif de l'affaire

Cette affaire concerne la durée excessive de la détention provisoire du requérant (de 1997 à 2001

; plus de 4

ans et 1 mois) (violation de l'article 5, paragraphe 3).

La Cour européenne a relevé que des indices pesaient à la charge du requérant et

que les juridictions d'instruction avaient utilisé des motifs constants pour ordonner la prolongation de la détention ou rejeter les demandes de mise en liberté. Elles ont ainsi invoqué le trouble grave à l'ordre public, lequel, selon la Cour,

n'a jamais été suffisamment démontré en l'espèce par les autorités pour constituer une motivation substantielle de la détention du requérant. Quant au risque allégué de renouvellement des infractions et de pression sur les victimes, la Cour a estimé, eu égard au contexte dans lequel les infractions avaient été commises, que le code de procédure pénale offrait des alternatives crédibles à la détention du requérant. Enfin, la Cour a noté que le risque de fuite de l'intéressé était évoqué de façon très générale et sans justification.

I.

Mesures individuelles

Le requérant n'est plus détenu dans le cadre de la détention provisoire concernée par la violation de la Convention. Il a fait l'objet d'une condamnation à une peine criminelle en 2002, devenue définitive.

La Cour européenne a jugé le dommage moral du requérant suffisamment réparé par le constat de violation de la Convention auquel elle est parvenue.

II.

Mesures générales

Cette affaire est à rapprocher de l'affaire Muller (Résolution finale ResDH(2003)50), close suite à l'adoption de mesures législatives, en particulier des dispositions limitant les conditions ou la durée de la détention provisoire dont le caractère exceptionnel a été réaffirmé (loi n

o

2000

‑

516 du 15 juin 2000 «

renforçant la protection de la présomption d'innocence et les droits des victimes

»).

Par ailleurs, du fait que les autorités compétentes appliquent directement la Convention, des mesures ont été prises pour attirer leur attention sur cet arrêt, afin qu'elles en tiennent compte en pratique. Ainsi, l'arrêt a été présenté dans le Bulletin d'information de la Cour de cassation n

o

623 du 15/07/2005 (diffusé notamment aux juges d'instruction), ainsi que dans «

La Cour européenne des droits de l'Homme - 2006 - Arrêts concernant la France et leurs commentaires

», publication de l'Observatoire de Droit Européen (disponible sur le site Internet de la Cour de cassation). Enfin, l'arrêt a été adressé au Procureur Général près la Cour d'appel de Grenoble, concerné par la procédure litigieuse.

III.

Conclusions de l'Etat défendeur

Le gouvernement estime qu'il a été remédié autant que possible aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, et que les mesures prises vont prévenir d'autres violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 2 avril 2009 lors de la 1051e réunion des Délégués des Ministres