Magalhaes Pereira împotriva Portugaliei (nr. 2)

Rezoluția CM/ResDH(2009)53 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Magalhães Pereira nr. 2 împotriva Portugaliei (domanda nr. 15996/02, hotărârea din 20 decembrie 2005, finală la 20 martie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârea din acest caz, transmisă de Curte după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la nerespectarea rapidă a legii conținutului de închidere a reclamantului într-o clinică psihiatrică (violația articolului 5§4) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice);

reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)53 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Magalhães Pereira nr. 2 împotriva Portugaliei Cazul introdus Cazul se referă la nereexaminarea rapidă a legalității închiderii reclamantului într-o clinică psihiatru (violația articolului 5§4).

Revizuirea ar trebui să aibă loc, în conformitate cu legislația internă, cel târziu la 20/01/2002, dar a avut loc numai la 24/05/2002, deoarece examinarea medicală a reclamantului ar putea fi efectuată numai la 11/04/2002. Clinica psihiatrică în închisoare, în care reclamantul a fost limitat, a explicat că, datorită lipsei de personal, nu ar putea efectua examinarea medicală a reclamantului. În ceea ce privește Institutul pentru Medicină Forensică, la care a scris judecătorul, a declarat că nu a fost în măsură să efectueze examinarea ca „pachet” anual, stabilită de legislația internă pentru acest tip de examinări, au fost depășite. Plată de satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii de justă satisfacție Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 euro 500 euro 500 euro plătite la 15/06/2006 b) Măsuri individuale Reclamantul a fost eliberat la 24/05/2002.

Daunele pe care le-a suferit din cauza revizuirii întârziere a legii deținute în clinica psihiatrică a închisorii au fost compensate de satisfacția echitabilă acordată de Curtea Europeană. Nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Hotărârea Curții Europene a ridicat două întrebări principale: lipsa de personal la clinica psihiatrică de la închisoare, precum și „teletele legale” aplicate în ceea ce privește numărul de examinări care pot fi efectuate pe an de un expert (six per expert). Aceste plafoane au împiedicat Institutul pentru Medicină Forensică (IMM) să efectueze examenele necesare. Examinarea medicală a reclamantului în acest caz a fost efectuată în cele din urmă de spitalul psihiatru din Oporto.

În ceea ce privește lipsa de personal la clinicile psihiatrice din închisoare, Legea nr. 45/2004 privind sistemul juridic al examenelor judiciare forense prevede că instanțele pot solicita examene și dovezi juridic-psihiatrice de la sucursala IFM din districtul judecător (art. 24). Când sucursala locală nu dispune de suficiente psihiatri pentru a răspunde la toate cererile, aceasta poate solicita serviciilor specializate ale Sistemului Național de Sănătate să le desfășoare. Capacitatea mai multor birouri regionale ale IFM a fost recent crescută pentru a limita cererile la spitalele Serviciului Național de Sănătate. Renovarea biroului de la Lisabona a permis crearea unui Departament de Psihiatrie Forensică; au fost recrutate psihiatri suplimentare pentru biroul de la Coimbra; și se preconizează înființarea unui Departament de Psihiatrie Forensică Oporto.

În plus, guvernul a reamintit că Hotărârea Generală a Serviciilor de Custodie are la dispoziție psihiatri care pot interveni în alte clinici de închisoare decât cele în care practică, astfel încât acestea nu sunt afectate de incompatibilitățile aplicabile psihiatrilor din clinica de închisoare în care se află deținutul. Listele acestor psihiatri au fost transmise IFM, astfel încât acesta să poată atribui examene acestor medici decât spitalelor Serviciului Național de Sănătate. În ceea ce privește „teletele” legale pentru numărul de examinări care pot fi efectuate pe expert pe an, Decretul-Legea nr. 50/2007 a modificat legislația în vigoare (Decret-Lege nr. 326/86), eliminarea plafonului a șase examinări pe expert și acordând prioritate examinării persoanelor deținute în urma măsurilor de securitate sau a altor măsuri care îi privesc de libertate (art. 3§2).

În plus, Legea nr. 45/2004 prevede posibilitatea de a plăti medicii sau experții care efectuează examinarea medicală legistică directă. Până atunci, nu au primit nici o remunerație pentru examenele pe care le-au efectuat, ceea ce este probabil motivul pentru care adesea au refuzat să facă acest lucru, mai ales dacă au ajuns deja la „terenul” anual atunci când acest lucru era încă în vigoare. Hotărârea Curții Europene a fost tradusă și pusă la dispoziție pe site-ul internet al Cabinetului de Documentare și Legea Comparativă http://www.gddc.pt, care este sub competența Procurorului General al Republicii. III.

Concluzii statului contestat Guvernul consideră că consecințele pentru reclamantul încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz au fost remediate, că nu s-a dovedit necesară nicio altă măsură individuală, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări noi și similare și că, prin urmare, Portugalia a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 aprilie 2009 la cea de-a 1051-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2009)53 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Magalhães Pereira No. 2 against Portugal (Application No. 15996/02, judgment of 20 December 2005, final on 20 March 2006) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment in this case, transmitted by the Court once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the failure to review speedily the lawfulness of the applicant’s confinement in a psychiatric clinic (violation of Article 5§4)(see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set,

the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix); Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures, preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)53 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Magalhães Pereira No. 2 against Portugal Introductory case summary The case concerns the failure to review speedily the lawfulness of the applicant’s confinement in a prison psychiatric clinic (violation of Article 5§4). The review should, according to domestic law, have taken place on 20/01/2002 at the latest, but only took place on 24/05/2002, because the applicant’s medical examination could be conducted only on 11/04/2002. The prison psychiatric clinic where the applicant was confined explained that due to the shortage of staff it could not conduct the medical examination of the applicant.

As to the Institute for Forensic Medicine, to which the judge then wrote, it said that it was unable to perform the examination as its annual “ceiling”, set by domestic legislation for this kind of examinations, had been exceeded. I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total - 3 000 euros 2 500 euros 5 500 euros Paid on 15/06/2006 b) Individual measures The applicant was released on 24/05/2002. The damage he suffered on account of the late review of the lawfulness of his detention in the prison psychiatric clinic was compensated by the just satisfaction awarded by the European Court. No other individual measure appears necessary.

II. General measures The European Court’s judgment raised two main questions: the shortage of staff at the prison psychiatric clinic, and the legal “ceilings” applying with respect to the number of examinations which may be carried out per year by one expert (six per expert). These ceilings prevented the Institute for Forensic Medicine (IFM) from carrying out the examinations needed. The applicant’s medical examination in the present case was finally done by the psychiatric hospital of Oporto. As far as the shortage of staff at prison psychiatric clinics is concerned, Law No. 45/2004 on the legal system of forensic judicial examinations provides that courts may request examinations and legal-psychiatric evidence from the IFM branch in the court district (Article 24). When the local branch does not have enough psychiatrists to respond to all requests, it can ask the specialised services of the National Health System to carry them out.

The capacity of several regional offices of the IFM has been recently increased to limit the requests to the hospitals of the National Health Service. The renovation of the Lisbon office has allowed the creation of a Department for Forensic Psychiatry; additional psychiatrists have been recruited for the office in Coimbra; and the establishment of a Department for Forensic Psychiatry Oporto is anticipated. Moreover, the government recalled that the Directorate General of Custodial Services has at its disposal psychiatrists who can intervene in other prison clinics than those where they practice, so that they are not affected by the incompatibilities applying to the psychiatrists of the prison clinic where the detainee is located.

The lists of these psychiatrists have been transmitted to the IFM so that it may rather assign examinations to these doctors than to the hospitals of the National Health Service. As regards the legal “ceilings” for the number of examinations which may be conducted per expert per year, Decree-law No. 50/2007 modified the legislation in force (Decree-law No. 326/86), abolishing the ceiling of six examinations per expert and giving priority to the examination of persons detained in consequence of security measures or other measures depriving them of their liberty (article 3§2). Moreover, Law No. 45/2004 provides the possibility to pay doctors or experts who conduct the forensic medical examination directly.

Until then, they received no remuneration for the examinations they conducted, which is probably why they often refused to do so, especially if they had already reached their annual “ceiling” when this was still in force. The European Court’s judgment has been translated and made available on the Internet site of the Cabinet of Documentation and Comparative Law ( http://www.gddc.pt ), which is under the competence of the Prosecutor General of the Republic. III. Conclusions of the respondent state The government considers that the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case have been remedied, that no further individual measure proved necessary, that the general measures adopted will prevent new, similar violations and that Portugal has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 April 2009 at the 1051st meeting of the Ministers’ Deputies