Rezoluția CM/ResDH(2009)53 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Magalhães Pereira n 2 împotriva Portugaliei (Recherche n 15996/02, Hotărârea din 20 decembrie 2005, definitivă la 20 martie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la lipsa de control pe termen scurt al legalității internalizării psihiatrice a reclamantului (încălcarea art. 5§4) (a se vedea detaliile în lit. (a)) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în lai) prin care se reamintește faptul că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d'în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2009)53 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Magalhães Pereira nr 2 împotriva Portugaliei Rezumatul introductiv al cauzei Această cauză se referă la lipsa unei examinări pe termen scurt a legalității de internare a recurentului într-o clinică psihiatrică penitenciară (încălcarea articolului 5 alineatul4). Conform legislației interne, examinarea legalității internalizării ar fi trebuit să aibă loc până la 20/01/2002 cel târziu; s-a efectuat numai la 24/05/2002, deoarece examinarea medicală a reclamantului nu a putut avea loc decât la 11/04/2002 din cauza insuficienței personalului clinicii penitenciare. În ceea ce privește Institutul de Medicină Legală, în care judecătorul sei a fost informat în vederea efectuării acestei examinări, acesta este declarat în dreptul statului membru în care se desfășoară activitatea ca urmare a depășirii plafonului anual, determinat de legislația internă, a numărului de examinări de acest tip. Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Taxa și cheltuieli Total 000 EUR 500 EUR Plata la 15/06/2006 b) Măsuri individuale Reclamantul a fost eliberat la 24/05/2002, iar prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a controlului întârziat al legalității detenției sale în clinica psihiatrică penitenciară a fost compensat de satisfacția echitabilă acordată de Curtea Europeană. Tribunalul Curții Europene a ridicat două întrebări principale: lipsa de informații în clinica psihiatrică penitenciară; iar plafoanele de evaluare a stării de sănătate care puteau fi efectuate pe an de către un expert (șase per expert). Aceste plafoane se refereau la Institutul Național de Medicină Legală (INML) pentru efectuarea expertizei necesare. Tribunalul psihiatric al reclamantului în prezenta cauză a fost în cele din urmă realizat de către spitalul psihiatric Porto. În ceea ce privește lipsa de informații în clinicile psihiatrice penitenciare, Legea nr. 45/2004 de stabilire a regimului juridic al expertizei medico-legale prevede că tribunalele pot solicita efectuarea unor anchete și a unor expertize psihiatrice judiciare către delegarea de competențe de la locul instanței (art. 24). În cazul în care delegația nu are un număr suficient de specialiști pentru a răspunde tuturor cerințelor, aceasta poate apela la serviciile specializate ale Serviciului Național de Sănătate. Capacitatea mai multor birouri regionale de la Renovarea Biroului de la Lisabona a permis înființarea unui serviciu de psihiatrie legală, au fost recrutați psihiatri suplimentari pentru birourile din Coimbra și are loc un nou serviciu de psihiatrie legală în Porto. În plus, guvernul a reamintit că Hotărârea Generală a Serviciilor de Pușcărie dispune de psihiatri care pot interveni în alte clinici penitenciare decât cele în care își desfășoară activitatea și, prin urmare, nu sunt supuși regimului de incompatibilitate aplicabil psihiatrilor clinicii penitenciare în care se află deținuții în cauză. Listele cu numele acestor psihiatri au fost puse la dispoziția L 50/2007 a modificat legislația în vigoare (decretul-lege nr. 326/86) pentru a elimina plafonul de șase examinări pe expert și d a se acorda prioritate expertizei persoanelor deținute ca urmare a măsurilor de securitate sau a altor măsuri privative de libertate (art. 3§2). 45/2004 a prevăzut posibilitatea de a plăti direct medicii sau alți experți responsabili pentru expertiza pe care o dețineau. Hotărârea Curții Europene a fost tradusă și difuzată pe site-ul Cabinetului de Documentare și Drept Comparat http://www.gddc.pt, care depinde de procurorul general al Republicii. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că a fost remediat consecințele pentru partea solicitantă ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în această cauză, că nici o altă măsură individuală nu este necesară și că măsurile adoptate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Portugalia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 aprilie 2009 în cadrul celei de-a 1051-a ședințe a delegaților miniștrilor
Résolution CM/ResDH(2009)53
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Magalhães Pereira n
o
2 contre le Portugal
(Requête n
o
15996/02, arrêt du 20 décembre 2005, définitif le 20 mars 2006)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le défaut de contrôle à bref délai de la légalité de l’internement psychiatrique du requérant (violation de l’article 5§4) (voir détails dans l’Annexe)
;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46 paragraphe
1 de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe)
;
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)53
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Magalhães Pereira n
o
2 contre le Portugal
Résumé introductif de l’affaire
Cette affaire concerne le défaut d’examen à bref délai de la légalité de l’internement du requérant dans une clinique psychiatrique pénitentiaire (violation de l’article 5§4). Selon la législation interne, l’examen de la légalité de l’internement aurait dû avoir lieu le 20/01/2002 au plus tard ; il n’a été effectué que le 24/05/2002 parce que l’examen médical du requérant n’avait pu avoir lieu que le 11/04/2002 en raison de l’insuffisance de personnel de la clinique pénitentiaire. Quant à l’Institut de médecine légale, vers lequel le juge s’était tourné aux fins de réalisation dudit examen, il s’est déclaré dans l’impossibilité de l’effectuer en raison du dépassement du «
plafond
» annuel, déterminé par la législation interne, du nombre d’examens de ce type.
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
-
3
000 euros
2
500 euros
5
500 euros
Payé le 15/06/2006
b) Mesures individuelles
Le requérant a été mis en liberté le 24/05/2002. Le préjudice subi par le requérant du fait du contrôle tardif de la légalité de sa détention dans la clinique psychiatrique pénitentiaire a été indemnisé par la satisfaction équitable octroyée par la Cour européenne. Aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire.
II.
Mesures générales
L’arrêt de la Cour européenne soulevait deux questions principales : le manque d’effectifs dans la clinique psychiatrique pénitentiaire; et les « plafonds » légaux s’appliquant au nombre d’examens médicaux qui pouvaient être effectuées par an par un expert (six par expert). Ces plafonds empêchaient l’Institut national de Médicine légale (INML) d’effectuer les expertises requises. L’examen psychiatrique du requérant dans la présente affaire avait été finalement réalisé par l’hôpital psychiatrique de Porto.
En ce qui concerne le manque d’effectifs dans les cliniques psychiatriques pénitentiaires, la loi n
o
45/2004 fixant le régime juridique des expertises médico-légales prévoit que les tribunaux peuvent demander la réalisation d’examens et d’expertises psychiatriques judiciaires à la délégation de l’INML du lieu du tribunal (article 24). Lorsque la délégation n’a pas un nombre suffisant des spécialistes pour répondre à toutes les demandes, elle peut s’adresser aux services spécialisés du Service National de Santé. La capacité de plusieurs bureaux régionaux de l’INML a été récemment renforcée, de façon à limiter le recours aux hôpitaux du Services National de Santé. La rénovation du bureau de Lisbonne a permis de mettre en place un service de psychiatrie légale, des psychiatres supplémentaires ont été recrutés pour les bureaux de Coimbra et l’implantation d’un nouveau service de psychiatrie légale est prévue à Porto.
De surcroît, le Gouvernement a rappelé que la Direction générale des services pénitentiaires dispose de psychiatres qui peuvent intervenir dans d’autres cliniques pénitentiaires que celles où ils exercent leur activité et ne sont par conséquent pas soumis au régime d’incompatibilité applicable aux psychiatres de la clinique pénitentiaire où se trouvent les détenus concernés. Les listes avec les noms de ces psychiatres ont été mises à la disposition de l’INML afin que celui-ci puisse confier la réalisation des expertises plutôt à ces médecins qu’aux hôpitaux du Service national de santé.
Quant aux « plafonds » légaux s’appliquant au nombre d’expertises qui peuvent être effectuées par an par les experts, le décret-loi n
o
50/2007 a modifié la législation en vigueur (décret-loi n
o
326/86) afin de supprimer le plafond de six examens par expert et d’attribuer une priorité aux expertises concernant des personnes détenues suite à des mesures de sûreté ou d’autres mesures privatives de liberté (article 3§2).
Par ailleurs, la loi n
o
45/2004 a prévu la possibilité de payer directement les médecins ou autres experts responsables pour les expertises qu’ils effectuent. Auparavant ils n’étaient pas rémunérés pour les expertises effectuées, ce qui explique pourquoi ils refusaient souvent de les effectuer, en particulier s’ils avaient déjà atteint leur «plafond» annuel, à l’époque où ce système était encore en vigueur.
L’arrêt de la Cour européenne a été traduit et diffusé sur le site du Cabinet de Documentation et de Droit Comparé
(
http://www.gddc.pt
)
qui dépend du Procureur général de la République.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime qu’il a été remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, qu’aucune autre mesure individuelle ne s’avère nécessaire, et que les mesures adoptées vont prévenir d’autres violations similaires et que le Portugal a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des
Ministres le 2 avril 2009 lors de la 1051e réunion des Délégués des Ministres