Karaoglan împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ Cerere nr. 27012/04 prezentată de Levent Șaban KARAOlán împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 7 aprilie 2009 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători și Sally Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 iulie 2004, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie în fața reclamantului, dl Levent Șaban Karao Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, se pot rezuma după cum urmează: la 27 septembrie 1994, o anchetă a fost deschisă de către conducerea Serviciului de Sănătate al Forțelor Aeriene în urma unor acuzații de falsificare a ordonanțelor efectuate de mai mulți opticieni.

Instrucțiunea pregătitoare a fost inițiată de Parchetul Militar în apropierea Comandamentului General al Poliției, dar, la 21 februarie 1995, acesta din urmă s-a declarat incompetent și a transferat dosarul judiciar la Parchetul Ankara, printr-un act de acuzare din 21 martie 1995, procurorul Republicii a acuzat mai multe persoane de falsificare a documentelor publice, inclusiv pe reclamant. La 17 iulie 2002, Curtea de Casație din Ankara l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și patru luni pentru aceeași acuzație. La 3 martie 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată.

Pe baza elementelor din dosar, reclamantul a început să își execute pedeapsa cu închisoarea de libertate privată începând cu 30 iunie 2005. Cu toate acestea, executarea acestei pedepse a fost suspendată la 31 martie 2006 de Curtea din Ankara în cadrul unei proceduri de stabilire a legii celei mai favorabile reclamantului, procedură care a fost aplicată ca urmare a adoptării unui nou cod penal de către parlamentul turc la 26 septembrie 2004. Pe baza faptului că are cancer tiroidian, reclamantul susține în primul rând că executarea unei pedepse privative de libertate în astfel de condiții ar putea aduce atingere drepturilor sale garantate prin articolele 2 și 3 din convenție. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, de lipsa de celeritate a procedurii penale inițiate împotriva sa.

Invocând articolele 5 și 6, acesta contestă, de asemenea, presupusa apreciere eronată a probelor și a faptelor de către instanțele naționale. Invocând art. 6 din convenție, recurentul se plânge că cauza sa nu a fost audiată într-un termen rezonabil. În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. În continuare, reclamantul susține că faptul de a executa o pedeapsă privativă de libertate într-o închisoare poate aduce atingere drepturilor sale garantate prin articolele 2 și 3 din convenție, având în vedere faptul că are cancer tiroidian.

Curtea constată, la citirea înscrisurilor din dosar, că reclamantul nu a invocat acest motiv în fața instanelor naionale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenie. Invocând articolele 5 și 6 din convenție, reclamantul contestă, în sfârșit, presupusa apreciere eronată a probelor și a faptelor de către instanțele interne. În lumina formulării sale, Curtea va examina acest motiv numai din perspectiva articolului 6 alineatul (1). În această privință, Curtea amintește că are doar sarcina de a face acest lucru, în conformitate cu art. 19 din convenție, să asigure respectarea angajamentelor care decurg din convenție pentru părțile contractante.

În special, aceasta nu este competentă să examineze o cerere privind erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă sau să înlocuiască propria sa apreciere cu cea a instanțelor naționale, cu excepția cazului în care și în măsura în care aceste erori par a fi susceptibile să fi condus la o încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin convenție (a se vedea, de exemplu, García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28-29, CEDO 1999 I). În cazul de față, reclamantul nu contestă decât aprecierea probelor și a faptelor de către instanțele interne, fără a aduce niciun element care să permită să se considere că procedura urmată nu ar fi fost echitabilă; cu toate acestea, nu se poate evidenția niciun element de arbitraritate sau de încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție.

Prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea motivelor reclamantului întemeiat pe celeritatea procedurii penale inițiate împotriva sa Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

Requête n o 27012/04 présentée par Levent Șaban KARAOĞLAN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 7 avril 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 19 juillet 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Levent Șaban Karaoğlan, est un ressortissant turc, né en 1956 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M e Ș. Sarıhan, avocat à Ankara. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 27 septembre 1994, une enquête fut ouverte par la direction du service de santé de l'armée de l'air à la suite d'allégations de falsification d'ordonnances réalisée par plusieurs opticiens. L'instruction préparatoire fut au départ conduite par le parquet militaire près le commandement général de la gendarmerie mais, le 21 février 1995, ce dernier se déclara incompétent et transféra le dossier judiciaire au parquet d'Ankara. Par un acte d'accusation du 21 mars 1995, le procureur de la République inculpa plusieurs personnes pour faux en écriture publique, dont le requérant. Le 17 juillet 2002, la cour d'assises d'Ankara condamna le requérant à une peine d'emprisonnement de deux ans et quatre mois pour le même chef d'accusation.

Le 3 mars 2004, la Cour de cassation confirma l'arrêt rendu. D'après les éléments du dossier , le requérant commença à purger sa peine privative de liberté à partir du 30 juin 2005. Cependant, l'exécution de cette peine a été suspendue le 31 mars 2006 par la cour d'assises d'Ankara dans le cadre d'une procédure relative à la détermination de la loi la plus favorable au requérant, procédure qui a été appliquée à la suite de l'adoption d'un nouveau code pénal par le parlement turc en date du 26 septembre 2004. GRIEFS En se fondant sur le fait qu'il est atteint d'un cancer de la thyroïde, le requérant fait d'abord valoir que le fait de purger une peine privative de liberté dans de telles conditions est susceptible de porter atteinte à ses droits garantis par les articles 2 et 3 de la Convention.

Invoquant l'article 6 de la Convention, le requérant se plaint aussi du défaut de célérité de la procédure pénale engagée à son encontre. Invoquant les articles 5 et 6, il conteste également l'appréciation prétendument erronée des preuves et des faits par les tribunaux nationaux. EN DROIT 1. Invoquant l'article 6 de la Convention, le requérant se plaint que sa cause n'a pas été entendue dans un délai raisonnable. En l'état actuel du dossier, la Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l'article 54 § 2 b) de son règlement. 2. Le requérant soutient ensuite que le fait de purger une peine privative de liberté dans une prison peut porter atteinte à ses droits garantis par les articles 2 et 3 de la Convention, compte tenu du fait qu'il est atteint d'un cancer de la thyroïde.

La Cour constate, à la lecture des pièces du dossier, que le requérant n'a pas soulevé ce grief devant les instances nationales. Partant, cette partie de la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l'article 35 § 1 et 4 de la Convention. 3. Invoquant les articles 5 et 6 de la Convention, le requérant conteste enfin l'appréciation prétendument erronée des preuves et des faits par les juridictions internes. Eu égard à sa formulation, la Cour examinera ce grief uniquement sous l'angle de l'article 6 § 1. A cet égard, la Cour rappelle qu'elle a pour seule tâche, conformément à l'article 19 de la Convention, d'assurer le respect des engagements résultant de la Convention pour les Parties contractantes.

En particulier, elle n'est pas compétente pour examiner une requête relative à des erreurs de fait ou de droit prétendument commises par une juridiction interne, ou pour substituer sa propre appréciation à celle des juridictions nationales, sauf si et dans la mesure où ces erreurs lui semblent susceptibles d'avoir entraîné une atteinte aux droits et libertés garantis par la Convention (voir, par exemple, García Ruiz c. Espagne [GC], n o 30544/96, §§ 28-29, CEDH 1999 ‑ I). En l'espèce, le requérant ne conteste que l'appréciation des preuves et des faits par les juridictions internes, sans apporter aucun élément permettant de penser que la procédure suivie n'aurait pas été équitable. On ne peut toutefois relever aucun élément d'arbitraire, ni d'apparence de violation du droit à un procès équitable au sens de l'article 6 § 1 de la Convention.

Il s'ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Ajourne l'examen du grief du requérant tiré de la célérité de la procédure pénale engagée contre lui ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente