Secțiunea a cincea Cerere nr. 40183/07 prezentată de Stéphane Chappin și Bertrand CHARPENTIER împotriva Franței, introdusă la 6 septembrie 2007 EXPOSAT DE FAPT, reclamanții, dnii Stéphane Chapin și Bertrand Charpentier, sunt resortisanți francezi, născuți în 1970 și, respectiv, 1973 și rezidenți în Plassac. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Mecary, avocat la Paris. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. În mai 2004, reclamanții au depus un dosar de cerere de căsătorie la serviciile de stat civil din primăria Begles (Girunda). La 25 mai 2004, ofițerul de stare civilă din primărie a publicat banurile căsătoriei. La 27 mai 2004, procurorul Republicii lângă Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux a exprimat o opoziție față de viitorii căsătoriți, precum și față de toți ofițerii de stat civil ai comunei. La 5 iunie 2004, în ciuda acestei opoziții, ofițerul de stare civilă al primăriei din Begles a ținut căsătoria civilă a reclamanților și l-a transcris în registrele statului civil. Printr-un act din 22 iunie 2004, procurorul Republicii i-a numit pe reclamanți în fața Tribunalului de Mare Instanță din Bordeaux. Printr-o hotărâre pronunțată la 27 iulie 2004, Tribunalul a anulat căsătoria din cauza identității de sex a reclamanților și a dispus transcrierea hotărârii în marja actelor de naștere ale persoanelor interesate și a actului de căsătorie. Reclamanții au solicitat recurs. Prin hotărârea pronunțată la 19 aprilie 2005, tribunalul de apel al Bordeaux a confirmat hotărârea anterioară. În special, Comisia a constatat că legislația franceză permite persoanelor care locuiesc împreună să încheie numeroase convenții care reglementează viața lor comună, care fac obiectul publicității și care pot fi opozabile terților (inclusiv subdiviziuni, coproprietăți, societăți) sau prin convenție generală (Pactul civil de solidaritate). Persoanele necăsătorite care au dreptul de a înființa o familie, numită natural, și dreptul de a adopta, adopția de către un părinte singur fiind autorizată, cinstirea în instanță a unui apel în dedicație a fost făcută de către un membru al familiei, fără discriminare în dreptul de a înființa un cuplu, de a trăi într-un cuplu, de același sex sau de alt gen, sau de a înființa o familie aleasă în mod liber natural sau legitim, cu posibilitatea de a adopta. Curtea de apel consideră că mai degrabă specificitatea, nu discriminarea, provine din ceea ce natura a făcut potențial fertilizați decât cuplurile de sex diferit și că legiuitorul (a se vedea. Discursul preliminar privind proiectul de cod civil) a dorit să ia în considerare această realitate biologică (...) toate cuplurile de sex diferit, astfel afectate de o posibilă filiație comună, sunt tratate în mod egal și au libertatea de a alege și de a avea acces liber la căsătorie. Desigur, cuplurile de același sex, iar natura nu a creat potențial fertil, nu sunt, prin urmare, afectate de această instituție. În acest sens, tratamentul lor juridic este diferit, deoarece situația lor nu este similară (...) În cele din urmă, instanța de apel va enumera consecințele previzibile ale unei eventuale înălțări a sentinței precedente, în special în ceea ce privește mai multe dispoziții ale codului civil și care ar duce, fără pregătire legislativă, la un În memoriul lor amplificativ, au invocat articolele 8, 12 și 14 din Convenție și s-au bazat pe jurisprudența relevantă a Curții. Prin hotărârea pronunțată la 13 martie 2007, Curtea de Casație a respins recursul. În special, aceasta a considerat că Acest principiu nu este încălcat de niciuna dintre dispozițiile Convenției și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care nu are forță obligatorie în Franța. Dreptul intern relevant Codul civil Dispozițiile relevante la momentul faptelor se citeau după cum urmează art. 144 Bărbatul înainte de 18 ani, femeia înainte de 15 ani, nu se poate căsători. Reclamanții susțin o încălcare nejustificată a dreptului lor la respectarea vieții private și de familie, care include dreptul fiecărui individ de a stabili detaliile identității sale de a fi om, în special dreptul fiecăruia, indiferent de sex și orientare sexuală, de a avea liberul arbitru și de a avea acces liber la căsătorie. Potrivit acestora, instanțele franceze au încălcat obligația pozitivă a fiecărui stat membru de a garanta tuturor cetățenilor săi, homosexuali sau heterosexuali, dreptul la respectarea vieții lor private. Reclamanții susțin că, în plus față de cuplurile de același sex din cadrul instituției căsătoriei și, prin urmare, prin anularea actului de căsătorie, instanțele franceze au făcut o diferență de tratament discriminatoriu pe baza orientării sexuale cu încălcarea articolelor 8 și 14 combinate din convenție. În plus, reclamanții susțin că, prin limitarea căsătoriei la persoane de sex diferit și prin închiderea actului de căsătorie din 5 iunie 2004, instanțele franceze și-au încălcat în mod discriminatoriu drepturile garantate prin articolele 12 și 14 combinate ale Convenției. În lumina jurisprudenței Curții, se poate considera că articolele 14 și 12 combinate ale Convenției se aplică prezentei specii? În lumina jurisprudenței Curții, reclamanții au fost victime, în exercitarea dreptului lor la viața privată și de familie garantat prin convenție, ale unei discriminări bazate pe
Requête n
o
40183/07
présentée par Stéphane CHAPIN et Bertrand CHARPENTIER
contre la France
introduite le 6 septembre 2007
Les requérants, MM. Stéphane Chapin et Bertrand Charpentier, sont des ressortissants français, nés respectivement en 1970 et 1973 et résidant à Plassac. Ils sont représentés devant la Cour par M
e
C.
Mecary, avocat à Paris.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
En mai 2004, les requérants déposèrent un dossier de demande de mariage auprès des services de l’état civil de la mairie de Bègles (Gironde).
Le 25 mai 2004, l’officier d’état civil de la mairie publia les bans du mariage.
Le 27 mai 2004, le procureur de la République près le tribunal de grande instance de Bordeaux fit signifier une opposition aux futurs mariés ainsi qu’à l’ensemble des officiers d’état civil de la commune.
Le 5 juin 2004, malgré cette opposition, l’officier d’état civil de la mairie de Bègles célébra le mariage civil des requérants et le transcrivit sur les registres de l’état civil.
Par un acte du 22 juin 2004, le procureur de la République fit assigner les requérants devant le tribunal de grande instance de Bordeaux.
Par un jugement rendu le 27 juillet 2004, le tribunal annula le mariage en raison de l’identité de sexe des requérants et ordonna la transcription du jugement en marge des actes de naissance des intéressés et de l’acte de mariage. Les requérants interjetèrent appel.
Par un arrêt rendu le 19 avril 2005, la cour d’appel de Bordeaux confirma le jugement précédent. Elle constata notamment que la législation française permet à des personnes vivant ensemble de conclure entre elles de nombreuses conventions régissant leur vie commune, faisant l’objet de publicité et opposable aux tiers (notamment indivisions, copropriétés, sociétés) ou que ce soit par convention générale (Pacte civil de solidarité). Les personnes non mariées disposant du droit de fonder une famille, appelée naturelle, et du droit d’adopter, l’adoption par un parent seul étant autorisée, la cour d’appel en déduisit qu’il n’existe aucune discrimination dans le droit de fonder un couple, de vivre en couple, de même sexe ou de sexe différent, ni de fonder une famille librement choisie naturelle ou légitime, avec possibilité d’adoption.
La cour d’appel estima que «
la spécificité, et non pas discrimination, provient de ce que la nature n’a rendu potentiellement féconds que les couples de sexe différent et que le législateur (cf. Discours préliminaire sur le projet de code civil) a désiré prendre en compte cette réalité biologique (...)
». Elle releva ensuite que «
tous les couples de sexe différent, ainsi concernés par une éventualité de filiation commune, sont traités à égalité puisqu’ils ont libre choix et libre accès au mariage.
Certes, les couples de même sexe, et que la nature n’a pas créés potentiellement féconds, ne sont en conséquence pas concernés par cette institution. En cela leur traitement juridique est différent, parce que leur situation n’est pas analogue (...)
».
Enfin, la cour d’appel énuméra les conséquences prévisibles de l’infirmation éventuelle du jugement précédent, concernant en particulier plusieurs dispositions du code civil et qui aboutirait, sans préparation législative, à un «
bouleversement des principes
» régissant les règles de la filiation.
Les requérants se pourvurent en cassation. Dans leur mémoire ampliatif, ils invoquèrent les articles 8, 12 et 14 de la Convention et se fondèrent sur la jurisprudence pertinente de la Cour.
Par un arrêt rendu le 13 mars 2007, la Cour de cassation rejeta le pourvoi. Elle releva notamment que «
selon la loi française, le mariage est l’union d’un homme et d’une femme
» et que «
ce principe n’est contredit par aucune des dispositions de la Convention et de la Charte des droits fondamentaux de l’Union européenne qui n’a pas en France de force obligatoire».
B.
Le droit interne pertinent
Le code civil
Les dispositions pertinentes à l’époque des faits se lisaient comme suit
:
Article 144
«
L’homme avant dix-huit ans révolus, la femme avant quinze ans révolus, ne peuvent contracter mariage.
»
Les requérants allèguent une atteinte injustifiée à leur droit au respect de la vie privée et familiale, qui inclut le droit pour chaque individu d’établir les détails de son identité d’être humain, et notamment le droit pour chacun, indépendamment de son sexe et de son orientation sexuelle, d’avoir libre choix et libre accès au mariage. Selon eux, les juridictions françaises ont méconnu l’obligation positive de chaque Etat membre de garantir à tous ses citoyens, homosexuels ou hétérosexuels, le droit au respect de leur vie privée. Les requérants soutiennent qu’en excluant les couples de même sexe de l’institution du mariage, et par conséquence en annulant leur acte de mariage, les juridictions françaises ont opéré une différence de traitement discriminatoire fondée sur l’orientation sexuelle en violation des articles 8 et 14 combinés de la Convention.
De plus, les requérants allèguent qu’en limitant le mariage aux personnes de sexe différent, et en annulant l’acte de mariage dressé le 5 juin 2004, les juridictions françaises ont porté atteinte de façon discriminatoire à leurs droits garantis par les articles 12 et 14 combinés de la Convention.
1.
A la lumière de la jurisprudence de la Cour, peut-on considérer que les articles 14 et 12 combinés de la Convention sont applicables à la présente espèce
? Dans l’affirmative, les requérants ont-ils été victimes d’une discrimination fondée sur le «
sexe
» ou «
toute autre situation
» contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article
12
?
2.
A la lumière de la jurisprudence de la Cour, les requérants ont-ils été victimes, dans l’exercice de leur droit à la vie privée et familiale garanti par la Convention, d’une discrimination fondée sur le «
sexe
» ou «
toute autre situation
» contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article
8
?