SEN v. TURKEY

DECIZIA nr. 8091/05, de către Hüseyin ȘEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 7 aprilie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 3 februarie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Hüseyin Șen, este un cetățean turc născut în 1949 și trăiește în Balıkesir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Çelikboya, un avocat care practică, de asemenea, în Balıkesir. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat în calitate de șef al Diviziei Comerțului din SEKA (Cellulose turcă și Enterprise de fabrică de hârtie) până la 28 mai 1997. Prin decizia Consiliului Executiv al SEKA, el a fost transferat la Divizia de Productivitate Mediterană. La 29 septembrie 1997, reclamantul a inițiat o procedură administrativă împotriva SEKA, cerând anularea și suspendarea hotărârii Consiliului Executiv. La 17 mai 2004, Curtea Administrativă II a anulat decizia SEKA. Hotărârea a devenit finală la 6 septembrie 2004. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii administrative în cazul său a depășit termenul rezonabil cerința DREPTUL Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex gratie 1,000 EUR (o mie de euro) către dl Hüseyin Șen în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în [nouă] lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Notăm că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex-grația suma de 1000 EUR (o mie de euro) către dl Hüseyin Șen în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în [nouă] lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să scoatem cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 8091/05

by Hüseyin ȘEN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 7

April 2009 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Sally Dollé,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 3 February 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Hüseyin Șen, is a Turkish national who was born in 1949 and lives in Balıkesir. He was represented before the Court by Mr

K.

Çelikboya, a lawyer practising also in Balıkesir. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant worked as Head of the Trade Division in SEKA (the Turkish Cellulose and Paper Factory Enterprise) until 28 May 1997. By a decision of SEKA’s Executive Board, he was transferred to the Mediterranean Productivity Division.

On 29 September 1997 the applicant initiated administrative proceedings against SEKA, requesting the annulment and suspension of the Executive Board’s decision. On 17 May 2004 the Bursa 2nd Administrative Court annulled SEKA’s decision. The judgment became final on 6

September 2004.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the administrative proceedings in his case exceeded the reasonable time requirement

.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay

ex gratia

EUR 1,000 (one thousand euros) to Mr Hüseyin Șen with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into [New] Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article

37 §

1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay

ex gratia

the sum of EUR

1,000 (one thousand euros) to Mr Hüseyin Șen with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into [New] Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article

37 §

1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Registrar

President