Erdoğan împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ Cerere nr. 33090/05 prezentată de Murat și Gülten Erdoian împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 7 aprilie 2009 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători și Sally Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 15 august 2005, După ce a intenționat, face următoarea decizie de a face apel la reclamanți, dl Murat Erdoćan și dl Gülten Erdoćan, sunt parteneri, resortisanți turci, născuți în 1952 și, respectiv, 1960 și reședința la Aksaray.

Faptele cauzei, așa cum sunt prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: La 14 mai 1995, M.D. și-a pierdut ochiul drept ca urmare a împușcăturilor cu lacună, cu o pușcă cu aer comprimat (haval Printr-un act de punere sub acuzare din 4 septembrie 1995, procurorul Republicii a inițiat o acțiune penală împotriva lui K.K. De asemenea, l-a invitat pe reclamantul Murat Erdoćan să plătească în avans (ödeme) o amendă pentru a evita deschiderea unei acțiuni în justiție. August 1995, Ö.A.D., tatăl lui M.D., a intentat în fața Tribunalului de Mare Instanță al lui Aksaray (inclusiv tribunalul din Aksaray) o acțiune în despăgubire împotriva lui K.K. El și-a îndreptat acțiunea împotriva lui Ü.K., a mamei lui K.K.

și a reclamantului Murat Erdoćan pentru imprudența pe care a comis-o. La 8 iunie 1999, tribunalul a condamnat K.K. la închisoare pe o perioadă de un an și trei luni, care a fost confirmată de Curtea de Casație. La 15 martie 2004, tribunalul l-a condamnat pe K.K., Ü.K. și pe reclamant Murat Erdoćan împreună cu o despăgubire. La 1 iunie 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. La 3 februarie 2005, recursul în rectificare formulat împotriva acestei hotărâri a fost, de asemenea, respins. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții susțin că hotărârea instanței civile s-ar fi bazat pe plata voluntară a unei amenzi și că, din cauza unei supraîncărcări de muncă, Curtea de Casație nu ar fi examinat suficient dosarul și ar fi pronunțat astfel o hotărâre inechitabilă.

Pe teren de aceeași dispoziție, aceștia se plâng, de asemenea, de durata procedurii civile. ÎN DREPT Curtea amintește că numai persoanele care au fost părți la procedura civilă contestată în fața ei pot fi considerate victime în sensul articolului 34 din convenție (a se vedea mutatis mutandis Ayse Gök și alții c. Turcia, 60579/00, § 26, 8 aprilie 2008). Curtea constată că reclamanta Gülten Erdo În ceea ce-l privește pe reclamant Murat Erdoćan, lipsa de echitate a procedurii civile este nefondată. Curtea constată că a constatat, în esență, că se plânge de rezultatul procedurii. În ceea ce privește afirmația potrivit căreia, fiind supraîncărcată, Curtea de Casație nu ar fi examinat suficient dosarul său, aceasta nu depășește o simplă ipoteză.

Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. (3) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității fondului întemeiat pe durata procedurii și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alin. (2) lit. (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână …

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

Requête n o 33090/05 présentée par Murat et Gülten Erdoğan contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 7 avril 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 15 août 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M. Murat Erdoğan et M me Gülten Erdoğan, sont conjoints, des ressortissants turcs, nés respectivement en 1952 et 1960 et résidant à Aksaray. Les faits de la cause, tels qu’ils sont exposés par les requérants peuvent se résumer comme suit.

Le 14 mai 1995, M.D. perdit son œil droit à la suite de tirs à l’aveuglette, avec un fusil à air comprimé ( havalı tüfek ), par K.K. Ce dernier, quatorze ans à l’époque des faits, est le beau-frère du requérant Murat Erdoğan. Il avait tiré du balcon de l’appartement appartenant aux requérants avec leur fusil. Par un acte d’accusation du 4 septembre 1995, le procureur de la République engagea une action pénale à l’encontre de K.K. Il enjoignit aussi le requérant Murat Erdoğan à prépayer ( ön ödeme ) une amende pour éviter l’ouverture de poursuites. Celui-ci ayant payé ladite amende, aucune poursuite pénale ne fut ouverte à son encontre. Le 1 er août 1995, Ö.A.D, père de M.D. intenta devant le tribunal de grande instance d’Aksaray (« le tribunal ») un recours en dommages et intérêts contre K.K.

Il dirigea son action également contre Ü.K., la mère de K.K. et le requérant Murat Erdoğan pour l’imprudence qu’il avait commise. Le 8 juin 1999, la cour d’assises condamna K.K. à une peine d’emprisonnement d’un an et trois mois, qui fut confirmée par la Cour de cassation. Le 15 mars 2004, le tribunal condamna K.K., Ü.K. et le requérant Murat Erdoğan conjointement à une indemnité. Le 1 er juin 2004, la Cour de cassation confirma le jugement attaqué. Le 3 février 2005, le recours en rectification formé contre ce jugement fut également rejeté. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants allèguent que le jugement du tribunal civil aurait été fondé sur le paiement volontaire d’une amende, et qu’en raison d’une surcharge de travail, la Cour de cassation n’aurait pas examiné suffisamment le dossier et aurait ainsi rendu un jugement inéquitable.

Sur le terrain de la même disposition, ils se plaignent également de la durée de la procédure civile. EN DROIT 1. La Cour rappelle que seules les personnes qui ont été parties de la procédure civile contestée devant elle peuvent être considérées comme victimes au sens de l’article 34 de la Convention (voir, mutatis mutandis , Ayșe Gök et autres c. Turquie , n o 60579/00, § 26, 8 avril 2008). La Cour constate que la requérante Gülten Erdoğan n’a pas été partie dans la procédure d’indemnisation. Elle ne saurait donc se prétendre victime des violations alléguées au sens de l’article 34 de la Convention. Cette partie de la requête doit donc être déclarée irrecevable, en application des articles 34 et 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

2. Concernant le requérant Murat Erdoğan, son grief tiré du manque d’équité de la procédure civile est sans fondement. La Cour constate qu’il se plaint essentiellement du résultat de la procédure. Quant à l’allégation selon laquelle, étant surchargée, la Cour de cassation n’aurait pas suffisamment examiné son dossier, celle-ci ne va pas au-delà d’une simple hypothèse. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée, conformément à l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. 3. En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité du grief tiré de la durée de la procédure et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief du requérant Murat Erdoğan tiré de la durée de la procédure ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente