VICCARI ET AUTRES c. ITALIE

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 33747/06 prezentată de Donata VICCARI și de alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care are loc la 7 aprilie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 8 august 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie: Donata Viccari și domnii Nunzio, Vincenzo Mario și Roberto Plati, sunt cetățeni italieni, născuți în 1939, 1965, 1969 și 1971 și rezidenți în Bernalda.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul A. Guida, avocat la Bernalda. Guvernul italian ( Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt moștenitorii lui Donato Plati, decedat la 30 iunie 1989. Acesta din urmă deținea un teren situat la Bernalda și înregistrat la cadastru fișa 4, parcelă 215. Prin decretele din 8 iunie și 8 iulie 1981, președintele Regiunii Ba silicaților a autorizat administrația municipală Bernalda d a ocupa de urgență o parte din terenul menționat pentru o perioadă maximă de cinci ani de la ocupație materială, pentru a construi locuințe cu chirie moderată. Municipalitatea a ocupat terenul la 13 iulie 1981. printr-un act din 24 decembrie 1987, Cujus din partea reclamanților a atribuit municipalitatea în fața Tribunalului din Matera.

El a susținut că ocupația terenului devenise ilegală pe motiv că aceasta se prelungise dincolo de termenul permis fără expropriere formală a terenului și fără plata unei despăgubiri. În lumina acestor considerații, acesta solicita o despăgubire corespunzătoare valorii de piață a terenului și a unui loc de muncă. În cursul procedurii, în 2006, reclamanții au ajuns la un acord cu municipalitatea. Aceasta din urmă a plătit părților interesate suma de 206 999 EUR pentru pierderea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și pentru rambursarea cheltuielilor de procedură. Această tranzacție a dus, din partea părților interesate, la renunțarea la orice pretenție în legătură cu exproprierea terenului în cauză și angajamentul de a nu continua sau de a iniția nicio acțiune judiciară în ceea ce privește exproprierea.

Procedura s-a încheiat la data de 3 aprilie 2007 în fața instanței de apel a lui Potenza, care a răspuns la cauza rolului. GRIEF Invochează art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng că au fost privați de proprietatea lor într-un mod incompatibil cu dreptul lor la respectarea bunurilor. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile, garantată prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea ia notă de faptul că reclamanții au încheiat pe plan intern un acord prin care se pune capăt contestației referitoare la dreptul de proprietate asupra terenului. Această tranzacție prevedea renunțarea la orice altă pretenție anterioară, actuală sau viitoare în legătură cu exproprierea terenului.

În opinia Curții, acest regulament a avut ca efect practic satisfacerea, fără constrângeri, într-o mare măsură, a revendicărilor formulate de reclamanți sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. (1) În consecință, reclamanții soluționați în instanță și au renunțat de bună voie la posibilitatea de a obține, dacă este cazul, o despăgubire mai mare. Ei nu mai pot pretinde că sunt victime ale încălcării invocate (a se vedea Maio c. Italia, 24886/03, § 21, 18 martie 2008). Prin urmare, cererea trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată, în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 33747/06 présentée par Donata VICCARI et autres contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 7 avril 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 8 août 2006, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M me Donata Viccari et MM Nunzio, Vincenzo Mario et Roberto Plati, sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1939, 1965, 1969 et 1971 et résidant à Bernalda.

Ils sont représentés devant la Cour par M e A. Guida, avocat à Bernalda. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, par son agent, M me E. Spatafora et par son coagent adjoint, M. N. Lettieri. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Les requérants sont les héritiers de Donato Plati, décédé le 30 juin 1989. Ce dernier était propriétaire d’un terrain sis à Bernalda et enregistré au cadastre feuille 4, parcelle 215. Par des arrêtés des 8 juin et 8 juillet 1981, le président de la Région de Basilicate autorisa l’administration municipale de Bernalda d’occuper d’urgence une partie dudit terrain pour une période maximale de cinq ans à compter de l’occupation matérielle, afin d’y construire des habitations à loyer modéré.

La municipalité occupa le terrain le 13 juillet 1981. Par un acte du 24 décembre 1987, le de cujus des requérants assigna la municipalité devant le tribunal de Matera. Il allégua que l’occupation du terrain était devenue illégale au motif que celle-ci s’était prolongée au-delà du délai autorisé sans expropriation formelle du terrain et sans paiement d’une indemnité. A la lumière de ces considérations, il réclamait un dédommagement correspondant à la valeur marchande du terrain et une indemnité d’occupation. En cours de procédure, en 2006, les requérants parvinrent à un accord avec la municipalité. Cette dernière paya aux intéressés la somme de 206 999 EUR au titre de perte de la propriété du terrain litigieux et de remboursement des frais de procédure.

Cette transaction entraînait, de la part des intéressés, la renonciation à toute prétention en rapport avec l’expropriation du terrain litigieux et l’engagement à ne pas poursuivre ou engager toute action judiciaire concernant l’expropriation. La procédure se termina le 3 avril 2007 devant la cour d’appel de Potenza, qui raya l’affaire du rôle. GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’avoir été privés de leur bien de manière incompatible avec leur droit au respect des biens. EN DROIT Les requérants se plaignent d’une violation de leur droit au respect de leurs biens, garanti par l’article 1 du Protocole n o 1. Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. Il observe qu’en 2006 les requérants ont résolu le litige à l’amiable et affirme que, de ce fait, ils ne peuvent plus se prétendre victimes d’une violation de la Convention.

La Cour note que les requérants ont conclu sur le plan interne un accord mettant fin à la contestation portant sur l’indemnité d’expropriation. Cette transaction prévoyait la renonciation à toute autre prétention passée, actuelle ou future en rapport avec l’expropriation du terrain. Aux yeux de la Cour, ce règlement a eu pour effet pratique de satisfaire, sans contraintes, dans une grande mesure les revendications formulées par les requérants sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1. De ce fait, les requérants résolu le litige à l’amiable et ont renoncé de leur gré à la possibilité d’obtenir, le cas échéant, une indemnisation plus élevée. Ils ne peuvent plus se prétendre victimes de la violation invoqué (cf. Maio c. Italie , n o 24886/03, § 21, 18 mars 2008). Dès lors, la requête doit être rejetée comme étant manifestement mal fondée, au sens de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente