CtEDO 07.04.2009 Auto

MARINESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.04.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MARINESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA Cererea nr. 4244/02 prezentată de Marius Albin MARINESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 aprilie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători; și a lui Santiago Quesada, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 martie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Marius Albin Marinescu, este un resortisant român născut în 1957 și rezident în Sibiu. Guvernul român ( În conformitate cu Decretul-lege nr. din 5 februarie 1990 privind organizarea și desfășurarea activităților economice pe baza liberei inițiative, o asociație de afaceri numită " Biblion" a fost reprezentată de agentul său, Razvan. a cărui obiect principal a fost prestarea de activități de bibliotecă și colectarea de informații de natură culturală și turistică. 18 noiembrie 1997, Ministerul Culturii din România și Consiliul departamental din Sibiu au eliberat acestei asociații autorizația de funcționare. Aceasta menționa că locul în care aveau să se desfășoare activitățile asociației era domiciliul reclamantului. Sibiu decembrie mai 1998 în temeiul acestei decizii, Primăria Sibiu a emis ordinul de repartizare atribuind o suprafață totală de 32 acestei asociații. La 5 iunie 1998, s-a încheiat un contract de închiriere de șase luni și șapte zile cu reclamantul pentru localul situat la numărul 29 de pe strada Bălcescu, Sibiu. 1998, reclamantul a completat autorizația de funcționare a asociației familiale Biblion o mențiune conform căreia activitatea sa de bibliotecă se extindea cu activitatea de librărie, librărie de ocazie și magazin de fotocopii. La 18 martie 1999, în conformitate cu ordinul de repartizare din 28 mai 1998 (punctul 3 în fine de mai sus), un alt contract de închiriere cu o durată de nouă ani luni a fost încheiat între reclamant și .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La o dată nespecificată în 1999, I.W., la data primarului Sibiu, și alte două treimi, prevalându-se de o decizie internă definitivă prin care ei știau că, în iunie 1999, clădirea utilizată de Biblion, a introdus împotriva reclamantului o acțiune de evacuare. În cererea sa reconvențională, reclamantul, pe baza ordonanței de urgență a guvernului n 40 din 8 aprilie 1999 privind protecția chiriașilor ( 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Sibiu a acceptat cererea I.W. și a celorlalți doi solicitanți. El a considerat că Biblion nu putea invoca în favoarea sa la 2000, tribunalul departamental din Sibiu a primit recursul reclamantului împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță și, pe fond, a respins acțiunea reclamanților. Într-adevăr, el a considerat că, din moment ce asociația Biblion funcționa ca bibliotecă și spațiile sale erau destinate să pună la dispoziția publicului reviste sau lucrări, aceasta era o instituție socioculturală, în sensul art. 4 din L 1999 a fost prelungită automat în temeiul articolului 1 din LÂNG n 40/99, iar asociaia pârâtă a ocupat proprietatea solicitanilor în temeiul unui titlu de închiriere valabil. 12. I.W. și ceilali solicitani au introdus o aciune împotriva acestei hotărâri. 13. Prin hotărârea din 30 octombrie 2000, Curtea de Apel din Alba-Iulia a acceptat recursul părții reclamante, a anulat hotărârea pronunțată în apel și, pe fond, a menținut hotărârea pronunțată de instanța de primă instanță. Aceasta a menționat că, în temeiul articolului 4 din LUUG nr. 40/99, contractele de închiriere ale instituțiilor socioculturale erau, într-adevăr, prelungite automat. Cu toate acestea, Comisia a considerat că Biblion nu se încadrează în această categorie, având în vedere activitatea comercială, cu scop lucrativ, desfășurată de această asociație care avea ca obiect principal activitatea de bibliotecă și ca obiect secundar activitatea de librărie de ocazie, librărie și magazin de fotocopii. Potrivit acesteia, simplul fapt că reclamantul a indicat că nu a declarat venituri impozabile în anul 2000 nu putea schimba natura comercială a activităților sale. În plus, instanța care a pronunțat recursul nu a remarcat că consiliul local al Sibiui a atribuit localul situat la numărul 29 al străzii N. Bălcescu asociației La 30 noiembrie 2000, Biblion a fost evacuat de la sediul central. 15. La 19 martie 2001, procurorul general a refuzat să introducă o acțiune în anulare împotriva hotărârii judecătorești. Evenimentele legate de evacuarea Biblionului 16. Din informațiile furnizate de Ö Õ după ce a fost evacuată de la locul situat la numărul 29 de pe strada N. Bălcescu, la Sibiu, reclamantul nu a solicitat primăriei Sibiu, în nume propriu sau în numele Biblionului, acordarea unui alt local pentru desfășurarea activităților acestei asociații. 17. Reclamantul nu a solicitat reînnoirea autorizației acordate de asociația Biblion în temeiul noii legi nr. 50 În 2005, reclamantul a anulat autorizația de funcționare a asociației Biblion. Primăria Sibiu a răspuns că autorizația în cauză expirase de drept începând cu 27 septembrie 2004 în temeiul noului cadru legislativ care a intrat în vigoare la acea dată, și anume Legea nr. 300 din 28 iunie 2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice independente. Printre altele, legislația națională relevantă 19. Durata unei arende de rezidență (...) în ceea ce privește un spațiu aflat în proprietatea statului sau unităților sale administrative teritoriale utilizate de unitățile socioculturale (...) este prelungită pentru o perioadă de maximum cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe. art. 4 În ceea ce privește clădirile retrocedate vechilor proprietari și care sunt utilizate, la data cererii de restituire, de către (...) unități socioculturale, proprietarul încheie, la cererea locatarului, un contract de închiriere pe o perioadă de trei ani. 20. Asociațiile familiale erau reglementate, la momentul respectiv, de Decretul-lege nr. 54 din 5 februarie 1990 privind organizarea și desfășurarea activităților economice pe baza libertății inițiative, ale căror dispoziții relevante au fost formulate astfel art. 1 Pentru a satisface cel mai bine cererile privind bunurile și serviciile populației, se poate crea, pe baza libertății inițiative: (...) asociații familiale art. 9 Primăriile (...) pot închiria întreprinderilor mici suprafețe disponibile în clădirile aflate în proprietatea statului dacă aceste întreprinderi nu dispun de spațiile necesare pentru desfășurarea activităților lor (...) art. 23 Asociațiile familiale se constituie între membrii unei familii care împart același cămin. 21. Aceste dispoziții au fost completate de legea nr. În ceea ce privește organizarea și desfășurarea activităților economice desfășurate de persoanele fizice și în temeiul Legii nr. 300 din 28 iunie 2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice independente. GRIFS 22. Invocând art. 10 din convenție, singur sau combinat cu art. 14, reclamantul susține că evacuarea din asociere a asociației (association) a fost afectată în mod nejustificat de dreptul asociației de a comunica idei și informații cu privire la aspecte de interes general. Acesta susține că simplul fapt că Biblion este o societate privată și nu o instituție publică nu ar trebui să o priveze de dispozițiile de protecție a legii, care, în opinia sa, nu făcea nicio distincție între instituțiile socioculturale publice și private. 23. 13 din Convenție, reclamantul reproșează instanțelor naționale că nu a desfășurat în mod echitabil procedura în litigiu, iar procurorului general să fi omis să introducă o acțiune în anulare împotriva hotărârii definitive a instanței judecătorești din Alba-Iulia din 30 octombrie 2000. Guvernul denunță, în primul rând, o absență a calității de victimă a reclamantului și a asociației familiale Biblion. În opinia sa, să presupunem că reclamantul poate reprezenta asocierea de familie menționată anterior în procedura în fața Curții, prezența sa în calitate de pârâtă în procedura de evacuare îl privește ca membru al asociației El susține că reclamantul a făcut parte din procedura civilă în litigiu în calitate de reprezentant al asociației (asociația) mai degrabă decât ca reprezentant al asociației (asociațiilor) a (ale) societății (asociațiilor) respective. În cazul în care contractul de închiriere este încheiat în numele unuia dintre membrii săi, care și-a dat acordul că contractul de închiriere este încheiat în numele unuia dintre membrii săi. În opinia guvernului, trebuie să se facă o distincție între persoana care încheie un act în numele său, dar și pentru o entitate distinctă și entitatea însăși care obține drepturile și obligațiile care decurg din actul încheiat. 25. Pe fondul cererii, guvernul expune apoi faptul că nu se poate trage de la art. 10 nicio obligație pozitivă pentru statul membru în cauză de a asigura baza materială a unei activități care constă în furnizarea de informații către public. El subliniază că, deși spațiile care găzduiesc o bibliotecă sunt importante pentru buna desfășurare a activității și dacă un eventual sprijin din partea autorităților poate ușura sarcina și promova difuzarea informațiilor, aceasta nu este o condiție necesară pentru exercitarea liberă a activității bibliotecii. Guvernul adaugă că, presupunând că evacuarea sa de la sediul de pe strada nr. 29 Bălcescu, din Sibiu, a constituit o interferență în dreptul la libertatea de exprimare a asociației Biblion, obiectul acestei asociații, așa cum este descris în statut, era în mod clar de natură comercială și, prin urmare, în opinia sa, lucrativă și, din acest motiv, instanțele naționale nu au putut să îl includă în categoria instituțiilor socioculturale, care au un scop nonprofit, indiferent de natura, publică sau privată, a capitalului lor. 26. Reclamantul se opune argumentelor guvernului. El susține că asociația (asociația) Sibiu (decembrie) a decis ca spațiile atribuite ei de consiliul municipal să-i fie atribuite în calitatea sa de revoluționar, pentru ca acesta să le folosească pentru activitatea sa de bibliotecă. El a declarat că a fost considerat obligat să dizolve asocierea de familie, creată împreună cu fiica sa, ca urmare a evacuării din localuri, pe motiv că nu dispune de un alt local pentru a exercita această activitate și că a fost obligat să plătească impozite chiar și în timpul perioadei de neactivitate a asociației. El consideră, prin urmare, că el are calitatea de victimă, în sensul articolului 34 din Convenție. De asemenea, susține că, la o dată ulterioară evacuării Biblionului, certificatul de moștenitor în temeiul căruia I.W. și celelalte două treimi din el au fost recunoscute dreptul de proprietate asupra bunului care se află la numărul de la strada N. Bălcescu, din Sibiu, a fost anulată printr-o decizie definitivă și că statul, care a devenit din nou proprietar, întârzie să-și înregistreze dreptul de proprietate pe registrul funciar. Apreciere a Curii 27. Curtea amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de "victima" Este o noțiune autonomă care trebuie interpretată independent de noțiunile de drept intern privind, de exemplu, interesul sau calitatea acțiunii. Pentru ca un solicitant să poată pretinde că este victima unei încălcări a convenției, acesta trebuie să fie afectat personal sau direct (Tauira și alții c. Franța, 28204/95, Decizia Comisiei din 4 decembrie 1995, Deciziile și rapoartele 83, p. 112. În speță, Curtea admite că reclamantul, în calitate de fondator și asociat al Biblionului, a fost afectat de interpretarea dată de Instant dapp d 40/99 și prin efectele hotărârii din 30 octombrie 2000, care a dus la evacuarea Biblionului în afara spațiilor situate la numărul 29 al străzii N. Bălcescu. 28. Curtea arată totuși, pe lângă guvern, că prezentarea reclamantului în fața instanțelor naționale în cadrul procedurii în litigiu se referea la calitatea sa de membru al unei alte asociații, și anume: Curtea consideră că faptul că reclamantul trebuie să fie membru al acestei din urmă asociații și faptul că aceasta are dreptul să-și folosească spațiile în calitate de revoluționar nu îi conferă calitatea de victimă, de care ar fi putut să se prevaleze în schimb asociația. Sibiu decembrie În plus, reclamantul nu a furnizat nicio informație privind, pe de o parte, obiectul, statutul sau membrii acestei asociații și, pe de altă parte, relațiile dintre această asociație și Biblion. 29. În orice caz, Curtea nu consideră că este util să se ia în considerare mai mult această chestiune, deoarece, chiar dacă se presupune că reclamantul poate fi considerat victimă în sensul articolului 34 din convenție, cererea este inadmisibilă din următoarele motive: 30. Recurentul susține că refuzul de a recunoaște la Biblion calitatea de instituție socioculturală a adus atingere în mod nejustificat dreptului de asociere pe care l-a întemeiat pentru a comunica idei și informații cu privire la subiecte de interes general; adaugă că recunoașterea unei astfel de calități i-ar fi permis să beneficieze de OUG nr. 40/99 privind protecția chiriașilor. Or, forța este de a constata că este la sfârșit o examinare atentă a statutului acestei asociații că instanța de apel a decis să nu includă Biblion în categoria instituțiilor socioculturale la care se referă art. 4 din L 40/99, având în vedere obiectivele lucrative ale activității sale și nu, după cum susține reclamantul, din cauza naturii private a capitalului său sau a formei sale de organizare. 31. Curtea amintește în această privință că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32492/96, 32547/96, 32548/96, 33209/96 și 33210/96, 115, CEDO 2000-VII). În prezenta cauză, aceasta nu face parte din motivele prezentate de instanțele naționale sau în modul în care procedura a fost efectuată în ansamblul său nici o aparență de În plus, Curtea constată că nimic nu l-a afectat pe solicitant să comunice, prin intermediul Biblionului, idei și informații referitoare la subiecte de interes general dintr-un alt sediu al acestei asociații. În plus, în temeiul Decretului-lege nr. 54 din 5 februarie, reclamantul ar fi fost în măsură să își desfășoare activitatea în temeiul Legii nr. 54 din 5 februarie. 1990 privind organizarea și desfășurarea activităților economice pe baza libertății inițiative, de a solicita primăriei din Siqué la atribuirea unui alt local pentru desfășurarea activităților asociației de comerț, ceea ce se pare că nu a făcut (punctul 16 de mai sus). 33. În ceea ce privește dreptul la o cale de atac eficientă, întemeiat pe refuzul procurorului general de a introduce o acțiune în anulare împotriva hotărârii definitive a instanței judecătorești da Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 35. În consecință, cererea este în mod evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 3 și 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-06-02
0,94
AFFAIRE SILVIU MARIN c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SILVIU MARIN c. ROUMANIE (Requête n o 35482/06) ARRÊT ( fond ) STRASBOURG 2 juin 2009 DÉFINITIF 02/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l'affaire Silviu Marin c. Roumanie, La Cour européenne des
CtEDO 2009-02-03
0,94
AFFAIRE MARIN c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MARIN c. ROUMANIE (Requête n o 30699/02) ARRÊT STRASBOURG 3 février 2009 DÉFINITIF 03/05/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire l’affaire Marin c. Roumanie, La Cour européenne des droits de
CtEDO 2003-06-10
0,94
CHIRCA et AUTRES contre la ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 34703/97 présentée par Radu Traian CHIRCA et autres contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 juin 2003 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa,
CtEDO 2009-03-24
0,94
AFFAIRE MARINESCU ET MANGU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MARINESCU ET MANGU c. ROUMANIE (Requête n o 26094/03) ARRÊT STRASBOURG 24 mars 2009 DÉFINITIF 24/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Marinescu et Mangu c. Roumanie, La Cour européenne
CtEDO 2009-01-13
0,94
AFFAIRE MARINESCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MARINESCU c. ROUMANIE (Requête n o 17955/05) ARRÊT STRASBOURG 13 janvier 2009 DÉFINITIF 13/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Marinescu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l
Sursă