SHAROV v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SHAROV v. RUSSIA (CtEDO, 2009)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 26972/02 de Boris Fedorovich SHAROV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 14 aprilie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președinte, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 14 iunie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, având în vedere observațiile prezentate de guvernul rus, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Boris Fedorovich Sharov, este un național rus care s-a născut în 1925 și trăiește la Moscova. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R. Khromchenko, un avocat care practică la Moscova. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev și apoi de dl G. Matyushkin, reprezentanți ai Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 noiembrie 2001, dl Antonenko a fost înregistrat ca candidat la alegerile la Duma Orașului Moscova. La 14 decembrie 2001, o persoană privată K. a depus o plângere la o instanță, încercând să anuleze înregistrarea dlui Antonenko, deoarece se presupune că a omit să intre o parte din venitul său pe formularul său de declarație de proprietate și pentru că se presupune că a abuzat de poziția sa oficială pentru campanie electorală. La 15 decembrie 2001, orașul Moscova a pronunțat hotărârea prin care s-a anulat înregistrarea dlui Antonenko. La ora 7.45, în ziua următoare (ziua de vot) comisia electorală a districtului nr. 5 a emis decizia de a scoate numele dlui Antonenko din lista candidaților. Deși s-a efectuat fără întârziere, corectarea manuală a voturilor nu a fost finalizată până la ora 8.30. În ziua votului, reclamantul și-a exprimat votul pentru dl Antonenko înainte de a fi eliminat numele său din vot. La 18 decembrie 2001 și 20 februarie 2002, reclamantul, împreună cu alte cincizeci și șapte de persoane, s-a plâns la Curtea Orașului Moscova, cerând anularea deciziei comisiei electorale din district de a discalifica dl Antonenko și de a anula decizia comisiei electorale din oraș care aprobă rezultatele alegerilor. La 17 mai 2002, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut hotărârea din 29 martie 2002. În cadrul unei proceduri paralele, la 20 decembrie 2001 și 17 ianuarie 2002, reclamantul, împreună cu alte zece alegători agreați, s-a plâns la Curtea de district Timirayazevskiy cu privire la acțiunile ilegale ale comisiei electorale din district. La 22 ianuarie 2002, Curtea de District Timirayazevskiy din Moscova a constatat că plângerea nu a fost justificată și a respins-o. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 despre o încălcare a dreptului său de vot în sensul că votul său pentru dl Antonenko a fost „recuperat” deoarece buletinul său de vot a fost declarat invalid și nu a fost numărat în numărul final. La 21 ianuarie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 16 mai 2005, observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamantul a prezentat observațiile sale în răspuns la 5 iulie 2005. La 17 februarie 2006, reclamantul a informat instanța că nu era conștient de rezultatul procedurii sale de recurs. La 1 septembrie 2008, Curtea a informat reclamantul că guvernul a fost solicitat să-l informeze cu privire la rezultatul procedurii inițiate de reclamant în fața Curții de district Timirayazevskiy din Moscova. Guvernul a prezentat informațiile solicitate la 17 octombrie 2008. Prin scrisoarea din 23 octombrie 2008, trimisă prin post înregistrat, observațiile suplimentare ale Guvernului au fost trimise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să le prezinte observații până la 1 decembrie 2008. La 28 ianuarie 2009, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că nerespectarea observațiilor sale până la 25 februarie 2009 ar putea duce la grevarea cererii. Până în prezent, reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost informat că trebuie să își prezinte observațiile. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent și reclamantul nu a informat Curții cu privire la noile detalii de contact dacă i-a schimbat reprezentantul. Curtea declară din acest motiv că reclamantul nu intenționează să continue cererea (art. 37 § 1 litera (a) din convenție). În plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, nu impune ca acesta să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție să nu se mai aplice cazului și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului