VLAD c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 23451/04 prezentată de Petre și Didina VLAD împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 14 aprilie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Stanley Naismith; Grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 aprilie 2004, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: "Față reclamanții," dl Petre Vlad și dl Didina Vlad, sunt resortisanți români, născuți în 1937 și 1946 și rezidenți la Kropp. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Victoria Patit, avocată la București. Tribunalul de Primă Instanță din București a dat dreptul la acțiune în arest asupra unui bun imobil situat la data de 21 octombrie 1999, printr-o hotărâre definitivă din 21 octombrie 1999, Tribunalul de Primă Instanță din București La 17 ianuarie 2001, Tribunalul a încheiat cu C.A., P.V., P.E. și P.M. un contract de închiriere pentru imobilul din București. La decizia primarului din București, reclamanții au fost în mod oficial în posesia bunurilor lor la 20 iunie. 2001 Chiriașii C.A., P.V., P.E. și P.M. au continuat să locuiască acolo, refuzând să încheie un nou contract de închiriere cu reclamanții, deși aceștia le-au trimis o notificare prin aprod la tribunalul de primă instanță din București. Pe 30 octombrie 2001, în fața refuzului chiriașilor de a da curs cererii lor, reclamanții au introdus în fața Tribunalului de Primă Instanță din București o acțiune de evacuare împotriva lor. Printr-o hotărâre din 16 aprilie 2004, tribunalul județ din București a respins acțiunea în evacuare a reclamanților. El a menționat că, în temeiul articolului 1 din l 40/99 (denumită în continuare "OMUG 40/99"), contractele de închiriere încheiate de către l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ani și, prin urmare, chiriașii aveau un titlu valabil pentru a ocupa bunurile reclamanților. printr-o hotărâre definitivă din 15 decembrie În 2003, instanța de apel din București a respins acțiunea introdusă de reclamanți. Ea a menționat că non- mai degrabă un contract de închiriere între locatari și reclamanți se datora dezacordurilor lor cu privire la valoarea chiriei și la durata contractului de închiriere, ceea ce nu putea fi asimilat unui refuz nejustificat al pârâtelor de a încheia un nou contract de închiriere, în sensul art. 2 din Luge n 40/99. GRIEF Invouchant la art. 1 din Protocolul 1, reclamanții au invocat o încălcare a dreptului lor de proprietate asupra imobilului de la restituirea sa din cauza imposibilității lor prelungite de a obține deportarea persoanelor care nu au un titlu de închiriere și fără a plăti chirie. La 21 decembrie 2005, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate la 12 ianuarie 2006 părții solicitante, care a fost invitată să își trimită observațiile în răspuns înainte de 23 februarie. 2006. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 5 martie 2007, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale ca răspuns la observațiile guvernului și poziția sa cu privire la o soluționare pe cale amiabilă a cauzei a fost (a) din Convenție, aceasta putea să șteargă o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de înțeles că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea; aceasta arată că această scrisoare a fost primită de reclamantă la 15 martie 2007 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că [n] nu mai doresc să-și mențină cererea în sensul articolului 37 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 in fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n acionate să continue examinarea cererii. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stanley Naismith Josep Casadevall Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

23451/04

présentée par Petre et Didina VLAD

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 14 avril 2009 en une chambre composée de

:

Josep Casadevall,

président,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Luis López Guerra,

Ann Power,

juges,

et de Stanley Naismith,

greffier adjoint de section

.

Vu la requête susmentionnée introduite le 5 avril 2004,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, M. Petre Vlad et M

me

Didina Vlad, sont des ressortissants roumains, nés respectivement en 1937 et 1946 et résidant à Kropp. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

Victoria Patit, avocate à Bucarest. Le

gouvernement roumain («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Par un jugement définitif du 21

octobre

1999, le tribunal de première instance de Bucarest fit droit à l’action en revendication d’un bien immobilier sis au n

o

2 de la rue Topolovăț, à Bucarest, qu’avaient introduite les requérants contre le conseil local de Bucarest.

Le 17

janvier

2001, l’Etat conclut avec C.A., P.V., P.E. et P.M. un contrat de bail pour l’immeuble litigieux.

Sur décision du maire de Bucarest, les requérants furent formellement mis en possession de leur bien le 20

juin

Le 30

octobre

2001, face au refus des locataires de donner suite à leur demande, les requérants introduisirent devant le tribunal de première instance de Bucarest une action en évacuation à leur encontre.

Par un arrêt du 16

avril

2004, le tribunal départemental de Bucarest rejeta l’action en évacuation des requérants. Il nota qu’en vertu de l’article

1 de l’Ordonnance d’urgence du Gouvernement n

o

40/99 (ci-après l’OUG

n

o

40/99), les contrats de bail conclus par l’Etat avec les locataires, y compris ceux qui portaient sur des biens restitués aux anciens propriétaires, avaient été prorogés de droit pour une durée de cinq

ans. Il jugea dès lors que le contrat de bail conclu le 17

janvier

2001 par l’Etat avec C.A., P.V., P.E. et P.M. avait été prorogé de droit pour une durée de cinq

ans et que les locataires avaient par conséquent un titre valide pour occuper le bien des requérants.

Par un arrêt définitif du 15

décembre

2003, la cour d’appel de Bucarest rejeta le recours introduit par les requérants. Elle nota que la non-conclusion d’un contrat de bail entre les locataires et les requérants était due à leurs désaccords quant au montant du loyer et à la durée du bail, ce qui ne pouvait pas être assimilé à un refus injustifié des défenderesses de conclure un nouveau bail, au sens de l’article

11

§

2 de l’OUG n

o

40/99.

GRIEF

Invoquant l’article

1

du

Protocole

n

o

1, les requérants allèguent une atteinte à leur droit de propriété sur l’immeuble depuis sa restitution en raison de leur impossibilité prolongée d’obtenir l’expulsion des personnes qui l’occupent sans titre locatif et sans acquitter de loyer.

EN DROIT

La Cour relève qu’il n’y a pas lieu de continuer l’examen du grief formulé par les requérants pour les motifs suivants.

Le 21

décembre

2005, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées le 12

janvier

2006 à la partie requérante, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 23

février

2006.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 5

mars

2007, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations en réponse à celles du gouvernement et de sa position quant à un règlement amiable de l’affaire était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’avait été sollicitée. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37

§

1

a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 15

mars

2007 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37

§

1

a) de la Convention.

Par ailleurs, conformément à l’article 37

§

1

in fine

, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stanley Naismith

Josep Casadevall

Greffier adjoint

Président