CtEDO 16.04.2009 Auto

AFFAIRE VLASTOS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
16.04.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE VLASTOS c. GRECE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL VLASTOS c. GRECIA (solicitarea nr. 28803/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 aprilie 2009 DEFINIF 16/07/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Vlastos c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Christos Rozakis, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Abdullahyev, Dean Spielmann, Sua Erik Jebens, judecători, și de Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 martie 2009, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată proceduralA la data la care a avut loc cauza se află o cerere (n 28803/07) îndreptată împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Stylianos Vlastos ( La 22 iunie 2007, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( S. Trekli, auditor pe lângă Consiliul Juridic de la Õ . Reclamantul a declarat în special o depășire a termenului rezonabil al procedurii [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. La 3 iunie 2008, președinta primei secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. 3 din Convenție s-a decis, de asemenea, că Camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. DE FAPT, CIRCONSTANȚELE DE LA LASPECE Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în Atena. La 21 ianuarie 1991, reclamantul sesizează instanța în instanță în mare instanță din statul respectiv (secțiunea de judecată a avocaților) cu privire la o acțiune împotriva statului irakian care intenționa să recupereze valoarea onorariilor plătite statului respectiv, în calitate de avocat, pentru soluționarea litigiilor judiciare. La 21 martie 1991, instanța a decis că statul irakian trebuia să plătească reclamantului suma de 20 705 233 drahme (60) 763,71 EUR (EUR) plus 557 000 drahmes (1 634,63 EUR) pentru cheltuielile de judecată. Curtea de apel a respins cererea de recurs a statului irakian împotriva acestei hotărâri printr-o hotărâre din 16 februarie 1995, care a devenit definitivă. Decembrie 1998, depuse în conformitate cu dispozițiile art. 923 din Codul de procedură civilă, de a autoriza executarea forțată împotriva statului irakian. Cu toate acestea, ministrul nu a dat curs acestor cereri. 10. În 1998, recurentul a primit două noi hotărâri ale Tribunalului de Mare Instanță din Daito, care îi acordau dobânzi de întârziere cu privire la suma stabilită prin hotărârea din 21 martie 1991. Reclamantul a înțeles aceste hotărâri la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1990 și de la l'empque în care se afla reclamantul, acesta din urmă a înscris în 1997 două ipotecari pe un bun imobil situat în districtul Halandri din Atena, care aparțineau statului irakian. Valoarea ipotecar a fost de 67 260 323 drahme (197 394,67 EUR). Potrivit informațiilor furnizate de solicitant, bunul imobil în cauză a fost achiziționat de către statul irakian printr-un act notarial din 30 noiembrie 1981. L La 8 iunie 1999, reclamantul i-a cerut din nou ministrului Justiției permisiunea de a accelera execuția forțată împotriva statului irakian. 14. Întrucât ministrul nu a răspuns în termen de trei luni, reclamantul a introdus, la 27 octombrie 1999, o acțiune în anulare a refuzului tacit al ministrului în fața Consiliului de Stat 15. La 3 ianuarie 2001, ministrul i-a răspuns reclamantului că, după o examinare atentă a dosarului, nu a considerat oportun să acorde autorizația din motive legate de relațiile bilaterale ale Greciei și Irakului și care privesc interesul general al țării. Ministrul a adăugat că, în timpul unei întâlniri interministeriale între cele două guverne, Grecia a menționat problema datoriilor din Irak nu numai față de solicitant, ci și față de numeroase întreprinderi grecești. Statul irakian ar fi recunoscut existența acestor datorii și ar fi promis că acestea vor fi îndeplinite după ridicarea sancțiunilor economice luate împotriva sa de comunitatea internațională. 16. În urma mai multor amânări de judecată, cauza reclamantului a fost retrimisă, la 16 aprilie 2004, datorită importanței sale, la formarea plenară a Consiliului de Stat. În primul rând, Consiliul de Stat trebuia să decidă dacă actul atacat constituia un act de guvernare sau o hotărâre administrativă executorie 17. Între timp, pe de o parte, la (cauza Kalogeropulou, privind repararea daunelor materiale și morale suferite în timpul ocupației germane în timpul celui de-al doilea război mondial. Curtea Europeană a fost sesizată cu privire la această cauză, mai întâi la hotărârea Consiliului de ï , dar, printr-o decizie din 12 decembrie 2002, aceasta a încheiat la data la care cererea (n 59021/00) a fost pronunțată.) În cele din urmă, Tribunalul de Primă Instanță instanța de judecată a pronunțat trei noi hotărâri definitive în 2001 și 2003, care acordau reclamantului dobânzi suplimentare de întârziere la suma stabilită inițial, dar și dobânzi la suma în sine. 18. La data de 2 decembrie 2005, raportorul și președintele sesiunii plenare a Consiliului de Stat au fost de acord să divulge, la cererea reclamantului, cauza cauzei acestuia din urmă privind reparațiile germane. În urma a două deliberări, la 20 ianuarie și 18 septembrie 2006 (datele la care au avut loc, de asemenea, deliberările privind cauza reparațiilor germane), Consiliul de Stat a respins recursul reclamantului, prin hotărârea din 8 ianuarie 2007. Consiliul a decis că competența ministrului justiției se limita la aprecierea de sine st ă t ă ț ii de a acorda autoriza ț ia pentru a accelera executarea silită, pentru a evita perturbarea bunelor rela ț ii ale ă r ii cu un stat străin. În consecință, această competență nu putea fi analizată ca fiind o competență jurisdicțională, nici nu putea fi considerată ca fiind legată de exercitarea autorității judiciare. Decizia ministrului în această privință nu se referea la soluționarea unui litigiu de drept privat. Kalogeropoulou și alții c. Grecia și Germania, 12 decembrie 2002, precum și în Hotărârile MacElhiney c. Irlanda Adsani Regatul Unit , 21 noiembrie 2001, Consiliul de Stat a hotărât că decizia ministrului constituia un act de guvernare care nu putea fi supus unei acțiuni în anulare. Unii judecători ai majorității au subliniat în cele din urmă că reclamanții aveau dreptul, în temeiul articolului 5 din Constituție, să sesizeze instanțele administrative și să solicite repararea prejudiciului cauzat. 20. Prin intermediul a trei hotărâri pronunțate în 2005, Tribunalul de Mare Instanță a aprobat din nou reclamantului anumite sume pentru dobânzi de întârziere. II. JUSTIȚIA INTERNE PERTINENT 21. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 22. Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 23. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 27 octombrie 1999, cu sesizarea Consiliului de la ë , și s-a încheiat la 8 ianuarie 2007, cu încetarea acestuia și, prin urmare, a durat șapte ani și mai mult de două luni pentru un grad de jurisdicție. Cu privire la admisibilitate 24. Curtea constată că aceasta nu este în mod evident întemeiată în mod greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nelegătură. Pe fond 25. Guvernul susține că durata procedurii în fața Consiliului de Stat nu a fost excesivă, deoarece cauza reclamantului a avut un grad ridicat de complexitate : Aceasta se referea la posibilitatea de a efectua o execuție forțată împotriva unui stat străin. Natura actului ministrului justiției care îl afectase pe reclamant făcea deja obiectul unei alte cauze importante, cea a reparațiilor germane, care era pendinte și care fusese adusă în fața Curții de Casație, a Consiliului de Stat și a Curții Supreme Speciale. Prin urmare, cauza reclamantului trebuia să aștepte la termen de la aceasta, care a constituit o cauză De fapt, aceasta se referă la o problemă de executare forțată împotriva unui stat străin și nu doar la măsuri provizorii, cum ar fi cazul reparațiilor germane. În ceea ce privește importanța cazului său, președintele Consiliului de Stat și judecătorul raportor ar fi trebuit să decidă mai devreme să trimită în fața formațiunii plenare a Consiliului de Stat 27. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Peliosar și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, punctul 67, CEDO 1999-II. 28. Curtea subliniază că nu a fost necesar să se stabilească gradul de importanță și ordinea de prioritate în tratarea cauzelor. Este suficient să se sublinieze că procedura a durat mai mult de șapte ani pentru un singur grad de jurisdicție. În special, au trecut cincizeci și patru de luni între introducerea acțiunii reclamantului și trimiterea la formarea plenară. 29 În orice caz, astfel de întârzieri nu pot fi considerate compatibile cu termenul rezonabil de la art. 1, chiar și într-o procedură în fața unei instanțe supreme. 30. Prin urmare, a existat o încălcare a acestei dispoziții. II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 31. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o ruptură a egalității armelor din cauza imunității de care beneficiază statul irakian. De asemenea, se plânge de absența în dreptul grecesc a unei acțiuni eficiente de plată a onorariilor (art. 13), precum și de o discriminare bazată pe faptul că debitorul său este un stat străin (art. 14) În cele din urmă, acesta invocă o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1, din cauza faptului că nu i se pot plăti sumele acordate de instanțele elene. 32. Curtea constată că obiecțiile întemeiate pe aceste articole se referă la același fapt. În acest sens, prezenta cerere prezintă aspecte foarte similare cu cauza Kalogeropoulou și altele c. Grecia și Germania (dec.), 59021/00, 12 decembrie 2002. În această cauză, reclamanții, recunoscuți, de asemenea, drept la despăgubire față de statul german, nu au putut obține plata sumelor stabilite, din cauza refuzului statului grec de a le permite să inițieze procedura de executare forțată împotriva părții adverse. 34. Pe teren de la art. 6 alineatul (1), Curtea a concluzionat că limitarea dreptului, pentru reclamanți, de a avea acces la o instanță urmărește un scop legitim (respectarea dreptului internațional) și este proporțională cu acest scop, deoarece măsurile luate de Grecia reflectă norme de drept internațional recunoscute în materie de imunitate a statelor. 35. Pe teren de la art. 1 din Protocolul nr. 1, în special din punctul de vedere al proporționalității, Curtea a subliniat că: nu poate fi solicitat guvernului grec de peste mări, contrar voinței sale, principiul imunității statelor și să compromită bunele sale relații internaționale, pentru a permite celor care au dreptul să obțină executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate în lan de la o procedură civilă 36. Curtea nu a sesizat un motiv de s . În consecință, această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă ca fiind în mod vădit nefondată, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea la o parte Ö Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR pentru pagubele materiale care ar corespunde pierderii veniturilor suferite în cursul a 180 de zile de muncă dedicată cazului său; pentru daune morale, acesta solicită 10 000 EUR. 40. Guvernul consideră că nu există o legătură de cauzalitate între prejudiciul material și presupusa încălcare; în ceea ce privește prejudiciul moral, consideră că constatarea unei eventuale încălcări ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă în acest sens sau, în mod auxiliar, că o sumă de 3 000 EUR ar fi rezonabilă. 41. Curtea consideră că reclamantul a suferit doar o pagubă morală, din cauza lungimii procedurii 0000, care este considerată echitabilă și îi acordă 8 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 42. Reclamantul solicită o sumă globală de 33 929,54 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată atât în fața instanțelor elene, cât și în fața Curții. 43. Guvernul subliniază că cheltuielile în fața instanțelor elene nu au fost angajate pentru a asigura constatarea și corectarea unei încălcări a convenției și consideră că suma solicitată este excesivă și se declară gata să plătească 1 500 EUR. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de aceste criterii, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma de 2 500 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Interese moratorii 45. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la termenul rezonabil al procedurii și inadmisibilă pentru surplus; A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (opt mii) EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 16 aprilie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-09-18
0,97
AFFAIRE VLACHOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VLACHOS c. GRÈCE ( Requête n o 20643/06) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2008 DÉFINITIF 18/12/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Vlachos c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (
CtEDO 2009-05-14
0,97
AFFAIRE VERVESOS c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VERVESOS c. GRÈCE ( Requête n o 14721/06) ARRÊT STRASBOURG 14 mai 2009 DÉFINITIF 14/08/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Vervesos c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (prem
CtEDO 2009-04-16
0,97
AFFAIRE DAVARIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DAVARIS c. GRÈCE ( Requête n o 43394/06) ARRÊT STRASBOURG 16 avril 2009 DÉFINITIF 16/07/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Davaris c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (prem
CtEDO 2008-12-04
0,97
AFFAIRE REVELIOTIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE REVELIOTIS c. GRÈCE (Requête n o 48775/06) ARRÊT STRASBOURG 4 décembre 2008 DÉFINITIF 04/03/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Reveliotis c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homm
CtEDO 2009-04-16
0,97
AFFAIRE DELLIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DELLIS c. GRÈCE (Requête n o 24977/07) ARRÊT STRASBOURG 16 avril 2009 DÉFINITIF 16/07/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dellis c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (premièr
Sursă