AFFAIRE TOPAL c. TURQUIE

SECȚIUNEA 2 CAUZA TOPAL c. TURCIA (solicitarea nr. 3055/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 aprilie 2009 DEFINITIVF 21/07/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Topal c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 martie 2009, înmânarea hotărârii, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 3055/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Mücahit Topal ( La 26 decembrie 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului și libertățile fundamentale) printr-o scrisoare din 16 iulie 2007, grefa a fost informată cu privire la decesul reclamantului, care a avut loc la 8 septembrie 2005 în momentul în care și-a îndeplinit serviciul militar. Sinan Topal și Cihan Korel Topal, frații săi, și-au exprimat intenția de a continua acțiunea și de a fi reprezentați de S. Koza [GC], nr 2814/95, § 1, CEDH 1999 VI. Guvernul turc (inclusiv mai mult decât atât) este reprezentat de agentul său. La 5 decembrie 2007, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca Camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. Reclamantul, născut în 1982 și rezident în Ankara, a fost elev la școala de jandarmerie din Beytepe în cursul anului școlar 2001 2002. În momentul înscrierii sale la această școală, dl Nuri Topal, tatăl reclamantului, a depus cauțiune pentru eventuala rambursare a cheltuielilor de școlarizare și de pensie în cazul încetării legăturilor fiului său cu școala respectivă. La 15 iulie 2002, Înaltul Consiliu de Disciplinare a Școlii a decis să-l excludă definitiv pe reclamantul de la școală în cauză, ca urmare a concluziilor unei anchete secrete desfășurate de autoritățile publice competente. La 15 august 2002, reclamantul prezintă Înaltei Curți Administrative Militare o cerere de suspendare și anulare a acestei măsuri de excludere definitivă, în special prin faptul că nu a fost informat de către autoritățile competente cu privire la cauzele excluderii sale, contrar principiilor contradictoriei și egalității armelor. În memoriile sale ca răspuns depuse la 4 noiembrie 2002, Ministerul de Interne sprijină, printre altele, faptul că informațiile obținute despre reclamant și familia sa în urma anchetei confidențiale desfășurate de Serviciul de Informații Secrete, al Direcției de Securitate și al Comandamentului Poliției, în conformitate cu dispozițiile relevante din reglementarea privind jandarmii și elevii școlilor militare în vigoare, au determinat ministerul să ia măsura de excludere împotriva persoanei în cauză. În plus, acesta a reamintit că, în temeiul acelorași dispoziții, concluziile anchetei secrete nu sunt comunicate la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 31 martie 2003, avocatul general din apropierea Înaltei Curți Administrative Militare și-a dat avizul scris cu privire la fondul cauzei. El a propus respingerea cererii reclamantului de anulare a deciziei de excludere, având în vedere în special reglementarea privind jandarmeria și școlile de jandarmerie în vigoare. Prin hotărârea din 28 mai 2003, după audierea părților și pe baza, printre altele, a dovezilor și documentelor prezentate de Ministerul de Interne în temeiul articolului 52 din Legea nr. 1602, Înalta Curte Administrativă Militară a considerat că decizia de excludere era conformă cu legea și, prin urmare, a respins cererea în anulare a reclamantului. În această privință, la 14 iulie 2005, Ministerul landurilor sesizează tribunalul în mare măsură din Ankara cu privire la o acțiune de rambursare a cheltuielilor de școlarizare și de pensie plătite reclamantului, decedată la 8 octombrie 2003, Curtea Supremă a respins acțiunea în litigiu. Septembrie 2005. Prin hotărârea din 6 decembrie 2006, Tribunalul de Mare Instanță a dat dreptul la cererea Ministerului de Interne și l-a condamnat pe tatăl și mama reclamantului, în calitate de titulari ai dreptului acestuia din urmă și garant în ceea ce privește tatăl, la plata unei sume de 13 710 lire turcești (TRY) (aproximativ 7 lire turcești). Din elementele dosarului reiese că rambursarea acestei datorii publice se realizează prin deducerea lunară a salariului domnului Nuri Topal. ÎN JUST OBSERVAȚII PRELIMINARE 11. Reclamantul a decedat la 8 septembrie 2005 în momentul în care și-a îndeplinit serviciul militar. Dnii Sinan Topal și Cihan Korel Topal, frații săi, și-au exprimat dorința de a da în judecată judecata. Cakar c. Turcia, nr. 42741/98, § 21, 23 octombrie 2003). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA CARE CONVENȚIE CU PRIVIRE LA DEFALCAREA DATĂ LA DOCUMENTELE CONFIDENTIALE 12. Reclamantul se plânge că nu a beneficiat de principiul contradictoriei și al egalității armelor în procedura desfășurată în fața Înaltei Curți Administrative Militare, având în vedere faptul că a fost imposibil să aibă acces la documente și probe În acest sens, el invocă art. 6 din Convenție. 13. În esență, prevalând de jurisprudența Pellegrin c. Franța ([GC], nr. 28541/95, p. 253-292, CEDH 1999-VIII), guvernul consideră în prealabil că art. 6 din Convenție nu este aplicabil în speță. Reclamantul contestă această teză. 14. În această privință, Curtea face trimitere la criteriile stabilite în jurisprudența Vilho Eskelinen și în alte criterii c. Finlanda ([GC], n 63235/00, § 62, CEDH 2007-...). În prezenta cauză, acesta nu este de acord că reclamantul avea acces la o instanță în temeiul dreptului intern și a putut să își prezinte litigiul în fața instanței administrative militare. Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului și concluzionează că art. 6 se aplică în speță 15. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acest lucru trebuie declarat admisibil. 16. În ceea ce privește fondul, Curtea amintește că aceasta a avut deja ocazia de a lua în considerare o arie similară și a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, în special, Güner ecorum c. Turcia, nr. 59739/00, § 24-31, 31 octombrie 2006 și Aksoy (Eroi) c. Turcia, nr. 59741/00, § 24-31, 31 octombrie 2006). Ea nu vede niciun motiv în speță de a se abate de la această jurisprudență 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 18. Invocând art. 6 din Convenție, recurentul se plânge de lipsa unei căi de atac efective pentru a-și exprima obiecțiunile întemeiate pe procedura desfășurată în fața Înaltei Curți Administrative Militare, în măsura în care hotărârile acestei înalte instanțe nu sunt de competența Tribunalului. Invocând art. 8, reclamantul susține că ancheta secretă efectuată de autoritățile competente în privința sa și a familiei sale și-a încălcat dreptul la respectarea vieții sale private și de familie. Reclamantul se plânge, în cele din urmă, în esență, de art. 1 din Protocolul nr. 1 Din cauza faptului că a fost obligat să ramburseze taxele de școlarizare și de pensie suportate de stat în timpul studiilor efectuate la școala de jandarmerie și că această măsură suplimentară ar constitui un prejudiciu material important. 19. În acest sens, Curtea reamintește că, în materie civilă, Convenția nu obligă statele părți să instituie un dublu grad de jurisdicție sau să creeze cursuri de recurs sau de casare (Cubber c. Belgia, Hotărârea din 26 octombrie 1984, § 32, seria A n 86). De asemenea, aceasta arată că reclamantul a recurs la căile de atac prevăzute de dreptul intern împotriva hotărârii Înaltei Curți Administrative Militare, și anume acțiunea în litigiu în litigiul cu privire la pronunțarea hotărârii, astfel încât nu mai poate contesta absența acțiunii. În consecință, această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. 20. În ceea ce privește spătarul întemeiat pe art. 8 din Convenție, Curtea consideră că principala problemă juridică adresată în speță constă în a se stabili dacă cererea d a anula decizia de trimitere a școlii militare Mücahit Topal a fost respinsă la sfârșitul unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție. Având în vedere constatarea unei încălcări a acestei dispoziții la care a ajuns mai sus (punctul 17 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze acest aspect separat (a se vedea, în același sens, Güner storum menționat anterior, punctul 35). 21. 1, Curtea reamintește că Comisia Europeană pentru Drepturile Omului declarase deja un astfel de motiv inadmisibil (a se vedea Yanașask c. Turcia, nr 14524/89, Decizia Comisiei din 6 ianuarie 1993). Ea nu vede nici un motiv de siguranță în afara acestei concluzii în cazul de față. În consecință, acest fapt trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenția. IV. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 22. Reclamantul solicită în primul rând 12 800 EUR (EUR) pentru prejudiciul material care rezultă în special din faptul că a fost obligat să ramburseze taxele de școlarizare și de pensie suportate de stat în timpul studiilor sale la școala de jandarmerie. În plus, pe baza anumitor dovezi, acesta solicită 3 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții; guvernul contestă aceste pretenții. 23. Curtea arată că singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în speță în faptul că reclamantul nu a putut beneficia de garanțiile prevăzute la art. 6 alineatul (1). Aceasta nu poate, desigur, să speculeze asupra faptului că a fost deznodământul procesului în caz contrar. Prin urmare, aceasta respinge cererea reclamantului privind prejudiciul său material. În schimb, Comisia consideră că reclamantul a suferit un anumit prejudiciu moral, la care constatarea încălcării care figurează în prezenta hotărâre nu este suficientă pentru a remedia. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41, Curtea alocă 500 EUR reclamantului în această calitate (a se vedea Aksoy (Eroiul) În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, având în vedere documentele aflate în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului suma de 2 000 EUR în această privință. 24. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii aferente facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L. UNANIMITATE, declară cererea admisibilă în ceea ce privește spătarul întemeiat pe lipsa de acces la documentele confidențiale în procedura desfășurată în fața Înaltei Curți Administrative Militare și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește dreptul de a avea acces la documente clasat confidențial în cadrul procedurii desfășurate în fața Înaltei Curți Administrative Militare A spus că în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, statul pârât trebuie să plătească reclamantului următoarele sume, care să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății 500 EUR (șase mii cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii. 000 EUR (două mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 21 aprilie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE

TOPAL c. TURQUIE

(Requête n

o

3055/04)

ARRÊT

STRASBOURG

21 avril 2009

DÉFINITIF

21/07/2009

Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Topal c. Turquie,

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de

:

Françoise Tulkens,

présidente,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Ișıl Karakaș,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 31 mars 2009,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

3055/04) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet État, M.

Mücahit Topal («

le requérant

»), a saisi la Cour le 26 décembre 2003 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Par une lettre du 16 juillet 2007, le greffe fut informé du décès du requérant, survenu le 8 septembre 2005 lors de l’accomplissement de son service militaire. M.

Nuri Topal, son père, M

me

Sırma Topal, sa mère, MM.

Sinan Topal et Cihan Korel Topal, ses frères, ont exprimé leur intention de poursuivre la requête et d’être représentés par M

e

S. Kozağaçlı, avocat à Ankara. Pour des raisons d’ordre pratique, le présent arrêt continuera d’appeler M. Mücahit Topal le «

requérant

» bien qu’il faille attribuer cette qualité à MM. Nuri Topal, Sinan Topal, Cihan Korel Topal et M

me

Sırma Topal (voir,

Dalban c. Roumanie

[GC], n

o

28114/95, § 1, CEDH

1999

‑

VI). Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») est représenté par son agent.

3.

Le 5 décembre 2007, la présidente de la deuxième section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l’article

29

§

3 de la Convention, il a en outre été décidé que la Chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.

EN FAIT

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

Le requérant, né en 1982 et résidant à Ankara, était élève à l’École de la gendarmerie spécialisée de Beytepe durant l’année scolaire 2001

‑

5.

Le 15 juillet 2002, le Haut conseil de discipline de l’école décida d’exclure définitivement le requérant de l’école en question, à la suite des conclusions d’une enquête secrète menée par les autorités publiques compétentes.

6.

Le 15 août 2002, le requérant saisit la Haute Cour administrative militaire d’une demande en sursis et en annulation de cette mesure d’exclusion définitive. Il allégua notamment ne pas avoir été informé par les autorités compétentes des causes de son exclusion, contrairement aux principes du contradictoire et de l’égalité des armes.

7.

Dans ses mémoires en réponse déposés le 4 novembre 2002, le ministère de l’Intérieur soutint, entre autres, que les renseignements obtenus sur le requérant et sa famille à la suite de l’enquête confidentielle menée par le service des renseignements secrets, de la direction de la sécurité ainsi que du commandement de la gendarmerie, conformément aux dispositions pertinentes de la réglementation relative aux gendarmes et aux élèves des écoles militaires en vigueur, avaient conduit le ministère à prendre la mesure d’exclusion à l’encontre de l’intéressé. En outre, il rappela qu’en vertu de ces mêmes dispositions, les conclusions de l’enquête secrète ne sont pas communiquées à l’intéressé et que seule la mesure litigieuse doit lui être notifiée. A cet égard, il précisa notamment dans ses mémoires qu’il avait adressé sous pli séparé un document classé secret à la Haute Cour administrative militaire.

8.

Le 31 mars 2003, l’avocat général près la Haute Cour administrative militaire rendit son avis écrit sur le fond de l’affaire. Il proposa de rejeter la demande du requérant tendant à l’annulation de la décision d’exclusion, eu égard notamment à la règlementation relative aux gendarmes et aux écoles de gendarmerie en vigueur.

9.

Par un arrêt du 28 mai 2003, après avoir entendu les parties et s’appuyant, entre autres, sur les preuves et documents soumis par le ministère de l’Intérieur en vertu de l’article 52 de la loi n

o

1602, la Haute cour administrative militaire considéra que la décision d’exclusion était conforme à la loi et rejeta dès lors la demande en annulation du requérant. Le 1

er

octobre 2003, la Haute cour rejeta le recours en rectification d’arrêt.

10.

Sur ce, le 14 juillet 2005, le ministère de l’Intérieur saisit le tribunal de grande instance d’Ankara d’une action tendant au remboursement des frais de scolarité et de pension versés au requérant, décédé le 8

septembre 2005. Par un jugement du 6 décembre 2006, le tribunal de grande instance fit droit à la demande du ministère de l’Intérieur et condamna le père et la mère du requérant, en tant qu’ayants droit de ce dernier et garant en ce qui concerne le père, au paiement d’un montant de 13

710 livres turques (TRY) (environ 7

500 euros à l’époque des faits). Il ressort des éléments du dossier que le remboursement de cette dette publique s’opère par une déduction mensuelle sur le salaire de M. Nuri Topal.

EN DROIT

I.

OBSERVATIONS PRÉLIMINAIRES

11.

Le requérant est décédé le 8 septembre 2005 lors de l’accomplissement de son service militaire. M. Nuri Topal, son père, M

me

Sırma Topal, sa mère, MM. Sinan Topal et Cihan Korel Topal, ses frères, ont exprimé la volonté de poursuivre l’instance. Le Gouvernement s’oppose à cette demande. La Cour estime que les membres de la famille du requérant peuvent avoir un intérêt légitime suffisant à poursuivre l’examen de la requête et leur reconnaît dès lors la qualité pour se substituer au requérant (voir,

mutatis mutandis

,

Çakar c. Turquie

, n

o

42741/98, § 21, 23

octobre 2003).

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 DE LA CONVENTION QUANT AU DÉFAUT D’ACCÈS AUX DOCUMENTS CONFIDENTIELS

12.

Le requérant se plaint de ne pas avoir bénéficié du principe du contradictoire et de l’égalité des armes dans la procédure menée devant la Haute Cour administrative militaire eu égard au fait qu’il lui a été impossible d’avoir accès aux documents et preuves «

classés confidentiels

» sur lesquels se fondait la décision de son renvoi de l’école militaire. Il invoque à cet égard l’article 6 de la Convention.

13.

Se prévalant essentiellement de la jurisprudence

Pellegrin c.

France

([GC], n

o

28541/95, pp. 253-292, CEDH 1999-VIII), le Gouvernement estime au préalable que l’article 6 de la Convention n’est pas applicable en l’espèce. Le requérant conteste cette thèse.

14.

A cet égard, la Cour se réfère aux critères établis dans la jurisprudence

Vilho Eskelinen et autres c. Finlande

([GC], n

o

63235/00, §

62, CEDH 2007-...). Dans la présente affaire, il ne prête pas à controverse que le requérant avait accès à un tribunal en vertu du droit interne et a pu porter son litige devant la juridiction administrative militaire. Dès lors, la Cour rejette l’exception du Gouvernement et conclut que l’article 6 s’applique en l’espèce.

15.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

16.

S’agissant du fond, la Cour rappelle qu’elle a déjà eu l’occasion d’examiner un grief similaire et a conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, notamment,

Güner Çorum c. Turquie

, n

o

59739/00, §§

24-31, 31 octobre 2006, et

Aksoy (Eroğlu) c. Turquie

, n

o

59741/00, §§

24-31, 31 octobre 2006). Elle ne voit aucune raison en l’espèce de s’écarter de cette jurisprudence.

17.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 de la Convention.

III.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

18.

Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence de voie de recours effective pour faire valoir ses griefs tirés de la procédure menée devant la Haute Cour administrative militaire, dans la mesure où les arrêts de cette haute juridiction sont insusceptibles d’appel. Invoquant l’article 8, le requérant allègue que l’enquête secrète menée par les autorités compétentes à son égard ainsi qu’à celui de sa famille a porté atteinte à son droit au respect de sa vie privée et familiale. Le requérant se plaint enfin en substance de l’article 1 du Protocole n

o

1 en raison du fait qu’il a été obligé de rembourser les frais de scolarité et de pension supportés par l’État lors de ses études suivies à l’école de la gendarmerie et que cette mesure supplémentaire constituerait un préjudice matériel important.

19.

S’agissant du grief tiré de l’absence de double degré de juridiction, la Cour rappelle qu’en matière civile la Convention n’astreint pas les États parties à instaurer un double degré de juridiction ni à créer des cours d’appel ou de cassation (

De

Cubber c. Belgique

, arrêt du 26 octobre 1984, §

32, série

A n

o

86). Elle relève en outre que le requérant a usé des moyens de recours prévus par le droit interne à l’encontre de l’arrêt de la Haute Cour administrative militaire, à savoir le recours en rectification d’arrêt, de sorte qu’il ne peut plus alléguer l’absence de recours. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§

3 et 4 de la Convention.

20.

Quant au grief tiré de l’article 8 de la Convention, la Cour estime que la question juridique principale posée en l’espèce consiste à savoir si la demande d’annulation de la décision de renvoi de l’école militaire de Mücahit Topal a été rejetée à l’issue d’un procès équitable au sens de l’article

6 de la Convention. Eu égard au constat de violation de cette disposition auquel elle est parvenue plus haut (paragraphe 17, ci-dessus), la Cour estime qu’il n’y a pas lieu d’examiner ce grief séparément (voir, dans le même sens,

Güner Çorum

précité, § 35).

21.

Pour ce qui est du grief tiré de l’article 1 du Protocole n

o

1, la Cour rappelle que la Commission européenne des droits de l’homme avait déjà déclaré un tel grief irrecevable (voir

Yanașık c. Turquie

, n

o

14524/89, décision de la Commission du 6 janvier 1993). Elle ne voit aucune raison de s’écarter de cette conclusion dans le cas d’espèce. Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

IV.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

22.

Le requérant réclame d’abord 12

800 euros (EUR) au titre du préjudice matériel résultant notamment du fait d’avoir été tenu de rembourser les frais de scolarité et de pension supportés par l’État lors de ses études à l’école de la gendarmerie. Il réclame en outre 70

000 EUR au titre du préjudice moral. Par ailleurs, se fondant sur certains justificatifs, il demande 3

500 EUR pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes et la Cour. Le Gouvernement conteste ces prétentions.

23.

La Cour relève que la seule base à retenir pour l’octroi d’une satisfaction équitable réside en l’espèce dans le fait que le requérant n’a pu jouir des garanties de l’article 6 § 1. Elle ne saurait certes spéculer sur ce qu’eût été l’issue du procès dans le cas contraire. Par conséquent, elle rejette la demande du requérant concernant son dommage matériel. En revanche, elle considère que le requérant a subi un certain préjudice moral, auquel le constat de violation figurant dans le présent arrêt ne suffit pas à remédier. Statuant en équité comme le veut l’article 41, la Cour alloue

6

500

EUR au requérant à ce titre (voir

Aksoy (Eroğlu)

, précité, § 39). Quant aux frais et dépens, compte tenu des documents en sa possession, la Cour estime raisonnable d’accorder au requérant la somme de 2

000 EUR à cet égard.

24.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable en ce qui concerne le grief tiré du défaut d’accès aux documents confidentiels dans la procédure menée devant la Haute Cour administrative militaire, et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention quant au grief tiré de l’impossibilité pour le requérant d’avoir accès aux documents «

classés confidentiels

» dans la procédure menée devant la Haute Cour administrative militaire

;

3.

Dit

a)

que dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44

§

2 de la Convention, l’État défendeur doit verser au requérant les sommes suivantes, à convertir en livres turques au taux applicable à la date du versement

:

i.

6

500 EUR (six mille cinq cents euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral

;

ii.

2

000 EUR (deux mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant, pour frais et dépens

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le

21 avril 2009, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Greffière adjointe

Présidente