AFFAIRE ARICI ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

28.04.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ARICI ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA AICI ȘI ALTE C. TURCIA (Cercetarea nr. 35588/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 aprilie 2009 DEFINIF 28/07/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ar mai ui și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători, și de Sally Dolle, graffière de sectiune După ce a deliberat în camera consiliului la 7 aprilie 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 35528/03) îndreptat împotriva Republicii Turcia și din care șaisprezece resortisanți ai acestui stat, domnii Kemal Ar mai degrabă, Bilal Karaköse, Ahmet Konur, Ahmet Gök, Hac La 28 august 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 3 iulie 2007, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. 1961, 1978, 1955, 1970, 1968, 1966, 1974, 1963, 1975, 1953, 1966, 1971, 1972 și 1966. La 28 septembrie 2001, reclamanții care lucrau ca angajați la municipalitatea Sofulu (Adana) au fost concediați. Ei au intentat o acțiune în fața instanței de lucru a Adana, care intenționa să obțină condamnarea primăriei la plata indemnizațiilor de concediere prevăzute de lege. Tribunalul, după ce a dispus și a luat cunoștință de rapoartele de competență, le-a dat parțial câștig de cauză. Detaliile privind procedura referitoare la fiecare reclamant pot fi expuse ca-suit Numele reclamanților Data sesizării instanței de muncă d'Adana Data hotărârii Suma totală a indemnizațiilor (asigurări de dobânzi cu rate variabile) în lire turce (TRL) Kemal Ar 30.10.2001 21.10.2002 224 888 915 TRL 859 EUR) Hac Yașar Kul 30.10.2001 21.10.2002 008 485 666 TRL 965 EUR) Amir Kansu 30.10.2001 23.10.2002 649 184 456 TRL 345 EUR) 30.06.2003 504 380 000 TRL (283 EUR) 739 874 743 TRL (11 022 EUR) Atilla Alt Electroluxkardeș 30.10.2001 21.10.2002 046 029 788 TRL (11 188 EUR) În lipsa unui recurs în casație formulat de părți, hotărârile pronunțate în primă instanță au devenit definitive. În ceea ce privește domnul Okuducu, singurul reclamant care a formulat un recurs este hotărârea pronunțată de Curtea de Casație care constituie decizia internă definitivă (pentru datele respective, a se vedea tabelul de mai sus). În pofida hotărârilor definitive și executorii, nu s-a efectuat nicio plată reclamanților de către Primărie. 11. Reclamanții au inițiat o procedură de executare forțată împotriva primăriei, care a rămas neputincioasă. 12. La 9 aprilie 2003, reclamanții au depus o plângere la subprefectura din Yüreuir împotriva funcționarilor primăriei din Sofulu 13. Protocoalele încheiate cu primăria Sofulu la 27 iulie, 15 august, 21 octombrie și 16 decembrie 2004, la 1 februarie, 31 martie, 5 aprilie, 4 mai și 12 mai 2005, la 1 și 16 februarie 2006 și, respectiv, la 28 iunie 2007, reclamanții Gök, Karaa au acceptat în mod expres să renunțe la o parte din creanța lor și la orice altă pretenție, cu condiția ca sumele calculate pentru fiecare dintre ele să fie plătite de Primăria Sofulu, într-un anumit termen. 14. Potrivit unor certificate semnate de cei doisprezece reclamanți în august 2007, aceștia din urmă primiseră bine sumele astfel stabilite și declaraseră litigiul închis. Pentru cei patru reclamanți care nu au încheiat un protocol, dnii Kansu, Cingöz, Gülbahar și A ) și art. 19 din Legea nr. 1530 din 3 aprilie 1930 privind comunele (Belediyeler Kanunu ), bunurile deținute de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamanții se plâng de neexecutarea hotărârilor pronunțate în favoarea lor de către instanța de muncă din Adana și invocă articolele 5, 6 și 14 din Convenție. Astfel cum au formulat reclamanții, Curtea consideră că aceasta trebuie examinată pe teren la art. 6 din Convenție, astfel cum a fost formulată în părțile sale relevante Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În ceea ce privește reclamanții Gök, Karaa În primul rând, acesta susține că reclamanții ale căror nume sunt menționate mai sus au încheiat acorduri amiabile cu administrația și au semnat protocoale în acest sens. El invită Curtea să ia în considerare acordurile astfel încheiate între părți și să declare cererile inadmisibile pentru absența statutului de victimă. 19. Reclamanții și-au reiterat nemulțumirile și se consideră că au fost lezate din punct de vedere material și moral din cauza neexecutării hotărârilor în cauză. 20. Curtea amintește că Curtea a stabilit în mod repetat că în cazul unor acorduri precum cele semnate de reclamanți, în ceea ce privește prejudiciile materiale examinate pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1. În opinia Curții, protocoalele executate, precum și în speță, erau manifestarea voinței explicite a reclamanților de a pune capăt procedurilor în litigiu. La data acceptării de către solicitanți a valorii și a modalităților de plată a creanțelor lor a avut ca efect practic îndeplinirea într-o mare măsură a cererilor formulate de aceștia din unghiul articolului 1 din Protocolul 1 (a se vedea Guerrera și Fusco c. Italia 4060/98, 3 aprilie 2003 Folcheri c. Italia (dec.), nr. 61839/00, 3 iunie 2004 Ortiz Ortiz și alții c. Spania (dec.), 50146/99, 15 martie 2001 Calvelli și Ciglio c. Italia [GC], n 32967/96, CEDH 2002 Y Curtea ia notă de faptul că, în speță, cererea se referă exclusiv la neexecutarea hotărârilor judecătorești și se aplică numai art. 6 alineatul (1). Cu toate acestea, Curtea a considerat deja, în cazuri similare, că acordul încheiat cu Municipalitatea de către tribunale nu numai că a pus capăt plângerilor sale privind prejudiciul material, ci constituie, de asemenea, o renunțare la orice cerere de daune morale. 22. Având în vedere acordul astfel încheiat, nici reclamanții nu pot pretinde că sunt victime ale unei eventuale daune morale cauzate de întârzierea executării hotărârilor pronunțate în favoarea acestora (Gürleșen și alții c. Turcia (dec.), n 15573/03, 29 aprilie 2008). Prin urmare, cauza formulată de cei doisprezece ofertanți trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În ceea ce îi privește pe reclamanții dnii Kansu, Cingöz, Gülbahar și A 24. În ceea ce îi privește pe acești reclamanți, guvernul a informat că eforturile Municipalității de la Sofulu în vederea încheierii unor acorduri amiabile sunt încă în curs de desfășurare. Potrivit raportului de inspecție întocmit la 27 august 2007, cei patru reclamanți menționați au solicitat sume prea mari pentru capacitatea economică a primăriei 25. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat încălcarea dispozițiilor menționate (a se vedea, de exemplu, Burdov c. Rusia, n 59498/00, CEDH 2002 III și Romachov c. Ucraina, n 67534/01, 27 iulie 2004 26). Aceasta reamintește în special că un organism din statul membru nu poate invoca o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre și că întârzierile considerabile în executarea acesteia aduc atingere drepturilor protejate de dispozițiile Convenției nr. 1 (Burdov, menționat anterior, § 35 și 4027). Curtea arată că hotărârile în favoarea reclamanților rămân neexecutate de mai mult de șase ani. Astfel, prin refuzul de a lua ani de zile măsurile necesare pentru a se conforma hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile au privat dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din convenție de efectul lor util. Aceasta nu indică niciun element sau argument care ar necesita să plece de la precedente similare. 28. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că art. 6 alin. (1) din Convenție a fost încălcat în speță (a se vedea, printre altele, c. Turcia, nr. 2620/05, § 19-21, 24 ianuarie 2008). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 29. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Kansu, Cingöz, Gülbahar și A Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. 33. Curtea amintește că, în speță, Curtea a constatat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza neexecutării hotărârilor judecătorești definitive în favoarea reclamanților menționați. Prin urmare, Curtea consideră că statul pârât trebuie să garanteze, prin măsuri corespunzătoare, că aceste decizii sunt executate în mod corespunzător de către administrație. 34. În ceea ce privește prejudiciul moral, care acționează în mod echitabil, Curtea consideră că Õ este necesar să se acorde fiecăruia dintre reclamanții Kansu, Cingöz, Gülbahar și A mai puțin de 3 000 EUR. Comisioane și cheltuieli de judecată 35. Reclamanții solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată fără a cripta sau justifica cu documente această cerere. Curtea consideră că nu este necesar să li se acorde o sumă în acest sens. Interese restante 36. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește reclamanții dnii Kansu, Cingöz, Gülbahar și A 2 din Convenție trebuie să garanteze, prin măsuri corespunzătoare, executarea hotărârilor definitive care fac obiectul prezentei cauze, pronunțate de instanța de muncă din Adana, pe care statul pârât, în aceeași perioadă de trei luni, trebuie să o plătească fiecărui reclamant dnii Kansu, Cingöz, Gülbahar și A EUR (trei mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 28 aprilie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și art. 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte