Mikolajski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 45299/07 de către Czesław MIKOÄAJSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 5 mai 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 16 octombrie 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Czesław Mikołajski, este un național polonez care s-a născut în 1981 și trăiește în Bydgoszcz. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 august 2003, reclamantul a fost acuzat de furt de mașini și de cinci conturi de furt de hubcaps. La 27 octombrie 2003 a fost depus un proiect de procedură de inculpare la Curtea de District Bydgoszcz. La 5 mai 2008, Curtea de district Bydgoszcz l-a condamnat pe reclamant în calitate de acuzat și l-a condamnat la un an și patru luni de închisoare. În ceea ce privește două acuzații, procedura a fost întreruptă din cauza normelor de prescripție. Reclamantul susține că, la 6 octombrie 2008, Curtea de recurs a susținut hotărârea Curții de district Bydgoszcz. La o dată neespecificată în 2007, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Bydgoszcz cu privire la o încălcare a dreptului său la un proces într-un timp rezonabil în ceea ce privește procedurile penale împotriva lui și a solicitat o satisfacție echitabilă.

El s-a bazat pe Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil. (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”), care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. La 1 octombrie 2007, Curtea Regională Bydgoszcz a recunoscut lungimea excesivă a procedurii și a acordat 2 000 PLN ca satisfacție echitabilă (echivalentul de 534 EUR în acel moment). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii și la valoarea justă de satisfacție acordată la nivel intern. Reclamantul s-a plâns în continuare că lungimea excesivă a procedurii penale a dus la încălcarea articolului 3 din Convenție și a susținut, de asemenea, că art. 13 din Convenția a fost încălcat.

În sfârșit, în baza articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns că nu a putut să își continue educația și să obțină o profesie din cauza lungii necorespunzătoare a procedurii. HOTĂRÂREA La 20 martie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Poloniei oferă să plătească suma de 7,800 PLN la dl. Czesław Mikołajski, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 9 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Czesław Mikołajski, menționează că guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 7,800 PLN, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 45299/07 by Czesław MIKOŁAJSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5 May 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 16 October 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Czesław Mikołajski, is a Polish national who was born in 1981 and lives in Bydgoszcz. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Criminal proceedings against the applicant On 7 August 2003 the applicant was charged with theft from cars and five counts of theft of hubcaps. On 27 October 2003 a bill of indictment was lodged with the Bydgoszcz District Court. On 5 May 2008 the Bydgoszcz District Court convicted the applicant as charged and sentenced him to one year and four months’ imprisonment. With respect to two charges the proceedings were discontinued due to the rules on prescription. The applicant submits that on 6 October 2008 the Court of Appeal upheld the judgment of the Bydgoszcz District Court. 2. Proceedings under the 2004 Act On an unspecified date in 2007 the applicant lodged a complaint with the Bydgoszcz Regional Court about a breach of his right to a trial within a reasonable time in respect of the criminal proceedings against him and asked for just satisfaction.

He relied on the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”), which entered into force on 17 September 2004. On 1 October 2007 the Bydgoszcz Regional Court acknowledged the excessive length of the proceedings and granted the applicant PLN 2,000 as just satisfaction (the equivalent of EUR 534 at that time). COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings and about the amount of just satisfaction granted at the domestic level. 2. The applicant further complained that the excessive length of the criminal proceedings resulted in a breach of Article 3 of the Convention.

3. He also alleged that Article 13 of the Convention had been breached. 4. Lastly, relying on Article 2 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicant complained that he had been unable to continue his education and obtain a profession due to the unreasonable length of the proceedings. THE LAW On 20 March 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay the sum of PLN 7,800 to Mr Czesław Mikołajski with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 9 January 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Czesław Mikołajski, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 7,800 with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President