CHMIELEWSKI v. POLAND

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 24417/08 de către Krzysztof CHMIELEWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 22 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence, grefierul secțiunii Lawrence având în vedere cererea depusă la 10 aprilie 2008, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 21 mai 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Krzysztof Chmielewski, este un național polonez care s-a născut în 1971 și trăiește în Gliwice. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 februarie 2003 a fost depusă o procedură de acuzare împotriva reclamantului la Curtea de District Gliwice. Reclamantul nu a specificat natura acuzațiilor împotriva lui. Până în 2007 instanța de judecată a avut șapte audieri în acest caz. La 21 noiembrie 2007, Curtea Regională Gliwice a constatat, în urma plângerii reclamantului în temeiul legii din 2004 privind plângerile privind încălcarea procesului într-un timp rezonabil, că au existat într-adevăr întârzieri nejustificate în cadrul procedurii și că acțiunile luate de Curtea de District au fost fie tardite, fie neeficace. Cu toate acestea, instanța a concluzionat că mai multe alte seturi de proceduri penale au fost în așteptare împotriva reclamantului în momentul respectiv și, prin urmare, circumstanțele cazului instant nu puteau să-l fi provocat nici o dificultăți deosebite. În consecință, a respins cererea reclamantului de compensare pentru prejudiciu moral. Procedura penală este în așteptare în fața instanței de primă instanță. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în ceea ce privește durata procedurii și că nu are niciun remediu eficace la dispoziția sa. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenția care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 prevede: art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Prin scrisoarea din 21 mai 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea duratei necorespunzătoare a procedurii penale în care a fost implicat reclamantul. În același timp, Guvernul recunoaște că, în circumstanțele particulare ale cazului reclamantului, plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii nu a fost remediată la nivel intern, conform articolului 13 din Convenție, iar reclamantul poate pretinde că este victimă de încălcarea dreptului său de a-și examina cazul în „tempo rațional” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cazului, Guvernul declară că acestea oferă reclamantului să plătească suma de 8.500 PLN (2.000 EUR). Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera cu respect ca declarația de mai sus să fie acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice socoteala din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. (...)” Reclamantul a fost solicitat să își exprime opinia cu privire la declarația guvernului. Cu toate acestea, el nu a răspuns la scrisoarea Registrului în termenul stabilit. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din acest articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special de Hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC] , nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil și despre lipsa unui remediu eficace capabil de a oferi remediere pentru încălcarea acestui drept (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000-IX; și Charzyński v. Polonia (dec.) nr. 15212/03, CEDH 2005- ...). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Având în vedere că procedura în cauză este încă în suspensie în fața instanțelor interne, hotărârea Curții nu aduce atingere utilizării de către reclamant a altor recursuri în fața instanțelor interne pentru a obține recurs pentru orice întârziere în cadrul procedurii care poate avea loc după data prezentei decizii. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 24417/08

by Krzysztof CHMIELEWSKI

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 22

September 2009 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 10 April 2008,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 21 May 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Krzysztof Chmielewski, is a Polish national who was born in 1971 and lives in Gliwice. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J.

Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 28 February 2003 a bill of indictment was filed against the applicant with the Gliwice District Court. The applicant has not specified the nature of the charges against him.

By 2007 the trial court had held seven hearings in the case.

On 21 November 2007 the Gliwice Regional Court found, following the applicant’s complaint under the 2004 Act on complaints about a breach of trial within a reasonable time, that there had indeed been undue delay in the proceedings and that the actions taken by the District Court had either been belated or not effective. However, the court concluded that several other sets of criminal proceedings had been pending against the applicant at the relevant time and thus the circumstances of the instant case could not have caused him any particular distress. Accordingly, it dismissed the applicant’s claim for compensation for non-pecuniary damage.

The criminal proceedings are pending before the first-instance court.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings and the lack of an effective remedy in this connection.

THE LAW

The applicant complained about the length of the proceedings and that he had no effective remedy at his disposal. He relied on Article 6 §

1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

Article 13 provides:

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

By a letter dated 21 May 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

““(...) the Government hereby wish to express – by way of unilateral declaration – its acknowledgement of the unreasonable duration of the criminal proceedings in which the applicant was involved. At the same time the Government admit that in the particular circumstances of the applicant’s case, the applicant’s complaint about the length of proceedings has not been redressed at the domestic level as required by Article 13 of the Convention and the applicant can claim to be a victim of violation of his right to have his case examined in the “reasonable time” in the meaning of Article 6 § 1 of the Convention.

In this circumstances and having regard to the particular facts of the case, the Government declare that they offer to pay to the applicant the amount of PLN 8,500 (EUR 2,000).

The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free from any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention for the Protection of Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The Government would respectfully suggest that the above declaration be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

(...)”

The applicant was requested to express his view on the Government’s declaration

.

However, he failed to respond to the Registry’s letter within the given time-limit.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular

the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time and about the lack of an effective remedy capable of providing redress for a breach of this right (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella

v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

....;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005;

Wende and Kukówka v.

Poland

, no.

56026/00, 10 May 2007;

Kudła v.

Poland

[GC], no.

30210/96, ECHR 2000-IX; and

Charzyński v. Poland

(dec.) no. 15212/03, ECHR 2005- ...).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, it should be struck out of the list.

Since the proceedings concerned are still pending before the domestic courts, the Court’s strike-out decision is without prejudice to the use by the applicant of other remedies before the domestic courts to obtain redress for any delay in the proceedings which may occur after the date of this decision.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President