Cea decizia nr. 10676/08 a Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), care așezează la octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 februarie 2008, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 5 august 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Dariusz Cywiński, este un național polonez născut în 1963 și trăiește în Belchatów. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 noiembrie 2005, reclamantul, care este avocat, a fost arestat de către poliție. La 17 noiembrie 2005, Curtea de District ( Såd Rejonowy ) a ordonat ca reclamantul să fie reținut în reținere în funcție de o suspiciune rezonabilă că el, acționând în calitate de procuror public, a acceptat mită. Curtea s-a bazat pe riscul că reclamantul va interfera cu cursul Tribunalul regional a respins recursul reclamantului împotriva acestei decizii în decembrie 2005 și probabilitatea că ar putea fi impusă o sentință severă. După aceea, Curtea de District a prelungit detenția reclamantului la 7 februarie, 8 mai și 4 august 2006. În hotărâri aproape identice, instanța s-a bazat pe motivele date anterior și pe necesitatea de a continua ancheta împotriva reclamantului. La 8 noiembrie 2006 și 24 ianuarie 2007, Curtea de Apel a hotărât să prelungească detenția reclamantului în așteptarea anchetei în afara termenului legal de un an prevăzut la art. 263 § 3 din Codul de Procedură Penală ( Kodeks postępowania karnego ). Curtea a constatat că reclamantul a interferat anterior cu cursul adecvat al procedurii La 15 martie 2007, reclamantul a fost acuzat în fața Curții de District Belchatów. La 23 martie și 11 iunie 2007, Curtea de District Belchatów a prelungit detenția anterioară a reclamantului, reprezentând motivele date anterior. Deciziile conțin un raționament identic. Detenția reclamantului a fost extinsă în continuare la 10 septembrie și 7 noiembrie 2007 cu referire la riscul ca o sentință severă să fie impusă. După aceea, detenția reclamantului a fost prelungită de Curtea de Apel Katowice la 14 noiembrie 2007. Curtea a criticat cererea instanței de judecată de prelungire a detenției reclamantei, având în vedere faptul că aceaceasta este prea laconică. În plus, Curtea a stabilit că procesul a trecut recent, însă, numai din cauza faptului că la 7 noiembrie 2007 13 din 14 co-accusate s-a invocat vinovat și a acceptat să fie condamnat. Astfel, numai cazul reclamantului rămâne să fie examinat de instanța de judecată. Reclamantul a apelat împotriva tuturor hotărârilor și-a prelungit detenția anterioară; totuși, apelurile sale au fost respinse. La 12 martie 2008, Curtea de Apel Katowice a hotărât să prelungească în continuare detenția reclamantului, dar a hotărât, de asemenea, că reclamantul ar putea fi eliberat pe cauțiune în valoare de 50.000 de zloti polonez (PLN) (aproximativ 14,200 euro (EUR)). Se pare că reclamantul a plătit cauțiune și a fost eliberat la martie 2008. Legea și practicile interne relevante privind impunerea deținutului anterior la judecată ( arsetowanie tymczasowe ), motivele pentru extinderea sa , eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte „mesure preventive” ( środki zapobiegawcze ) sunt exprimate în hotărârile Curții în cazurile Gołek c. Polonia , nr. 31330/02 , §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia , nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a detenției anterioare și a procedurii penale. Lungimea de detenție anterioară. Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata detenției anterioare. se bazează pe art. 5 § 3 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „Toată persoana arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (c) din prezentul articol are ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” Prin scrisoarea din 5 august 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „..1. Prin urmare, Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că detenția preliminară a reclamantului nu a fost compatibilă cu o cerință de „tempă rațională” în sensul articolului 5 § 3 din Convenție. În aceste circumstanțe și având în vedere în special încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului 9 000 PLN (noi mii de zloți polonezi), pe care le consideră în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale.... Guvernul ar sugera cu respect ca declarația de mai sus să fie acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice izbucnirea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție..... 14. Deoarece traduce din declarația unilaterală a Guvernului, Guvernul a acceptat să plătească reclamantului ca o justă satisfacție în ceea ce privește încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție, valoarea de 9.000 PLN în cazul în care Curtea izbucnește cazul din lista sa. ...” Într-o scrisoare din 1 septembrie 2009, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era neacceptabil de scăzută și a invitat Curtea să examineze cererea sa cu privire la fondul Curții constată că art. 37 din Convenție prevede că aceasta poate fi la orice etapă a procedurii hotărăște să facă o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din acest articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din lista sa un caz în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. În anumite circumstanțe, Curtea poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către guvernul contestat, chiar dacă reclamantul dorește examinarea cauzei să continue. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile de încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție în ceea ce privește lungimea necorespunzătoare a detenției anterioare (Kauczor c. Polonia, nr. 45219/06, 3 februarie 2009 cu alte referințe). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Denumirea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție Reclamantul s-a încălcat în continuare cu privire la durata procedurii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Guvernul a contestat acest argument și a indicat că reclamantul nu a epuizat măsurile interne. În conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție: „Curtea poate trata chestiunea numai după epuizarea tuturor măsurilor interne, în conformitate cu normele de drept internațional recunoscute în general...” Curtea remarcă că, după intrarea în vigoare, la 17 În septembrie 2004, din Legea din 2004, reclamantul a fost dispus să depună la instanța internă competentă o plângere că durata procedurii este irezonabilă. Cu toate acestea, reclamantul nu a depus o astfel de plângere cu privire la durata procedurii. Curtea a examinat deja acest remediu în sensul articolului 35 § 1 din Convenție și a considerat că aceaceasta este eficace în ceea ce privește În special, s-a considerat că acest remediu este capabil atât de a preveni presupusa încălcare a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil, cât și de a asigura o soluție adecvată pentru orice încălcare care a avut loc deja (a se vedea Charzyński c. Polonia (dec.), nr. 15212/03, §§ 36 42, CEDH 2005-V). În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea recourslor interne. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție și al modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista cazurilor sale în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibilă. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza
Application no. 10676/08
by Dariusz CYWIŃSKI
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on
13
October
2009 as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi,
judges,
and Lawrence Early,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 21 February 2008,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 5 August 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Dariusz Cywiński, is a Polish national who was born in 1963 and lives in Bełchatów. The Polish Government (“the
Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of
the Ministry of
Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as
follows.
On 16 November 2005 the applicant, who is a lawyer, was arrested by
the police.
On 17 November 2005 the Łódź District Court (
Sąd Rejonowy
) ordered that the applicant be detained on remand in view of a reasonable suspicion that he, acting as a public prosecutor, had accepted bribes. The court relied on the risk that the applicant would interfere with the course of
the
proceedings and on the probability that a severe sentence might be
imposed on him.
The applicant’s appeal against this decision was dismissed on
14
December 2005 by the Łódź Regional Court.
Subsequently, the Łódź District Court extended the applicant’s detention on 7 February, 8 May and 4 August 2006. In almost identically reasoned decisions the court relied on the grounds given previously and on the need to continue the investigation against the applicant.
On 8 November 2006 and 24 January 2007 the Łódź Court of Appeal decided to extend the applicant’s detention pending investigation beyond the statutory time-limit of one year laid down in Article
263 §
3 of the Code of Criminal Procedure (
Kodeks postępowania karnego
). The court found that the applicant had previously interfered with the proper course of
the
proceedings and that there had been a risk that a severe penalty would be imposed on him.
On 15 March 2007 the applicant was indicted before the Bełchatów District Court.
On 23 March and 11 June 2007 the Bełchatów District Court extended the applicant’s pre-trial detention reiterating the grounds given previously. The decisions contain identical reasoning.
The applicant’s detention was further extended on 10 September and 7
November 2007 with reference to the risk that a severe sentence could be imposed on him.
Afterwards the applicant’s detention was extended by the Katowice Court of Appeal on 14 November 2007. The court criticised the trial court’s motion for extension of the applicant’s detention considering it too laconic. Moreover, the court established that the trial had recently moved forward, however, only because on 7 November 2007 13 out of 14 co-accused had pleaded guilty and had accepted to be sentenced. Thus only the applicant’s case remained to be examined by the trial court.
The applicant appealed against all decisions extended his pre-trial detention; however, his appeals were dismissed.
On 12 March 2008 the Katowice Court of Appeal decided to further extend the applicant’s detention but also decided that the applicant could be released on bail in the amount of 50,000 Polish zlotys (PLN) (approximately 14,200 euros (EUR)).
It appears that the applicant paid the bail and was released on
17
March
2008.
B.
Relevant domestic law
The relevant domestic law and practice concerning the imposition of
pre
‑
trial detention (
aresztowanie tymczasowe
), the grounds for its extension, release from detention and the rules governing other “preventive measures” (
środki zapobiegawcze
) are stated in the Court’s judgments in the cases of
Gołek v. Poland
, no. 31330/02, §§ 27-33, 25
April 2006, and
Celejewski v.
Poland
, no. 17584/04, §§ 22-23, 4
August 2006.
The applicant complained under Articles 5 § 3 and 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of his pre-trial detention and of
the criminal proceedings.
A.
Length of pre-trial detention
The applicant complained about the length of his pre-trial detention. He
relied on Article 5 § 3 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows:
“Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph
1
(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”
By a letter dated 5 August 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“...1.
The Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – its acknowledgement of the fact that the applicant’s pre-trial detention was not compatible with a ‘reasonable time’ requirement within the meaning of
Article 5 § 3 of the Convention.
2.
In these circumstances, and having particular regard to violation of Article 5 § 3 of the Convention, the Government declare that they offer to pay the applicant the amount of
PLN
9,000 (nine thousand Polish zlotys), which they consider to
be
reasonable in the light of the Court’s case-law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free from any taxes that may be
applicable. It will be payable within three months from the date of notification of
the decision taken by the Court pursuant to
Article 37 § 1 of the European Convention for the Protection of Human Rights. In
the event of
failure to pay this sum within the three-month period, the Government undertake to
pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points....
5.
The Government would respectfully suggest that the above declaration be
accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking out of the case of
the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention....
14.
As transpires from the Government’s unilateral declaration, the Government accepted paying the applicant as just satisfaction in respect of the violation of Article 5 § 3 of the Convention the amount of PLN 9,000 in the event of the Court’s striking the case out of its list. ...”
In a letter of 1 September 2009 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low and invited the Court to examine his application on the merits
.
The Court notes that Article 37 of the Convention provides that it may at
any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
In certain circumstances, the Court may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by
a
respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to
be
continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.) no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no. 28953/03).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints of a violation of Article 5 § 3 of the Convention as regards the unreasonable length of pre-trial detention (
Kauczor v. Poland
, no. 45219/06, 3
February
2009 with further references).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Accordingly, it should be struck out of the list.
B.
Complaint under Article 6 § 1 of the Convention
The applicant further complained about the length of the proceedings under Article 6 § 1 of the Convention.
The Government contested that argument and indicated that the applicant had failed to exhaust domestic remedies.
Pursuant to Article 35 § 1 of the Convention:
“The Court may only deal with the matter after all domestic remedies have been exhausted, according to the generally recognised rules of international law...”
The Court observes that after the entry into force, on 17
September 2004, of the 2004 Act, it was open to the applicant to lodge with the relevant domestic court a complaint that the length of the proceedings was unreasonable. The applicant however failed to lodge such complaint about the length of the proceedings.
The Court has already examined that remedy for the purposes of
Article
35 § 1 of the Convention and found it to be effective in respect of
complaints of excessive length of judicial proceedings in Poland. In
particular it has considered that that remedy is capable both of preventing the alleged violation of the right to a hearing within a reasonable time or its continuation, and of providing adequate redress for any violation that has already occurred (see
Charzyński v. Poland
(dec.), no. 15212/03, §§ 36
‑
It follows that this part of the application must be rejected under Article
35 §§
1 and
4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration in
respect of the complaint under Article 5 § 3 of the Convention and of
the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in so far as
it
relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Registrar
President