SZYMANSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SZYMANSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 32975/05, de către Krzysztof SZYMAשSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 3 noiembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 29 august 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Krzysztof Szymański, este un național polonez care s-a născut în 1978. La 20 ianuarie 2005, Curtea Regională Szczecin a condamnat reclamantul pentru tentativă de crimă, jaf și furt și l-a condamnat la douăzeci de ani de închisoare. La 19 aprilie 2005, Curtea de Apel Szczecin a susținut hotărârea de primă instanță. La o dată necunoscută ulterior, reclamantul a solicitat instanței că o instanță juridică Avocatul ajutorului este atribuit cauzei pentru a depune un recurs de casă la Curtea Supremă. La 2 iunie 2005, instanța a atribuit un avocat de asistență juridică la caz. Într-o scrisoare la instanță din 13 iunie 2005, avocatul a informat instanța cu privire la refuzul său de a întocmi un recurs de casă (depus la 27 iunie 2005). Avocatul și-a trimis avizul reclamantului la 24 iunie 2005. La 28 iunie 2005, Curtea de Apel Szczecin a informat reclamantul cu privire la refuzul avocatului și a prelungit termenul pentru depunerea unui recurs de cazare cu șapte zile. Curtea nu a informat reclamantul în mod corespunzător cu privire la drepturile sale procedurale suplimentare. Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul și nedreptatea procedurii, în special faptul că instanțele care se ocupă de cazul său au stabilit în mod greșit faptele și au evaluat probele. Reclamantul s-a plâns în continuare că procedura în cazul său a fost nedrept în sensul că i s-a refuzat accesul efectiv la Curtea Supremă. Avocatul ajutorului a refuzat să depună un recurs de casă la Curtea Supremă. HOTĂRÂREA La 7 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Krzysztof SZYMAשSKI, remarc că guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 10 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) dlui Krzysztof SZYMA Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului