GIZINSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
GIZINSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTĂ DECIZIE DECIZIE Nr. 40373/07, de către Włodzimierz Edward GIZIשSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiunea), care așezează la 24 noiembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence, grefierul secțiunii Lawrence având în vedere cererea depusă la 30 iulie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 august 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Włodzimierz Edward Giziński, este un cetățen polonez care s-a născut în 1954 și trăiește în Elblāg. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 1 iunie 2006, Curtea Regională Elblāg a respins cererea reclamantului împotriva angajatorului său de compensare pentru presupunerea discriminării la locul de muncă. Avocatul a fost respins la 16 noiembrie 2006 de către Curtea de Apel Gdańsk. La 1 martie 2007, reclamantul a fost preluat cu hotărârea cu motivele sale scrise și a informat despre termenul de șase zile pentru a depune un recurs de casă. La 10 aprilie 2007, Curtea de Apel a atribuit reclamantului un avocat de asistență juridică în scopul depunerii unui recurs de casă. La 16 aprilie 2007, Asociația locală de Baruri Prin scrisoarea din 14 mai 2007 la Curtea de Apel, avocatul a refuzat să depună recursul de casă, constatand că nu există puncte de drept pe care le pot baza. Reclamantul a fost informat de către instanță cu privire la opinia avocatului de asistență juridică din 14 mai 2007 la 29 mai 2007. Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul procedurii. Reclamantul s-a plâns în continuare că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească și să depună o plângere de casă la Curtea Supremă. El a susținut că avizul avocatului nu a fost trimis la el într-un timp rezonabil. Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească o plângere de casație la Curtea Supremă. El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele dispoziții: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 13 august 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește prin prezenta exprimarea - prin intermediul declarației unilaterale - recunoașterea faptului că dreptul reclamantului la acces eficace la o instanță garantată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție a fost restricționat. În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cazului, Guvernul declară că oferă reclamantului să plătească suma de 8.800 PLN. Suma menționată mai sus, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cazuri menționată la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție”. Într-o scrisoare din 17 septembrie 2009, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte a unei cereri din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să atace un caz sau o parte din acest caz din lista sa în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special de Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri practicile sale privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului de acces la Curtea Supremă în procesul civil (a se vedea Staroszczyk Polonia nr. 59519/00 și Siałkowska c. Polonia , nr. 8932/05, 22 martie 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți din cerere (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită ca acesta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii. Curtea consideră că materialul în posesia sa nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a prezentei dispoziții ale Convenției. Prin urmare, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de declarația guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind accesul la instanță și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; cu majoritate pentru a elimina cererea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție; declara în unanimitate restul cererii inadmisibilă; refuză în unanimitate să acorde reclamantului cererea de anonimitate. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza