Gizinski împotriva Poloniei

CUARTĂ DECIZIE DECIZIE Nr. 40373/07, de către Włodzimierz Edward GIZIשSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiunea), care așezează la 24 noiembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence, grefierul secțiunii Lawrence având în vedere cererea depusă la 30 iulie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 august 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Włodzimierz Edward Giziński, este un cetățen polonez care s-a născut în 1954 și trăiește în Elblāg.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 1 iunie 2006, Curtea Regională Elblāg a respins cererea reclamantului împotriva angajatorului său de compensare pentru presupunerea discriminării la locul de muncă. Avocatul a fost respins la 16 noiembrie 2006 de către Curtea de Apel Gdańsk. La 1 martie 2007, reclamantul a fost preluat cu hotărârea cu motivele sale scrise și a informat despre termenul de șase zile pentru a depune un recurs de casă. La 10 aprilie 2007, Curtea de Apel a atribuit reclamantului un avocat de asistență juridică în scopul depunerii unui recurs de casă.

La 16 aprilie 2007, Asociația locală de Baruri Prin scrisoarea din 14 mai 2007 la Curtea de Apel, avocatul a refuzat să depună recursul de casă, constatand că nu există puncte de drept pe care le pot baza. Reclamantul a fost informat de către instanță cu privire la opinia avocatului de asistență juridică din 14 mai 2007 la 29 mai 2007. Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul procedurii. Reclamantul s-a plâns în continuare că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească și să depună o plângere de casă la Curtea Supremă. El a susținut că avizul avocatului nu a fost trimis la el într-un timp rezonabil. Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească o plângere de casație la Curtea Supremă.

El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele dispoziții: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 13 august 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește prin prezenta exprimarea - prin intermediul declarației unilaterale - recunoașterea faptului că dreptul reclamantului la acces eficace la o instanță garantată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție a fost restricționat.

În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cazului, Guvernul declară că oferă reclamantului să plătească suma de 8.800 PLN. Suma menționată mai sus, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cazuri menționată la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție”. Într-o scrisoare din 17 septembrie 2009, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte a unei cereri din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să atace un caz sau o parte din acest caz din lista sa în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special de Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri practicile sale privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului de acces la Curtea Supremă în procesul civil (a se vedea Staroszczyk Polonia nr. 59519/00 și Siałkowska c. Polonia , nr. 8932/05, 22 martie 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți din cerere (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită ca acesta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii. Curtea consideră că materialul în posesia sa nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a prezentei dispoziții ale Convenției. Prin urmare, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de declarația guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind accesul la instanță și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; cu majoritate pentru a elimina cererea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție; declara în unanimitate restul cererii inadmisibilă; refuză în unanimitate să acorde reclamantului cererea de anonimitate.

Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 40373/07 by Włodzimierz Edward GIZIŃSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24 November 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judges , and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 July 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 August 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Włodzimierz Edward Giziński, is a Polish national who was born in 1954 and lives in Elbląg.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. By a judgment of 1 June 2006 the Elbląg Regional Court dismissed the applicant’s claim against his employer for compensation for alleged discrimination at work. The applicant’s appeal was dismissed on 16 November 2006 by the Gdańsk Court of Appeal. On 1 March 2007 the applicant was served with the judgment with its written grounds and informed about the sixty-day time-limit to lodge a cassation appeal. On 10 April 2007 the Court of Appeal assigned the applicant a legal-aid lawyer for the purposes of lodging a cassation appeal.

On 16 April 2007 the local Bar Association informed the applicant that a legal-aid lawyer had been assigned to his case. By a letter of 14 May 2007 to the Court of Appeal the lawyer refused to lodge the cassation appeal, finding no points of law on which it could be based. The applicant was informed by the court about the legal ‑ aid lawyer’s opinion of 14 May 2007 on 29 May 2007. COMPLAINTS The applicant complained about the outcome of the proceedings. The applicant further complained that he had been denied an effective access to a court since the legal ‑ aid lawyer had refused to prepare and file a cassation complaint with the Supreme Court. He submitted that the lawyer’s opinion had not been sent to him within a reasonable time.

THE LAW A. Access to a court The applicant complained that he had been denied an effective access to a court since the legal ‑ aid lawyer had refused to prepare a cassation complaint to the Supreme Court. He relied on Article 6 § 1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By letter dated 13 August 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out this part of the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “(...) the Government hereby wish to express - by way of unilateral declaration — its acknowledgement of the fact that the applicant’s right to effective access to a court guaranteed under Article 6 § 1 of the Convention was restricted. In these circumstances and having regard to the particular facts of the case, the Government declare that they offer to pay to the applicant the amount of 8,800 PLN. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The Government would suggest that the above declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention”. In a letter dated 17 September 2009 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application or part of an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case or part thereof out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases its practice concerning complaints about the violation of one’s right of access to the Supreme Court in civil proceeding (see Staroszczyk v. Poland no. 59519/00 and Siałkowska v. Poland , no. 8932/05, 22 March 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

B. Remaining complaint The applicant further complained under Article 6 of the Convention about the outcome of the proceedings. The Court considers that the material in its possession does not disclose any appearance of a violation of this provision of the Convention.

Accordingly, this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected pursuant to Article 35 § 4. For these reasons, the Court Takes note unanimously of the respondent Government’s declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention concerning access to court and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides by a majority to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares unanimously the remainder of the application inadmissible; Refuses unanimously to grant the applicant’s request for anonymity.

Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President