KWIATKOWSKA v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
KWIATKOWSKA v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 6831/08 de Lucyna KWIATKOWSKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care așeză la 24 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și grefierul secțiunii Lawrence Early având în vedere cererea depusă la 27 decembrie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 7 august 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Lucyna Kwiatkowska, este un național polonez născut în 1955 și trăiește în Janowo. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 noiembrie 2006, Curtea Regională Olsztyn a respins cererea de compensare a reclamantului împotriva unui medic pentru malpractica medicală. Hotărârea a fost susținută la 23 februarie 2007 de Curtea de Apel Białystok. La 28 martie 2007, Curtea de Apel a preluat hotărârea cu motivele sale scrise asupra reclamantului și a informat-o că a avut șasezeci de zile pentru a depune un recurs în casație. În avizul ei scris din 29 mai 2007, avocatul reclamantului în materie de asistență juridică nu a constatat niciun punct de drept pe care se poate baza un recurs de casă. Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul procedurii, susținând că instanța nu a evaluat în mod corect dovezile și a refuzat să cheme anumite experți propuse de ea. Reclamantul a susținut, în continuare, că instanța nu a respectat unele dintre argumentele și argumentele ei și a aplicat în mod greșit dispozițiile legislației interne. Reclamantul s-a mai plâns că a fost refuzată un acces eficient la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească și să depună o plângere de casație la Curtea Supremă. Ea a declarat că avizul avocatului nu a fost acordat pe ea într-un timp rezonabil și că este extrem de succint. Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească o plângere de casă pentru examinare de către Curtea Supremă. Prin scrisoarea din 7 august 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește prin prezenta exprimarea - prin intermediul declarației unilaterale - recunoașterea recunoașterii negației de acces la o instanță în determinarea drepturilor și obligațiilor civile ale reclamantului în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere faptul că avocatul de asistență juridică a refuzat să depună un recurs de casă la Curtea Supremă împotriva hotărârii instanței de apel. În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cauzei, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma PLN 8 800, pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice supunerea din cauza Curții a cazurilor menționate la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Reclamantul a fost solicitat să își exprime opinia asupra declarației guvernului pe care a contestat sumele care îi trebuie plătite, care, în opinia ei, era prea scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte a unei cereri din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să atace un caz sau o parte din acest caz din lista sa în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special de Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri practicile sale privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului de acces la Curtea Supremă în procesul civil (a se vedea Staroszczyk Polonia nr. 59519/00, Siałkowska c. Polonia , nr. 8932/05, 22 martie 2007 și Smyk c. Polonia 8958/04, 28 iulie 2009). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită ca acesta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura în cazul ei era nedrept. Curtea consideră că materialul în posesia sa nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a prezentei dispoziții a Convenției. Prin urmare, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind accesul la instanță și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; cu majoritate pentru a elimina cererea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara în unanimitate restul cererii inadmisibil. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza