Kwiatkowska împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 6831/08 de Lucyna KWIATKOWSKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care așeză la 24 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și grefierul secțiunii Lawrence Early având în vedere cererea depusă la 27 decembrie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 7 august 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Lucyna Kwiatkowska, este un național polonez născut în 1955 și trăiește în Janowo.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 noiembrie 2006, Curtea Regională Olsztyn a respins cererea de compensare a reclamantului împotriva unui medic pentru malpractica medicală. Hotărârea a fost susținută la 23 februarie 2007 de Curtea de Apel Białystok. La 28 martie 2007, Curtea de Apel a preluat hotărârea cu motivele sale scrise asupra reclamantului și a informat-o că a avut șasezeci de zile pentru a depune un recurs în casație. În avizul ei scris din 29 mai 2007, avocatul reclamantului în materie de asistență juridică nu a constatat niciun punct de drept pe care se poate baza un recurs de casă.

Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul procedurii, susținând că instanța nu a evaluat în mod corect dovezile și a refuzat să cheme anumite experți propuse de ea. Reclamantul a susținut, în continuare, că instanța nu a respectat unele dintre argumentele și argumentele ei și a aplicat în mod greșit dispozițiile legislației interne. Reclamantul s-a mai plâns că a fost refuzată un acces eficient la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească și să depună o plângere de casație la Curtea Supremă. Ea a declarat că avizul avocatului nu a fost acordat pe ea într-un timp rezonabil și că este extrem de succint. Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească o plângere de casă pentru examinare de către Curtea Supremă.

Prin scrisoarea din 7 august 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește prin prezenta exprimarea - prin intermediul declarației unilaterale - recunoașterea recunoașterii negației de acces la o instanță în determinarea drepturilor și obligațiilor civile ale reclamantului în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere faptul că avocatul de asistență juridică a refuzat să depună un recurs de casă la Curtea Supremă împotriva hotărârii instanței de apel.

În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cauzei, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma PLN 8 800, pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice supunerea din cauza Curții a cazurilor menționate la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Reclamantul a fost solicitat să își exprime opinia asupra declarației guvernului pe care a contestat sumele care îi trebuie plătite, care, în opinia ei, era prea scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte a unei cereri din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să atace un caz sau o parte din acest caz din lista sa în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special de Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri practicile sale privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului de acces la Curtea Supremă în procesul civil (a se vedea Staroszczyk Polonia nr. 59519/00, Siałkowska c. Polonia , nr. 8932/05, 22 martie 2007 și Smyk c. Polonia 8958/04, 28 iulie 2009). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită ca acesta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura în cazul ei era nedrept. Curtea consideră că materialul în posesia sa nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a prezentei dispoziții a Convenției. Prin urmare, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind accesul la instanță și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; cu majoritate pentru a elimina cererea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara în unanimitate restul cererii inadmisibil.

Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 6831/08 by Lucyna KWIATKOWSKA against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24 November 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judges , and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 27 December 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 7 August 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Lucyna Kwiatkowska, is a Polish national who was born in 1955 and lives in Janowo.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 8 November 2006 the Olsztyn Regional Court dismissed the applicant’s claim for compensation against a doctor for medical malpractice. The judgment was upheld on 23 February 2007 by the Białystok Court of Appeal. On 28 March 2007 the Court of Appeal served the judgment with its written grounds on the applicant and informed her that she had sixty days to lodge a cassation appeal. In her written opinion of 29 May 2007, the applicant’s legal- aid lawyer found no points of law on which a cassation appeal could be based.

COMPLAINTS The applicant complained about the outcome of the proceedings. She submitted that the courts failed to assess the evidence correctly and refused to call certain experts proposed by her. The applicant further alleged that the courts disregarded some of her submissions and arguments and wrongly applied provisions of domestic law. The applicant further complained that she was denied an effective access to a court since the legal ‑ aid lawyer had refused to prepare and file a cassation complaint with the Supreme Court. She stated that the lawyer’s opinion was not served on her within a reasonable time and that it was exceedingly succinct. THE LAW A. Access to a court The applicant complained that she had been denied an effective access to a court since the legal ‑ aid lawyer had refused to prepare a cassation complaint for examination by the Supreme Court.

She relied on Article 6 § 1 of the Convention. By letter dated 7 August 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out this part of the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “(...) the Government hereby wish to express - by way of unilateral declaration — its acknowledgement of denial of access to a court in the determination of the applicant’s civil rights and obligations within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention, regard being had to the fact that the legal-aid lawyer refused to file a cassation appeal with the Supreme Court against the judgment of the appellate court.

In these circumstances and having regard to the particular facts of the case, the Government declare that they offer to pay to the applicant the amount of PLN 8,800 which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case-law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The Government would suggest that the above declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention”. The applicant was requested to express her view on the Government’s declaration . She objected to the amount to be paid to her which was, in her view, too low. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application or part of an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case or part thereof out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases its practice concerning complaints about the violation of one’s right of access to the Supreme Court in civil proceeding (see Staroszczyk v. Poland no. 59519/00, Siałkowska v. Poland , no. 8932/05, 22 March 2007 and Smyk v. Poland 8958/04, 28 July 2009). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

B. Remaining complaint The applicant further complained under Article 6 of the Convention that the proceedings in her case had been unfair. The Court considers that the material in its possession does not disclose any appearance of a violation of this provision of the Convention.

Accordingly, this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected pursuant to Article 35 § 4. For these reasons, the Court Takes note unanimously of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention concerning access to court and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides by a majority to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares unanimously the remainder of the application inadmissible.

Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President