ROSZKOWICZ v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ROSZKOWICZ v. POLAND (CtEDO, 2009)
Cea decizia nr. 23011/07 de Wojciech ROSZKOWICZ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 mai 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Wojciech Roszkowicz, este un național polonez care s-a născut în 1979. El este în prezent în închisoare în Wołów. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 mai 2005, Curtea de District a condamnat reclamantul de furt și l-a condamnat la 3 ani de închisoare. La 27 iunie 2006, Curtea Regională a Regatului a susținut hotărârea de primă instanță. La 4 octombrie 2006, Curtea a atribuit un avocat de asistență juridică în scopul depunerii unui recurs de casație la Curtea Supremă. Într-o scrisoare adresată Curții din 17 octombrie 2006 Octombrie 2006 avocatul a informat instanța că nu a găsit motive pentru a pregăti un recurs în casație. La 26 octombrie 2006, reclamantul a solicitat instanței să atribuie un nou avocat de asistență juridică pentru a pregăti un recurs de cassare. La 6 decembrie 2006, Curtea Regională de Widnica a refuzat cererea reclamantului și i-a informat că este deschis să angajeze un avocat în vederea depunerii unui recurs de cassare. Curtea nu a informat reclamantul cu privire la drepturile sale procedurale suplimentare. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul și nejustificarea procedurii, în special faptul că instanțele care se ocupă de cazul său au stabilit în mod echitabil faptele și au evaluat dovezile. Reclamantul s-a plâns în continuare că, ca urmare a refuzului avocatului de a pregăti un recurs de casă, i s-a refuzat accesul efectiv la Curtea Supremă. La 19 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că guvernul Poloniei propun să plătească 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) dlui Wojciech Roszkowicz, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 17 iulie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Wojciech Roszkowicz, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 4.500 (patru mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza