STANNY v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
STANNY v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 24579/07 de Arkadiusz STANNY împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care așezează la 3 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 29 mai 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Arkadiusz Stanny, este un național polonez care s-a născut în 1973 și este în prezent condamnat la închisoarea Piotrków Trybunalski. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 4 august 2006, Curtea Regională a condamnat reclamantul de mai multe conturi de jaf și l-a condamnat la 6 ani de închisoare. La 11 ianuarie 2007, Curtea de Apel a menținut hotărârea de primă instanță. La o dată necunoscută ulterior, Curtea a atribuit un avocat de asistență juridică pentru a depune un recurs de casă la Curtea Supremă. Februarie 2007 avocatul a declarat că nu a găsit niciun motiv pentru a pregăti un recurs de casă în cazul reclamantului. Curtea nu a informat reclamantul cu privire la drepturile sale procedurale suplimentare. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul și nedreptatea procedurii, în special faptul că instanța care se ocupă de cazul său a stabilit în mod greșit faptele și a evaluat dovezile. Reclamantul s-a mai plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la Curtea Supremă deoarece avocatul a refuzat să pregătească un recurs de casă în cazul său. HOTĂRÂREA La 31 iulie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Arkadiusz STANNY, remarc că Guvernul Poloniei sunt pregătite să-mi plătească suma de 4.500 (patru mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 19 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație a guvernului: „Declar că guvernul Poloniei oferă să plătească 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) domnului Arkadiusz Stanny în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului