Stanny împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 24579/07 de Arkadiusz STANNY împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care așezează la 3 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 29 mai 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Arkadiusz Stanny, este un național polonez care s-a născut în 1973 și este în prezent condamnat la închisoarea Piotrków Trybunalski.

Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 4 august 2006, Curtea Regională a condamnat reclamantul de mai multe conturi de jaf și l-a condamnat la 6 ani de închisoare. La 11 ianuarie 2007, Curtea de Apel a menținut hotărârea de primă instanță. La o dată necunoscută ulterior, Curtea a atribuit un avocat de asistență juridică pentru a depune un recurs de casă la Curtea Supremă. Februarie 2007 avocatul a declarat că nu a găsit niciun motiv pentru a pregăti un recurs de casă în cazul reclamantului. Curtea nu a informat reclamantul cu privire la drepturile sale procedurale suplimentare. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul și nedreptatea procedurii, în special faptul că instanța care se ocupă de cazul său a stabilit în mod greșit faptele și a evaluat dovezile.

Reclamantul s-a mai plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la Curtea Supremă deoarece avocatul a refuzat să pregătească un recurs de casă în cazul său. HOTĂRÂREA La 31 iulie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Arkadiusz STANNY, remarc că Guvernul Poloniei sunt pregătite să-mi plătească suma de 4.500 (patru mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 19 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație a guvernului: „Declar că guvernul Poloniei oferă să plătească 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) domnului Arkadiusz Stanny în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 24579/07 by Arkadiusz STANNY against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3 November 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 29 May 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Arkadiusz Stanny, is a Polish national who was born in 1973 and is currently serving a prison sentence in Piotrków Trybunalski prison.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. On 4 August 2006 the Łódź Regional Court convicted the applicant of several counts of robbery and sentenced him to 6 years’ imprisonment. On 11 January 2007 the Łódź Court of Appeal upheld the first ‑ instance judgment. On a later unknown date the court assigned a legal ‑ aid lawyer to file a cassation appeal with the Supreme Court. In a letter to the court dated 23 February 2007 the lawyer stated that he had found no grounds on which to prepare a cassation appeal in the applicant’s case. The court did not inform the applicant of his further procedural rights. COMPLAINTS The applicant complained about the outcome and unfairness of the proceedings, in particular that the courts dealing with his case had wrongly established the facts and assessed the evidence.

The applicant further complained that he had been denied an effective access to the Supreme Court because the lawyer had refused to prepare a cassation appeal in his case. THE LAW On 31 July 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Arkadiusz STANNY, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of 4,500 (four thousand five hundred Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 19 September 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 4,500 (four thousand five hundred Polish zlotys) to Mr Arkadiusz Stanny with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President