STYCZYNSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
STYCZYNSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 24844/05, de către Andrzej STYCZYשSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 3 noiembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 10 iunie 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Andrzej Styczyński, este un național polonez care s-a născut în 1975. El este în prezent condamnat la închisoare în Wronki. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. FACTELE La 7 noiembrie 2003, Curtea Regională Poznan a condamnat reclamantul de crimă și l-a condamnat la 25 de ani de închisoare. În septembrie 2004, Curtea de Apel Poznan a susținut hotărârea de primă instanță, care a fost depusă la reclamant la 3 decembrie 2004 cel mai devreme. La o dată necunoscută ulterior, Curtea a atribuit un avocat de asistență juridică să depună un recurs de casă la Curtea Supremă. Într-o scrisoare la instanță datată 17 Decembrie 2004 avocatul l-a informat că nu a găsit niciun motiv pentru a pregăti un recurs de casă. O copie a refuzului avocatului a fost servită pe reclamant la o dată necunoscută mai târziu. Curtea nu a informat reclamantul cu privire la drepturile sale procedurale suplimentare. Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul și nejustificarea procedurii, în special faptul că instanțele care se ocupă de cazul său au stabilit în mod greșit faptele și au evaluat dovezile. Reclamantul s-a mai plâns că procedura în cazul său a fost nedrept în sensul că i s-a refuzat un acces eficace la Curtea Supremă, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească un recurs de casă în cazul său și că instanța a refuzat să atribuie un nou avocat de asistență juridică pentru a-l reprezenta. La 1 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Andrzej STYCZYשSKI, menționează că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 4.500 (patru mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 19 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație a guvernului: „Declar că guvernul Poloniei oferă să plătească 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) domnului Andrzej Styczyński în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului