ROLKA v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ROLKA v. POLAND (CtEDO, 2009)
A doua secțiune DECIZIE nr. 13344/04 de Bogusław ROLKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 10 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 21 martie 2004, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Bogusław Rolka, este un național polonez care s-a născut în 1965. El este în prezent condamnat la închisoarea Strzelce Opolskie. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 februarie 2002, reclamantul a fost arestat de poliție. La 3 februarie 2002, reclamantul a fost informat despre acuzațiile împotriva lui și a fost interogat. La 4 februarie 2002, Curtea de district Kędzierzyn-Ko La 20 august 2003, Curtea Regională Opole a condamnat reclamantul de crimă și l-a condamnat la 25 de ani de închisoare. La 27 noiembrie 2003, Curtea de Apel Wrocław a susținut hotărârea de primă instanță. La 16 ianuarie 2004, Curtea a atribuit un avocat de asistență juridică să depună un apel la Curtea Supremă. Ianuarie 2004 avocatul i-a informat că nu a găsit niciun motiv pentru a pregăti un recurs de casă în cazul reclamantului. Avocatul a trimis, de asemenea, o copie a acestei scrisori la adresa reclamantului. Reclamantul, care avea în acel moment condamnarea la închisoare, a fost preluat cu această scrisoare la o dată neespecificată mai târziu. Curtea nu a informat reclamantul cu privire la drepturile sale procedurale suplimentare. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că, în ziua aprecierii sale, nu a fost informat cu privire la acuzațiile împotriva lui. El s-a plâns în continuare în legătură cu rezultatul și nedreptatea procedurii, în special faptul că instanțele care se ocupă de cazul său au stabilit în mod greșit faptele și au evaluat dovezile. Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la Curtea Supremă deoarece scrisoarea care îl informa despre refuzul avocatului de a pregăti un recurs de casă a fost trimisă la adresa sa de acasă și, ca urmare, termenul pentru depunerea unui recurs de casă a expirat. HOTĂRÂREA La 10 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Bogusław ROLKA, menționează că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 4.500 (patru mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 19 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de guvern: „Declar că guvernul Poloniei oferă să plătească 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) domnului Bogusław Rolka în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza