Michalak împotriva Poloniei

A patra secțiune decizia nr. 7640/07 de Jacek MICHALAK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 26 ianuarie 2010 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 26 ianuarie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 22 septembrie 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Jacek Michalak, este un național polonez care s-a născut în 1971. El este în prezent condamnat la închisoare în Sztum.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 21 noiembrie 2005, Curtea Regională Płock a constatat că reclamantul a fost vinovat de mai multe jafuri și l-a condamnat la 15 ani de închisoare. Avocatul a fost respins la 7 iunie 2006 de către Curtea de Apel din Varșovia. Hotărârea de apel, cu motivele sale scrise, a fost judecată la 26 iulie 2006. Prin o scrisoare adresată instanței din 5 august 2006, avocatul de asistență juridică al reclamantului a informat instanța că nu a văzut niciun motiv juridic pentru care ar putea redacta un recurs de casă.

Reclamantul a fost preluat cu această scrisoare de către Curtea de Apel din Varșovia la 23 august 2006. În același timp, instanța i-a informat că termenul pentru depunerea unui recurs de casă va expira la 25 august 2006. La 19 septembrie 2006, Curtea de Apel din Varșovia a respins propunerea reclamantului de a numi un nou avocat de asistență juridică și termenul pentru depunerea unui recurs de casație restaurat. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că i s-a refuzat accesul efectiv la instanța de casație, deoarece legalul său Avocat al ajutorului a refuzat să pregătească și să depună un recurs de casă. El a fost informat de acest refuz cu două zile înainte de expirarea termenului relevant.

El a plâns în continuare că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat deoarece Curtea de District nu a auzit anumite dovezi care era crucială pentru rezultatul cazului. HOTĂRÂREA A. Accesul la o instanță Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească un recurs de casă pentru examinare de către Curtea Supremă. El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: "În determinarea acuzațiilor penale împotriva lui ..., toată lumea are dreptul la... o audiere ... de [a] ... tribunal ... " Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește, prin urmare, să exprime - prin intermediul declarației unilaterale - recunoașterea de negare a accesului la o instanță în determinarea acuzațiilor penale împotriva [reclamantului] și, prin urmare, [a] o încălcare a articolului 6 § 1 citită împreună cu art. 6 § 3 litera (c) din convenție. În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cauzei, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului 8 000 PLN (opt mii de zloți polonezi) pe care ei consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care să justifice socoteala din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.

Reclamantul a fost solicitat să își exprime opinia cu privire la declarația guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului de acces la Curtea Supremă în cadrul procedurilor penale (a se vedea Antonicelli c. Polonia , nr. 2815/05, 19 mai 2009; Kulikowski c. Polonia , nr. 18353/03, CEDH 2009 ... (extras) . Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura în cazul său era nedrept. Curtea consideră că materialul în posesia sa nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a prezentei dispoziții a Convenției. Prin urmare, această parte a cererii este întemeiat în mod evident bolnav în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea ia act de termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind negarea accesului la procedurile de casaturare și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; cu majoritate pentru a elimina cererea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara în unanimitate restul cererii inadmisibil.

Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 7640/07 by Jacek MICHALAK against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 26 January 2010 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 26 January 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 22 September 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Jacek Michalak, is a Polish national who was born in 1971. He is currently serving a prison sentence in Sztum prison.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. By the judgment of 21 November 2005 the Płock Regional Court found the applicant guilty of multiple robberies and sentenced him to 15 years' imprisonment. The applicant's appeal was dismissed on 7 June 2006 by the Warsaw Court of Appeal. The appellate judgment, with its written grounds, was served on the applicant on 26 July 2006. By a letter to the court dated 5 August 2006 the applicant's legal-aid lawyer informed the court that he saw no legal grounds on which he could draft a cassation appeal.

The applicant was served with this letter by the Warsaw Court of Appeal on 23 August 2006. The court at the same time informed him that the time-limit for lodging a cassation appeal was to expire on 25 August 2006. On 19 September 2006 the Warsaw Court of Appeal dismissed the applicant's motion to have a new legal-aid lawyer appointed and the time-limit for lodging a cassation appeal restored. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that he had been denied an effective access to the cassation court because his legal ‑ aid lawyer had refused to prepare and lodge a cassation appeal. He had been informed of this refusal two days before the relevant time ‑ limit expired.

He further complained that his right to a fair trial was breached because the District Court had failed to hear certain evidence which was crucial for the outcome of the case. THE LAW A. Access to a court The applicant complained that he had been denied an effective access to a court since the legal-aid lawyer had refused to prepare a cassation appeal for examination by the Supreme Court. He relied on Article 6 § 1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: “In the determination of the criminal charges against him ..., everyone is entitled to a ... hearing ... by [a] ... tribunal...” By letter dated 10 November 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government hereby wish to express - by way of unilateral declaration — its acknowledgement of denial of access to a court in the determination of the criminal charges against [the applicant] and therefore [of] a violation of Article 6 § 1 read together with Article 6 § 3 (c ) of the Convention. In these circumstances and having regard to the particular facts of the case, the Government declare that they offer to pay to the applicant the amount of PLN 8,000 (eight thousand Polish zlotys) which they consider to be reasonable in the light of the Court's case-law.

The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The Government would suggest that the above declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court's list of cases as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention”.

The applicant was requested to express his view on the Government's declaration. He failed to do so. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03). The Court has established in a number of cases its practice concerning complaints about the violation of one's right of access to the Supreme Court in criminal proceedings (see Antonicelli v. Poland , no. 2815/05, 19 May 2009; Kulikowski v. Poland , no. 18353/03, ECHR 2009 ‑ ... (extracts)).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government's declaration, as well as the amount of compensation proposed, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list. B. Remaining complaint The applicant further complained under Article 6 of the Convention that the proceedings in his case had been unfair.

The Court considers that the material in its possession does not disclose any appearance of a violation of this provision of the Convention. Accordingly, this part of the application is manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected pursuant to Article 35 § 4. For these reasons, the Court Takes note of the terms of the respondent Government's declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention concerning denial of access to the cassation proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides by a majority to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares unanimously the remainder of the application inadmissible.

Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President