Magnuszewski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 16172/07, de către Tomasz MAGNUSSEZEWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 24 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 29 martie 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Tomasz Magnuszewski, este un național polonez care s-a născut în 1978. El este în prezent în închisoare în Lublin.

Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 10 august 2006, reclamantul a fost condamnat de Curtea de districtul Lublin la 8 ani de închisoare pentru jaf. Prin scrisoarea din 22 martie 2007, Curtea Regională de Lublin a informat reclamantul că avocatul său de asistență juridică nu a găsit motive juridice pentru care ar putea redacta un recurs de casă și că termenul pentru depunerea unui recurs de casă ar trebui să expire la 30 martie 2007. Reclamantul a primit această scrisoare la 28 martie 2007. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că i s-a refuzat accesul efectiv la instanța de casare, deoarece avocatul său de asistență juridică a refuzat să pregătească și să depună un recurs în casație.

HOTĂRÂREA La 25 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, Tomasz MAGNUZEWSKI, remarc că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 21 octombrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) dlui Tomasz MAGNUSCEZEWSKI în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 16172/07 by Tomasz MAGNUSZEWSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24 November 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 29 March 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Tomasz Magnuszewski, is a Polish national who was born in 1978. He is currently serving a prison sentence in Lublin prison.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. On 10 August 2006 the applicant was sentenced by the Lublin District Court to 8 years’ imprisonment for robbery. On 30 January 2007 the Lublin Regional Court amended the judgment and sentenced the applicant to 3 years’ imprisonment. By a letter dated 22 March 2007 the Lublin Regional Court informed the applicant that his legal ‑ aid lawyer had found no legal grounds on which he could draft a cassation appeal and that the time-limit for lodging a cassation appeal was to expire on 30 March 2007. The applicant was served with this letter on 28 March 2007. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that he had been denied an effective access to the cassation court because his legal ‑ aid lawyer had refused to prepare and lodge a cassation appeal.

THE LAW On 25 August 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Tomasz MAGNUSZEWSKI, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 4,500 (four thousand five hundred Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 21 October 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 4,500 (four thousand five hundred Polish zlotys) to Mr Tomasz MAGNUSZEWSKI with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President