MAGNUSZEWSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MAGNUSZEWSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 16172/07, de către Tomasz MAGNUSSEZEWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 24 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 29 martie 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Tomasz Magnuszewski, este un național polonez care s-a născut în 1978. El este în prezent în închisoare în Lublin. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 10 august 2006, reclamantul a fost condamnat de Curtea de districtul Lublin la 8 ani de închisoare pentru jaf. Prin scrisoarea din 22 martie 2007, Curtea Regională de Lublin a informat reclamantul că avocatul său de asistență juridică nu a găsit motive juridice pentru care ar putea redacta un recurs de casă și că termenul pentru depunerea unui recurs de casă ar trebui să expire la 30 martie 2007. Reclamantul a primit această scrisoare la 28 martie 2007. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că i s-a refuzat accesul efectiv la instanța de casare, deoarece avocatul său de asistență juridică a refuzat să pregătească și să depună un recurs în casație. HOTĂRÂREA La 25 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, Tomasz MAGNUZEWSKI, remarc că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 21 octombrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 4 500 PLN (patru mii cinci sute de zloți polonezi) dlui Tomasz MAGNUSCEZEWSKI în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza