CtEDO 24.11.2009 Auto

WIECKOWSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
24.11.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
WIECKOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 5318/07, de către Jerzy WIIKOWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 24 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 12 ianuarie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 6 august 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Jerzy Więckowski, este un național polonez născut în 1959 și trăiește în Szczecin. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 decembrie 2000, reclamantul a fost respins din activitatea sa. La 5 ianuarie 2001, el a depus o cerere împotriva angajatorului său pentru o declarație de nulitate și nulitate a anunțului. Întrucât a retras ulterior reclamația, procedurile au fost întrerupte de Curtea de District Szczecin la 19 septembrie 2001. La 7 august 2003, reclamantul a depus o nouă cerere împotriva angajatorului său pentru reintegrare și compensare. La 12 martie 2007, Curtea de district Szczecin a pronunțat o hotărâre parțială în acest caz, respingând cererea reclamantului de declarație de nulitate și nulitate a anunțului. La 8 octombrie 2007, Curtea de District Szczecin a pronunțat o a doua hotărâre în acest caz, respingând cererea reclamantului de compensare împotriva angajatorului său. La 4 martie 2008, Curtea de Apel Szczecin a susținut această hotărâre. La 14 mai 2008, Curtea Supremă a respins recursul de casare al reclamantului. Într-o hotărâre din 30 septembrie 2008, Curtea de District Szczecin a respins cererea reclamantului de reintegrare. La 4 martie 2009, Curtea Regională Szczecin a respins recursul său. Dezbateri în temeiul Legii din 2004 La 30 august 2006, reclamantul a depus o plângere în temeiul Legii din 2004 cu privire la lungimea excesivă a procedurii în fața Curții de District Szczecin. Prin hotărârea din 29 septembrie 2006, Curtea Regională Szczecin a confirmat că procedurile au fost într-adevăr lungi. Curtea a considerat că o atribuire a 1000 PLN ar fi adecvată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii și a susținut, de asemenea, că soluția prevăzută în Legea din 2004 s-a dovedit a fi ineficientă în cazul său, în încălcarea articolului 13 din Convenție, deoarece suma compensației acordate este prea scăzută. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii și că nu a avut nici un remediu eficace la dispoziția sa. El s-a bazat pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 Fiecare a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială. August 2009 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprime, prin intermediul unei declarații unilaterale, recunoașterea acesteia din faptul că durata procedurii civile în acest caz a fost încălcarea cerinței de „temps rezonabil” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul poate fi considerat o victimă a unei încălcări a dreptului său la o audiere în termen rezonabil și decizia Curții Regionale de Poznań din 21 martie 2005 nu a constituit un recurs „apropiat și suficient”. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 18.000 PLN care consideră că este rezonabil în funcție de legea Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice soarta din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție...” Într-o scrisoare din 11 septembrie 2009, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil și despre lipsa unui remediu eficace capabil de a oferi remediere pentru încălcarea acestui drept (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000-IX; și Charzyński v. Polonia (dec.) nr. 15212/03, HR 2005- ...). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c). Curtea constată, de asemenea, că această decizie constituie o rezoluție finală a acestei cereri numai în ceea ce privește procedurile dinaintea Curții, fără a aduce atingere utilizării de către reclamant a altor măsuri de remediere în fața instanțelor interne pentru a solicita o compensare suplimentară în ceea ce privește durata procedurii impugnate. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 §§ 1 și 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Lawrence Early Nicolas Bratza Grefier Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă