- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 mai 2009
- Stat pârât
- ITA
Labbruzzo împotriva Italiei
Traducere în română Auto
A DOUA SECȚIUNEA CAUZA LABBRUZZO c. ITALIA (solicitarea nr. 10022/02) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă și soluționare amiabilă) STRASBURG 5 mai 2009 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Labbruzzo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Agenția) care se află într-o cameră compusă din Ireneu Cabral Barreto, președintele Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Iș 10022/02) îndreptat împotriva Republicii Italiene, dintre care trei resortisanți ai acestui stat, domnii Clemente și Angelo și domnul Angela Labruzzo, au sesizat Curtea la 19 februarie 2002, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Dl Pellitteri, avocat la Casteltermini.
Guvernul italian ( Cu toate acestea, în conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat și a invitat guvernul și reclamantul să-i prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni, în special să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge. Reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. ÎN FAȚĂ, reclamanții s-au născut în 1939, 1932 și, respectiv, 1930 și își aveau reședința în San Biagio Platani.
Ei aveau un teren ocupat de urgență de municipalitatea San Biagio Platani la 13 mai 1988. 10. La 31 iulie 1996, ei au sesizat instanța judecătorească din statul membru în cauză cu privire la o acțiune în despăgubire pentru exproprierea indirectă a terenului lor. 11. Prin hotărârea din 11 august 2000, instanța sesizată a acordat dreptul la cererea reclamanților și a condamnat administrația să plătească o despăgubire. ÎN Â 12. Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Ersiliagrazia Spatafora, agentul guvernamental, declară că guvernul italian propune plata către domnii Clemente și Vincenzo Labbruzzo și M Angela Labbruzzo, cu titlu gratuit, a sumei de 15 000 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei.
Mai mult decât atât, Tribunalul a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, subsemnată Michele Pellitteri, Avocat, nota că guvernul italian este pregătit să plătească reclamanților domnului Clemente și domnului Vincenzo Labbruzzo și domnului M. Angela Labbruzzo, cu titlu gratuit, suma de 15 000 de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.
De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După ce m-am consultat cu clienții mei, vă informez că acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele inițiale ale acestei cereri. În plus, clienții mei sunt dispuși să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție 14. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură].
Decide să șteargă cazul din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 5 mai 2009, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto Prezidențial
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE LABBRUZZO c. ITALIE (Requête n o 10022/02) ARRÊT (Satisfaction équitable et règlement amiable) STRASBOURG 5 mai 2009 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Labbruzzo c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : Ireneu Cabral Barreto, président, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, juges, et de Françoise Elens-Pasos, greffière adjointe de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 5 octobre 2006 et 14 avril 2009, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 10022/02) dirigée contre la République italienne et dont trois ressortissants de cet Etat, MM. Clemente et Angelo et M me Angela Labruzzo (« les requérants »), ont saisi la Cour le19 février 2002 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
Les requérants sont représentés par M e M. Pellitteri, avocat à Casteltermini. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me E. Spatafora, et par son coagent adjoint, M. N. Lettieri.
Les requérants se plaignaient d’avoir été privés de leur terrain de manière incompatible avec la Convention.
Par un arrêt du 5 octobre 2006 (« l’arrêt au principal »), la Cour a jugé que la privation des biens des requérants n’était pas compatible avec le principe de légalité et avait enfreint l’article 1 du Protocole n o 1 ( Labbruzzo c. Italie , n o 10022/02).
En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, les requérants réclamaient une satisfaction équitable au titre des préjudices matériel et moral.
La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et le requérant à lui soumettre par écrit, dans les trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir.
Les requérants et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
Les requérants sont nés respectivement en 1939, 1932 et 1930 et résident à San Biagio Platani.
Ils étaient propriétaires d’un terrain qui fut occupé d’urgence par la municipalité de San Biagio Platani le 13 mai 1988.
Le 31 juillet 1996, ils saisirent le juge d’instance d’Agrigente d’une action en dommages intérêts pour l’expropriation indirecte de leur terrain.
Par un jugement du 11 août 2000, la juridiction saisie fit droit à la demande des requérants et condamna l’administration à payer une indemnité. EN DROIT
La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussignée, Ersiliagrazia Spatafora, Agent du Gouvernement, déclare que le gouvernement italien offre de verser à MM. Clemente et Vincenzo Labbruzzo et M me Angela Labbruzzo, à titre gracieux, la somme de 15 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable et payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l’arrêt de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention ».
La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « Je soussigné, Michele Pellitteri, Avocat, note que le gouvernement italien est prêt à verser aux requérants MM. Clemente et Vincenzo Labbruzzo et M me Angela Labbruzzo, à titre gracieux, la somme de 15 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable et payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l’arrêt de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ayant consulté mes clients, je vous informe qu’ils acceptent cette proposition et renoncent par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Ils déclarent l’affaire définitivement réglée. En outre, mes clients s’engagent à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention ».
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 mai 2009, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto Greffière adjointe Président