TZILIVAKI AND OTHERS v. CYPRUS

7 mai 2009 PRIMA SECȚIUNE Cerere nr. 23082/07 de către Maria TZILIVAKI și alții împotriva Ciprului depusă la 23 mai 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dna Maria Tzilivaki, dl Georgios Yianakakis și dl Loucas Yianakakis, sunt resortisanți greci născuți în 1969, 1939 și, respectiv, 1970 și trăiesc în Chania, în Grecia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl E. Levantis, un avocat practicant la Atena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 iulie 1974, în timpul invaziei turcii, un avion de transport militar Nortalas care transportă primul batalion de comandă din Chania, trimis ca întăriri din Grecia, a fost împușcat de un foc prietenos în zona Tymvos, în Makedonitissa. Din cele 32 comandante și echipaj doar unul a supraviețuit. Victimele au inclus fratele primului reclamant, Stefanos Tzilivakis, și fiul și fratele celui de-al doilea și al treilea reclamant, respectiv, Kosmas Gianakakis. La o dată neespecificată, primul tată al reclamantului, împreună cu membrii familiei celui de-al doilea și al treilea reclamant, și familiile altor victime, s-au dus la Cipru pentru a colecta organismele rudelor lor. Totuși, acestea au fost trimise de către autorități. La începutul anului 1975, sediul Gărzii Naționale Cipriote a ordonat o investigație asupra cauzelor accidentului. În raportul de încheiere s-a declarat că unele dintre victime au fost îngropate în cimitirul Lakatamia și restul în momentul în care avionul a coborât. Din documentele din dosar se constată că anumite exhumări a corpurilor au avut loc între 1979 și 1981. În 1979 familia primului reclamant a primit rămășițele supuși de Stefanos Tzilivakis. În 2001 familiile victimelor au fost vizitate de experți implicați în exhumarea rămășițelor victimelor și au fost solicitate să dau sânge. În iunie 2003, prima familie a reclamantului a predat rămășițele pe care le-a primit în 1979 autorităților cipriote pentru testele ADN. După aceste teste, primul reclamant și familia ei au fost informați că rămășițele pe care le-au primit în 1979 nu au fost cele ale lui Stefanos Tzilivakis. Până în prezent, organismele rudelor reclamanților nu au fost exhumate. B. Pasele luate de solicitanți Reclamanții au susținut că au contactat autoritățile cipriote în numeroase ocazii, direct și, de asemenea, prin intermediul autorităților grece, solicitând excavarea site-ului și exhumarea rămășițelor organismelor în vederea identificării și înmormântării acestora, dar în niciun caz. De asemenea, au contactat Biroul Diplomatic al Președintelui Republicii Reclamanții au prezentat Curtea o serie de documente, inclusiv exemplarele scrisorilor trimise și primite de la autoritățile între 2003 și 2005. Substanța celor mai relevante scrisori este prezentată mai jos. Prin o scrisoare din 18 februarie 2004, directorul Biroului Diplomatic al Președintelui a informat primul reclamant că deja au fost furnizate instrucțiuni pentru planificarea excavațiilor. Scrisoarea a menționat în continuare, în măsura în care este relevantă: „Până la primirea instrucțiunilor voastre privind scrisoarea, înainte de a începe planificarea excavarea din Tymvos. Am discutat problema cu Ambasadorul Grec și în urma instrucțiunilor Președintelui Republicii luam măsurile necesare pentru a scoate locul unde rămășițele aeronavei sunt și pentru a exhuma rămășițele care ar fi putut fi îngropate cu ele. După cum v-am spus oral, recunoaștem obligația de a investiga pe deplin posibilitatea că rămășițele umane au fost îngropate cu aeronavele rămase; la o posibilă constatare a acestor rămășițe și identificarea lor forense, vom da un răspuns familiei/familiilor cu privire la soarta celor dragi care au căzut în timpul îndeplinirii sarcinilor pentru țara lor. Avem, de asemenea, o obligație în acest caz să livrăm rămășițele familiilor astfel încât să poată fi îngropate cu onoarea potrivită și în conformitate cu ritualurile religioase și cu obiceiurile religioase. Vă dați seama că această sarcină va dura timp și, prin urmare, vă cerem să fiți răbdători.” Prin scrisoarea din 25 februarie 2004, directorul general al Ministerului Afacerilor Externe a informat primul reclamant că autoritățile făceau tot posibilul pentru a localiza rămășițele fratelui său decedat, pentru a pune capăt agoniei și incertitudinei familiei și a familiilor victimelor rămase. La 16 septembrie 2003, primul reclamant a depus o plângere către Comisarul Administrației „Ombudsman” împotriva Ministerului Afacerilor Externe (declarat 1205/2003). Într-o scrisoare din 2 martie 2004, Ombudsmanul a informat primul reclamant că directorul general al Ministerului Afacerilor Externe i-a informat că fac tot ce pot pentru a excava rămășițele aeronavei și pentru a exhuma organismele care ar fi putut fi îngropate acolo. Având în vedere acest lucru, Ombudsmanul a considerat că nu există motive pentru intervenția sa continuată. 1. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 2 din Convenție care invocă atât membrele susținute, cât și cele procedurale ale prezentei dispoziții. În special, reclamanții se plâng de procrastinarea autorităților în excavarea locului accidentului și exhumarea victimelor, în vederea identificării și înmormântării acestora de către familiile lor în conformitate cu convingerile religioase. (2) În plus, reclamanții se plâng în temeiul articolelor 2 și 8 din Convenție în legătură cu eșecul autorităților în cursul atâția ani, pentru a le furniza orice informații privind excavarea și exhumarea rămășițelor rudelor lor. 3. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul art. 8 din Convenție, de suferința inacțiunii autorităților le-a provocat pe o perioadă foarte lungă de timp. 4. În cele din urmă, reclamanții se plâng în temeiul art. 6 § 1 și 13 din Convenție pentru lipsa unui remediu eficace. Reclamanții au respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție? A existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața lor privată și de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, având în vedere plângerile reclamanților cu privire la: (a) întârzierea în excavarea locului accidentului și exhumarea rămășițelor rudelor lor în vederea identificării și înmormântării lor de către familiile lor și a lipsei de informații în acest sens; și (b) suferința rezultată a reclamanților au suferit de o perioadă foarte lungă de timp? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor din Convenția, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenția?

7 May 2009

FIRST SECTION

Application no. 23082/07

by Maria TZILIVAKI and Others

against Cyprus

lodged on 23 May 2007

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS

The applicants, Ms Maria Tzilivaki, Mr Georgios Yianakakis and Mr

Loucas Yianakakis, are Greek nationals who were born in 1969, 1939 and 1970 respectively and live in Chania, in Greece. They are represented before the Court by Mr E. Levantis, a lawyer practising in Athens.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

A. The background facts

On 22 July 1974, during the Turkish invasion, a Nortalas military transport aircraft carrying the 1st commando battalion of Chania, sent as reinforcements from Greece, was shot down by friendly fire in the area of Tymvos, in Makedonitissa. Out of the 32 commandos and crew only one survived. The victims included the first applicant’s brother, Stefanos Tzilivakis, and the son and brother of the second and third applicants respectively, Kosmas Gianakakis.

On an unspecified date the first applicant’s father along with members of the family of the second and third applicants, and the families of other victims, went to Cyprus to collect their relatives’ bodies. They were, however, sent away by the authorities.

In the beginning of 1975 an investigation into the causes of the accident was ordered by the Headquarters of Cypriot National Guard. In the concluding report it was stated that some of the victims had been buried in Lakatamia cemetery and the rest at the point where the aircraft had come down.

It appears from the documents in the file that certain exhumations of bodies took place between 1979 and 1981. In 1979 the first applicant’s family received the supposed remains of Stefanos Tzilivakis.

In 2001 the families of the victims were visited by experts involved in the exhumation of the remains of the victims and were asked to give blood.

In June 2003 the first applicant’s family handed over the remains they had been given in 1979 to the Cypriot authorities for DNA tests. Following such tests, the first applicant and her family were informed that the remains they had received in 1979 had not been those of Stefanos Tzilivakis.

Until the present day the bodies of the applicants’ relatives have not been exhumed.

B. Steps taken by the applicants

The applicants submitted that they had contacted the Cypriot authorities on numerous occasions, directly and also through the Greek authorities, requesting the excavation of the site and the exhumation of remains of the bodies with a view to their identification and burial, but to no avail. They had also contacted the Diplomatic Office of the President of the Republic

The applicants submitted a number of documents to the Court, including copies of letters they sent to and received from the authorities between 2003 and 2005.

The substance of the most relevant letters is set out below.

By a letter dated 18 February 2004, the Director of the Diplomatic Office of the President informed the first applicant that instructions had already been given for the planning of the excavations. The letter stated as follows, in so far as relevant:

“...

Before receiving your letter instructions had been given to start the planning for the excavation in Tymvos.

We had discussed the matter with the Greek Ambassador and following the instructions of the President of the Republic we are taking the necessary measures to excavate the site where the remains of the aircraft are and to exhume the remains which may have possibly been buried with them.

As I had told you orally we acknowledge the obligation to fully investigate the possibility that human remains have been buried with the aircraft remains; upon a possible finding of such remains and their forensic identification, we will give a reply to the family/families concerning the fate of their loved ones who fell while carrying out their duties for their country.

We also have an obligation in such a case to deliver the remains to the families so they can be buried with the befitting honour and in accordance with the religious rites and customs.

You appreciate that this task will take time and we therefore ask you to be patient.”

By a letter dated 25 February 2004 the Director General of the Ministry of Foreign Affairs informed the first applicant that the authorities were doing everything possible to locate the remains of her deceased brother in order to end the agony and uncertainty of her family and of the families of the remaining victims.

On 16 September 2003 the first applicant filed a complaint with the Commissioner of Administration “Ombudsman”) against the Ministry of Foreign Affairs (complaint 1205/2003).

In a letter dated 2 March 2004 the Ombudsman informed the first applicant that the Director General of the Ministry of Foreign Affairs had informed her that they were doing all they could to excavate the remains of the aircraft and to exhume the bodies that may have been buried there. In view of this the Ombudsman considered that there were no grounds for her continued intervention.

COMPLAINTS

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Have the applicants complied with the six-month time-limit laid down in Article 35 § 1 of the Convention?

2.

Has there been a violation of the applicants’ right to respect for their private and family life, contrary to Article 8 of the Convention in view of the applicants’ complaints concerning :

(a) the delay in the excavation of the site of the crash and exhumation of the remains of their relatives with a view to their identification and burial by their families and the lack of information in this respect; and

(b) the consequent suffering the applicants have endured over a very long period time?

3.

Do the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their Convention complaints, as required by Article 13 of the Convention?