CASE OF SKYROPIIA YIALIAS LTD v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property
CASE OF SKYROPIIA YIALIAS LTD v. TURKEY (CtEDO, 2009)
CAUZUL CU SKYROPIIA YIALIAS LTD v. TURKEY (Declarația nr. 47884/99) HOTĂRÂREA (merita) STRASBOURG 22 septembrie 2009 FINAL 01/03/2010 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Skyropiia Yialias Ltd v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în particular la 1 septembrie 2009, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 47884/99) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o societate încorporată în temeiul dreptului cipriot, Skyropiia Yialias Ltd („reclamantul”), la 24 martie 1999. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Demetriades, avocat practicant în Nicosia. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Z.M. Necatigil. Reclamantul a afirmat că ocuparea turcă din partea de nord a Ciprului l-a privat de proprietățile sale. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, când a intrat în vigoare Protocolul nr. 11 la Convenție (art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11). Prin decizia din 26 septembrie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. Reclamantul și Guvernul au depus observații cu privire la fondul (art. 59 § 1). În plus, au fost primite observații terțe de la Guvernul Ciprului, care și-a exercitat dreptul de a interveni (art. 36 § 1 din Convenție și art. 44 § 1 litera (b)). FACTE Societatea reclamantă a avut sediul său în Tymbou (cipru nord). Elena Proestou, cetățean grec, și dl Georghios Christoforides, un cipriot grec. Directorii săi au fost dna Elena Proestou, dl Georghios Christoforides și dl Vassos Proestos, un cipriot grec. Societatea reclamantă a afirmat că a fost proprietarul următoarelor patru parcele de teren la Tymbou: - complot nr. 166, planul XXXI/4, înregistrarea nr. A196; - complot nr. 168, planul XXXI/4, înregistrarea nr. A197; - plot nr. 170, planul XXXI/4, înregistrarea nr. A200; - plot nr. 230, planul XXXI/20.W.1, înregistrarea nr. B229. O cariera a fost situată pe terenul reclamantului. Înainte de 1974, a obținut un permis de exploatare a carierei și de utilizare nisip din râul din apropiere pentru a spăla nisip. De asemenea, reclamantul a fost proprietarul mai multe mașini și echipamente folosite la cariera. 10. În august 1974, în timp ce armata turcă avansa, acționarii și directorii societății candidate au abandonat cariera, mașinile și echipamentele și au fugit în zona controlată de Guvernul Republicii Cipru. De atunci, ei au fost incapabili să se întoarcă la proprietățile lor și să se bucure de proprietățile lor. 11. În „dovada adițională și observații scrise” din 23 de ani. Noiembrie 2000, societatea reclamantă a produs o copie a actelor de titlu privind parcelele de teren descrise la punctul 8 de mai sus. DREPTUL OBJEȚII PRELIMINARE A GOVERNULUI 12. Guvernul a formulat obiecții preliminare de inadmisibilitate pentru neepuizare a căilor de recurs interne și a lipsei statutului de victimă. Curtea observă că aceste obiecții sunt identice cu cele prezentate în cazul Alexandrou c. Turcia (n. 16162/90, §§ 11-22, 20 ianuarie 2009), și ar trebui respinse din aceleași motive. II. VIOLARE ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 DE PROTOCOLUL N. 1 LA CONVENȚIE 13. Societatea reclamantă s-a plâns din iulie 1974, Turcia a împiedicat managerii și acționarii săi să își exercite dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor lor. A invocat art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 14. Guvernul a contestat această cerere. 15. Se bazează, în esență, pe principiile stabilite de Curte în cazul Loizidou c. Turcia ((merit), Raportul hotărârilor și deciziilor 1996-VI, 18 decembrie 1996). 16. Guvernul Cipru a observat că reclamantul a produs certificatele de înregistrare relevante, care declară proprietatea acestuia a terenului în cauză. ((merit), citat mai sus), în cazul în care Curtea a constatat că pierderea controlului proprietăților de către persoanele strămutate a apărut ca urmare a ocupației din partea nordică a Ciprului de către trupele turce și a înființarii „Republicii Turci de Nord a Ciprului” („TRNC”), și că negarea accesului la proprietăți în Ciprul de Nord ocupat constituie o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 17. Curtea remarcă în primul rând că documentele prezentate de reclamant (a se vedea punctul 11 mai sus) furnizează dovezi prima facie că are un titlu de proprietate asupra proprietăților în cauză. Întrucât guvernul contestat nu a reușit să prezinte dovezi convingătoare în refutare, Curtea consideră că reclamantul a avut o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. 18. Curtea reamintește că, în cazul menționat anterior Loizidou ((merits), citat mai sus, §§ 63-64), aceasta a raționat după cum urmează: „63. ... ca urmare a refuzului accesului reclamantului la teren din 1974, a pierdut în mod eficace tot controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de bucurare a proprietății sale. Prin urmare, refuzul continuu de acces trebuie considerat o ingerință în drepturile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. O astfel de interferență nu poate fi considerată, în circumstanțele excepționale ale cazului în care reclamantul și guvernul cipriot au menționat, fie o privare de proprietate, fie un control al utilizării în sensul articolului 1 primul și al doilea paragraf din Protocolul nr. Cu toate acestea, aceasta intră în mod clar în sensul primei propoziții ale acestei dispoziții ca interferență cu bucuria pașnică a bunurilor; în acest sens, Curtea observă că obstacolele pot constitui o încălcare a Convenției ca un obstacol juridic. 64. În afară de o trimitere trecătoare la doctrina de necesitate ca justificare pentru actele „TRNC” și pentru faptul că drepturile de proprietate au fost subiectul discuțiilor intercomunale, guvernul turc nu a încercat să prezinte sume care justifice interferența de mai sus cu drepturile de proprietate ale reclamantului care este imputabilă Turciei. Cu toate acestea, nu s-a explicat cum nevoia de a reîncasa refugiații ciprioți turci în anii care au urmat intervenția turcă în insulă în 1974 ar putea justifica negarea completă a drepturilor de proprietate ale reclamantului, sub forma unei negații totale și continue a accesului și a unei presupuse expropriații fără compensații. În cazul Ciprului c. Turcia ([GC], nr. 25781/94, CEDH 2001–IV) Curtea a confirmat concluziile de mai sus (§ 187 și 189): „187. Curtea este convinsă că atât raționarea sa, cât și concluzia sa în hotărârea Loizidou (de merit) ) se aplică cu o forță egală ciprioților greci strămutați care, la fel ca dna Loizidou, nu pot avea acces la proprietatea lor din nordul Ciprului din cauza restricțiilor impuse de autoritățile "TRNC" privind accesul lor fizic la această proprietate. Negarea continuă și totală a accesului la proprietatea lor este o interferență clară cu dreptul ciprioților greci strămutați la bucuria pașnică a bunurilor în sensul primei teze a articolului 1 din Protocolul nr. ... 189. .. a existat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în temeiul faptului că proprietarii grec-chipriot de proprietăți din nordul Ciprului li se refuză accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților lor, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile lor de proprietate.” 20. Curtea nu vede niciun motiv în cazul instantaneu să se depărteze de concluziile pe care le-a atins-o în cauza Loizidou și Cipru c. Turcia (op. cit.; a se vedea, de asemenea, Demades c. Turcia (merits), nr. 16219/90, § 46, 31 iulie 2003). 21. În consecință, aceasta concluzionează că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în temeiul faptului că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensație pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 14 DE CONVENȚIE, UTILIZATĂ ÎN CONJUNCȚIE CU ARTICOLUL 1 DE PROTOCOL NO. 22. Societatea reclamantă s-a plâns de o încălcare în temeiul articolului 14 din Convenție din cauza unui tratament discriminatoriu împotriva acesteia în ceea ce privește exercitarea drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, care a susținut că această discriminare a fost bazată pe originea națională și/sau pe convingerile religioase ale managerilor și acționarilor săi. art. 14 din Convenția se referă după cum urmează: „Ocuparea drepturilor și libertăților prevăzute în [] Convenția este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” 23. Guvernul a contestat această afirmație. 24. Curtea reamintește că în Alexandrou Cazul (citat mai sus, §§ 38-39) a constatat că nu a fost necesar să se efectueze o examinare separată a plângerii în temeiul articolului 14 din Convenție. Curtea nu vede niciun motiv să se îndepărteze de această abordare în acest caz (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Eugenia Michaelidou Ltd și Michael Tymvios c. Turcia , nr. 16163/90, §§ 37-38, 31 iulie 2003). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 26. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 23 noiembrie 2000, reclamantul a solicitat 6.941.271 kilograme cipriote (CYP aproximativ 11.859.855 euro (EUR)) pentru prejudicii materiale. Acesta se bazează pe o declarație de la directorul său de administrație, dl Vassos Proestos, declarând că Skyropiia Yialias Ltd funcționează în mod profitabil și că perspectivele erau foarte bune având în vedere planurile de dezvoltare ale guvernului cipriote de a construi drumuri, aeroporturi, porturi și evoluții turistice. Compania a obținut o serie de permise de desfășurare a activității sale. În ultimii patru ani de activitate, profiturile anuale ale societății s-au ridicat, în medie, la 17.300 CYP (aproximativ 29.558). Presupunând o creștere a profiturilor de 15% pe an, pierderea totală a profiturilor din 1987 până în noiembrie 2000 ar fi fost de 6.941.271 CYP, o sumă care includea dobânzi compuse pentru plata întârziată la o rată de 9% pe an. 27. La 24 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere pierderea utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. Acesta a produs o declarație proaspătă de la directorul său de administrație, care, pe baza criteriilor adoptate în declarația anterioară, a concluzionat că întregul sumă datorată pierderii profiturilor a fost de la CYP 12.885.722.6 plus CYP 5.741.809.18 pentru dobânzi (taxa dobânzii începând cu 2000 a fost redusă la 6% pe an). Suma totală solicitată sub acest cap a fost, prin urmare, CYP 18.627.531.78 (aproximativ EUR În afirmațiile sale juste de satisfacție din 23 noiembrie 2000, reclamantul a solicitat în continuare CYP 3.500.000 (aproximativ 5.980.100 EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 29. În cele din urmă, în cererile sale actualizate pentru satisfacție echitabilă din 24 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat suma suplimentară de 50.000 EUR pentru prejudicii morale. (b) Guvernul 30. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008 și la 15 octombrie 2008. Acestea au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au susținut că cererile pentru satisfacție echitabilă nu sunt pregătite pentru examinare. Guvernul a avut de fapt probleme grave în identificarea proprietăților și a actualelor proprietăți. Informațiile furnizate de solicitanți în acest sens nu se bazează pe dovezi fiabile. În plus, datorită scurgerii timpului de la depunerea cererilor, ar fi putut apărea noi situații: proprietățile ar fi putut fi transferate, donate sau moștenite în cadrul sistemului juridic din sudul Ciprului. Aceste fapte nu ar fi fost cunoscute de guvernul contestat și ar putea fi certificate numai de autoritățile grec-chipriot, care, din 1974, au reconstruit registrele și registrele tuturor proprietăților din nordul Ciprului. Reclamanții ar trebui să fie obligați să furnizeze certificate de căutare emise de Departamentul de Terenuri și Sondaje ale Republicii Ciprului. În cazurile în care reclamantul original a decedat sau proprietatea s-a schimbat de mână, ar putea apărea întrebări privind dacă noile proprietari au un interes legal în proprietate și dacă au dreptul la prejudicii materiale și/sau nepecuniare. 31. Guvernul a remarcat, de asemenea, că unii solicitanți au împărtășit proprietăți și că nu s-a dovedit că coproprietenții lor au fost de acord cu partiția proprietăților. Nici atunci când a solicitat daune bazate pe presupunerea că proprietățile au fost închiriate după 1974, dacă reclamanții au arătat că drepturile acestor coproprietenți în temeiul dreptului intern au fost respectate. 32. Guvernul a susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept adăugarea dobânzilor compuși pentru plata întârziată și că Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 33. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost făcută pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietatea statului, renunțând astfel la titlu și cereri în legătură cu aceasta. 34. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților descrise la alineatul (8) mai sus. În cazul în care nu s-au îndeplinit condițiile de restituire, reclamantul ar putea solicita o compensare financiară, care să fie calculată pe baza pierderii veniturilor (punând în aplicare o chirie de 5% pe valorile pieței 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. În cazul în care reclamantul ar fi solicitat Comisiei privind proprietățile mobiliare, acesta din urmă ar fi oferit CYP 6.664,87 (aproximativ 11.387) pentru compensarea pierderii de utilizare și a CYP 7.098.99 (aproximativ 12.129) pentru valoarea proprietăților. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile „TRNC”, valoarea de piață deschisă a proprietăților reclamantului din 1974 a fost următoarea: - parcela de teren descrisă în alin. (a) mai sus: CYP 50 (aproximativ 85 EUR); - parcela de teren descris în alin. (b) mai sus: CYP 100 (aproximativ 170 EUR); - parcela de teren descris în alin. (c) mai sus: CYP 250 (aproximativ 427); - parcela de teren descris în alin. (d) mai sus: CYP 760 (aproximativ 1.298 EUR). 35. După îndeplinirea anumitor condiții, Comisia de imobilizare imobiliară ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul de proprietăți cu proprietăți turce-chipriote situate în sud-ul insulei. 36. În cele din urmă, Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la observațiile reclamantului sub conducerea unor prejudicii morale. Guvernul Ciprului a susținut pe deplin cererile actualizate ale reclamantului pentru o justă satisfacție. Evaluarea Tribunalului 38. Curtea constată în primul rând că afirmația guvernului că îndoielile pot apărea în ceea ce privește titlul de proprietate al societății reclamante asupra proprietăților în cauză (a se vedea punctul 30 de mai sus) este, în substanță, o opoziție de incompatibilitate ratione materiae cu dispozițiile articolului 1 din Protocolul nr. 1, care ar fi trebuit să fie prezentat înainte de declararea cererii admisibile sau, cel târziu, în termenul observațiilor părților cu privire la fondul. În orice caz, Curtea nu poate să-și confirme concluziile de la punctul 17 de mai sus. 39. În circumstanțele cauzei, Curtea consideră că întrebarea aplicării articolului 41 în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale nu este pregătită pentru hotărâre, observând, în special, că părțile nu au reușit să furnizeze date fiabile și obiective referitoare la prețurile terenurilor și imobiliarelor din Cipru la data intervenției turce. Această eședință face dificilă pentru Curte să evalueze dacă estimările furnizate de reclamantul valorii de piață din 1974 ale proprietăților sale sunt rezonabile. Întrebarea trebuie, în consecință, rezervată și procedura ulterioară stabilită în conformitate cu orice acord care ar putea fi atins între guvernul contestat și reclamant (art. 1 din Regulamentul Curții). Costuri și cheltuieli 40. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 23 noiembrie 2000, bazate pe facturile din partea reprezentantului său, reclamantul a solicitat 3.613 CYP (aproximativ 6.173) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. În cererile actualizate pentru satisfacție echitabilă de 24 Ianuarie 2008, reclamantul a prezentat o factură suplimentară de costuri de 3 818 EUR. Acesta a indicat că suma totală solicitată pentru costuri și cheltuieli era de 9.991.18 EUR (inclusiv V.A.T.). 41. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 42. În circumstanțele cazului, Curtea consideră că întrebarea aplicării articolului 41 în ceea ce privește costurile și cheltuielile nu este pregătită pentru hotărâre. Întrebarea trebuie, în consecință, rezervată și procedura ulterioară stabilită în conformitate cu orice acord care ar putea fi atins între guvernul contestat și solicitant. cu șase voturi pentru obiecții preliminare ale Guvernului; deține cu șase voturi pentru una că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține în unanimitate că nu este necesar să se examineze dacă a existat o încălcare a articolului 14 din Convenție; deține în unanimitate că problema aplicării articolului 41 nu este pregătită pentru decizie; de aceea, (a) rezervă întrebarea respectivă în întregime; (b) invită Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le pot ajunge; (c) rezervă procedurile suplimentare și delegații; (c) Președintele Camerei are competența de a fixa același lucru, dacă este necesar. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 22 septembrie 2009, în conformitate cu art. 77 § § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului în conformitate cu art. 45 § 2 din Convenția și cu art. 74 § 2 din Regulamentul Curții, avizul separat al judecătorului Karakaș este anexat la această hotărâre. N.B. F.A. DISSENTING CONCLUZIE A IUDEGULUI KARAKAȘ Spre deosebire de majoritate, consider că obiecția de neepuizare a căilor de recurs interne ridicate de guvern nu ar fi trebuit să fi fost respinsă. Prin urmare, nu pot fi de acord cu constatarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, din aceleași motive ca cele menționate în opinia mea discordantă în cazul Alexandrou c. Turcia (n. 16162/90, 20 ianuarie 2009).