CASE OF SKYROPIIA YIALIAS LTD v. TURKEY
CASE OF SKYROPIIA YIALIAS LTD v. TURKEY (CtEDO, 2010)
CAUZUL CU SKYROPIIA YIALIAS LTD v. TURKEY (Declarația nr. 47884/99) JUGEMENT Satisfacție echitabilă Strasburg 26 octombrie 2010 FINAL 11/04/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 litera (c) din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Skyropiia Yialias Ltd v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct de secțiune, după ce a deliberat în privat la 5 octombrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 47884/99) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o societate încorporată în temeiul dreptului cipriot, Skyropiia Yialias Ltd („reclamantul”), la 24 martie 1999. Potrivit unui certificat emis la 20 ianuarie 1999 de Republica Cipru, acționarii societății reclamante sunt doamna Elena V. Proestou (139 acțiuni) și dl Georgios Christoforides (1 acțiuni). Într-o hotărâre pronunțată la 22 septembrie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin faptul că societatea reclamantă a fost refuzată accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. În plus, a constatat că nu a fost necesară examinarea plângerii reclamantului în temeiul articolului 14 din Convenția (Skyropiia Yialias Ltd c. Turcia , nr. 47884/99, §§§§ 12, 21 și 24 și punctele 1-3 din dispozițiile operative, 22 septembrie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat doar o satisfacție de 18.627.531.78 lire cipriote (CYP) Aproximativ 31 827 000 de euro (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală și 31 decembrie 2007. Două declarații de la directorul său de administrație, care stabilesc baza pierderii reclamantului, au fost adăugate la observațiile sale. În plus, reclamantul a solicitat aproximativ EUR 6 030,100 pentru prejudicii morale și 9 991,18 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§39 și 42 și punctul 4 din dispozițiile operative). La 4 martie 2010, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice materiale pe care le consideră relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților vizate de hotărârea principală. Reclamantul a fost, de asemenea, invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietățile în joc au fost încă înregistrate în numele său sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 27 mai 2010, reclamantul a produs certificate de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate de turc eliberate de Departamentul de Terenuri și Sondaje al Republicii Cipru. Atrage din aceste documente că, la 7 mai 2010, parcele de teren descrise la punctul 13 de mai jos au fost înregistrate în numele reclamantului. DREPTUL PRIMINERI Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curții să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 218119/04, 1 Martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia de proprietate imobiliară (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. Ei au reiterat poziția lor în privința epuizării măsurilor interne în acest caz și în alte cazuri similare la 8 și 22 iunie 2010. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos Prin urmare, ar putea fi considerat că guvernul nu este împiedicat să ridice această problemă în această etapă a procedurii. În orice caz, Curtea nu poate decât să reitere jurisprudența sa în conformitate cu care obiecții bazate pe neepuizarea recourslor interne, după ce a fost declarată admisibilă, nu pot fi luate în considerare în etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 10. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după instituirea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 12 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod eșuant trimiterea cazului la Marea Camera. 11. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 13. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 23 noiembrie 2000, reclamantul a solicitat CYP 6.941.271 (aproximativ 11.859.855) pentru prejudicii materiale. Acesta a reamintit că a fost proprietarul a patru parcele de teren (lotul nr. 166, planul XXXI/4, nr. de înregistrare A196, zona: 1.217 m2; planul nr. 168, planul XXXI/4, nr. de înregistrare A197, zona: 2.732 m2; planul nr. 170, planul XXXI/4, nr. de înregistrare. A200, zona: 8.078 m2; plot nr. 230, planul XXXI/20.W.1, înregistrarea nr. B229, zona: 25.244 m2 – a se vedea punctul 8 din hotărârea principală), pe care se afla o cariera. Înainte de 1974, societatea reclamantă a obținut un permis de exploatare a carierei și a fost proprietarul mai multor mașini și echipamente (a se vedea punctul 9 din hotărârea principală). 14. Reclamantul s-a bazat pe o declarație de la directorul său de administrație, dl Vassos Proestos, declarând că Skyropiia Yialias Ltd funcționează în mod profitabil și că perspectivele au fost foarte bune având în vedere planurile de dezvoltare ale guvernului cipriot pentru construirea drumurilor, a aeroporturilor, a porturilor și a dezvoltării turistice. Compania a obținut o serie de permise de desfășurare a activității sale. În ultimii patru ani de activitate, profiturile anuale ale societății s-au ridicat, în medie, la 17.300 CYP (aproximativ 29.558). Presupunând o creștere a profiturilor de 15 % pe an, pierderea totală a profiturilor din 1987 până în noiembrie 2000 ar fi fost de 6.941.271 CYP, o sumă care includea dobânzi compuse pentru plata întârziată la o rată de 9 % pe an. 15. La 24 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere pierderea utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. Acesta a produs o declarație proaspătă de la directorul său de administrație, care, pe baza criteriilor adoptate în declarația anterioară, a concluzionat că întregul sumă datorată pierderii profiturilor a fost de la CYP 12.885.722.6 plus CYP 5.741.809.18 pentru dobânzi (taxa dobânzii începând cu 2000 a fost redusă la 6 % pe an). Suma totală solicitată sub acest cap a fost, prin urmare, CYP 18.627.531.78 (aproximativ EUR La 27 mai 2010, directorul reclamantului a efectuat o evaluare revizuită conform căreia suma datorată pentru perioada 1987-2010 a fost de 43.748.445.03 EUR. Potrivit acestei evaluări, profiturile reclamantului, calculate la CYP 20.000 în 1974, ar fi crescut în mod constant, atingând CYP 123.055.75 în 1987, CYP 497.829.15 în 1997, CYP 1.475.443.70 în 2007 și CYP 1.708.010.51 în 2010. 17. Reclamantul a mai prezentat un „raport de evaluare independentă”, care trebuia să acopere pierderea profitului pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2010. Expertul desemnat de societatea reclamantă a considerat că întreaga sumă datorată clientului său pentru prejudicii materiale a fost de 26,392,276. Expertul a observat că trei din câmpurile reclamantului au fost utilizate ca bază pentru efectuarea activității de cariera și/sau utilizate pentru instalarea mașinilor și stocarea materialelor agregate, în timp ce un câmp a fost păstrat ca rezervă pentru cariera viitoare. Licența acordată de Republica Cipru pentru a efectua extracția de materiale agregate de-a lungul râului Yialias și domeniile existente și potențiale ar fi putut asigura o lungime de afaceri de peste patruzeci de ani. Datorită creșterii economice rapide, în momentul invaziei turcii a existat în Cipru o cerere tot mai mare de agregate de construcții; societatea reclamantă a fost una dintre puținele cai active existente și a fost singura cu echipament nou marca. Fotografiile carierei, personalul și echipamentele sale au fost atașate la raportul expertului. 19. Expertul a luat în considerare tulburarea comercială datorită faptului că reclamantul nu a fost autorizat să își continue cursul stabilit al activității și dobânzile compuse datorate până la 31 mai 2010. El a aplicat următoarele rate de dobânzi: 9 % până la 31 decembrie 2000; 6 % până la 30 noiembrie 2007; 5 % începând cu 1 decembrie 2007. Având în vedere cifrele financiare ale întreprinderilor înainte de 1974 și previziunile pentru anii următori, expertul a concluzionat că profiturile nete ale societății reclamante (diferența între veniturile totale și costurile totale) pentru perioada 1987-2010 ar fi variat pentru un minim de 239.058 EUR în 1999 la un maxim de 697.774 EUR în 2009. profitul net total pentru perioada examinată ar fi fost de 12.269.568 EUR, în timp ce dobânzile datorate societății reclamante s-au ridicat la 14.122.708. EUR 20. În cererile sale juste de satisfacție din 23 noiembrie 2000, societatea reclamantă a solicitat în continuare CYP 3.500.000 (aproximativ EUR 5.980.100) în ceea ce privește prejudiciile morale. În cererile actualizate pentru satisfacție echitabilă din 24 ianuarie 2008, acesta a solicitat suma suplimentară de 50.000 EUR. (b) Guvernul 21. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 22 iunie 2010. Acestea au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept să se adaugă dobânzi compuși pentru plata întârziată. În plus, Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 22. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost formulată pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietățile statului, renunțând astfel titlului și cererilor în ceea ce privește acestea. 23. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților descrise la alineatul (1) 13 mai sus. În cazul în care nu s-au îndeplinit condițiile de restituire, reclamantul ar putea solicita compensare financiară, care să fie calculată pe baza pierderii veniturilor (punând în aplicare o chirie de 5 % pe valorile pieței 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. Dacă reclamantul ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi oferit CYP 6.664,87 (aproximativ 11.387) pentru compensarea pierderii de utilizare și a CYP 7.098.99 (aproximativ 12.129) pentru valoarea proprietăților. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile din „TRNC”, valoarea de piață deschisă din 1974 a proprietăților reclamantului a fost următoarea: plot nr. 166: CYP 50 (aproximativ 85 EUR); plot nr. 168: CYP 100 (aproximativ 170 EUR); plot nr. 170: CYP 250 (aproximativ 427 EUR); plot nr. 230: CYP 760 (aproximativ 1.298 EUR). 24. După îndeplinirea anumitor condiții, CIB ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul proprietăților sale cu proprietăți turc-chipriot situate în sud- insulă. 25. În observațiile lor din 22 iunie 2010, Guvernul a reamintit că, în cazul Demopoulos și alții (citată mai sus), Marea Camera a constatat că CIB este un remediu intern adecvat pentru cei care susțin o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În ciuda adoptării unei hotărâri privind fondul, reclamantul ar fi încă deschis să se aplice CIB, care ar calcula valoarea actuală și valoarea din 1974 a proprietăților „în mod credencial pe baza datelor reale”. La 27 mai 2010, CIB a trimis o scrisoare reprezentantului reclamantului, invitând clientul său să introducă o cerere înainte de aceasta. 26. Guvernul a reamintit că, în temeiul Legii nr. 67/2005, erau disponibile următoarele mijloace de redresare: a) restituire; b) compensare; c) schimb. Dispozițiile relevante ale legii în cauză sunt descrise în Demopoulos și altele (citate mai sus, §§ 35-37). 27. Guvernul a remarcat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că închirierea obținută ar fi fost de 5 % din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terțe. Ratele dobânzilor din Banca Centrală din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 28. În posesia registrelor terestre, autoritățile turce-chipriote se aflau într-o poziție mai bună decât reclamanții și autoritățile grec-chipriote pentru a evalua valorile pieței proprietăților într-un mod realist și fiabil. Reclamanții au prezentat cereri exagerate și au avut tendința de a gonfla valorile de posesie ale acestora din 1974. Prin urmare, Guvernul a solicitat Curtea să se pronunțe pe baza calculelor efectuate de autoritățile turc-chipriot, care erau „credențiale și obiective în fiecare aspect”. 29. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a confirmat că ar fi posibil să se prevadă restituirea proprietăților descrise la alineatul (1) 13 de mai sus. Dacă societatea reclamantă a solicitat CIB, aceasta din urmă ar fi oferit CYP 7.622.86 (aproximativ 13.024) pentru a compensa pierderea utilizării și a CYP 7.771.84 (aproximativ 13.278) pentru valoarea proprietăților. Expertul desemnat de autoritățile „TRNC” a confirmat, de asemenea, valorile de piață deschise din 1974 ale parcelelor de teren ale reclamantului, astfel cum se indică la punctul 23 de mai sus. 30. În cele din urmă, Guvernul a considerat că suma reclamată în ceea ce privește prejudiciile morale era excesivă și nerealistă; având în vedere existența unui remediu intern eficace, Curtea ar trebui să păstreze la minimum atribuirea acestor daune. Evaluarea Curții 31. Curtea reamintește că a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza negării complete a drepturilor societății reclamante în ceea ce privește bucurarea pașnică a proprietăților sale în Ciprul de nord (a se vedea punctul 21 din hotărârea principală). În plus, constatarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la plățile sale de terenuri din 1974, societatea reclamantă a pierdut în mod eficient toate posibilitățile de acces și de control, precum și toate posibilitățile de utilizare și de bucurare a proprietăților sale (a se vedea punctul 19 din hotărârea principală). Prin urmare, aceasta are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95 § 26, 20 februarie 2001, și În legătură cu aceasta, Curtea observă că afirmațiile de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate din Turcia, produse de societatea reclamantă (a se vedea punctul 6 de mai sus) arată că, la 7 mai 2010, acesta a fost încă proprietarul parcelelor de teren descrise la punctul 13 de mai sus. 33. În opinia Curții, evaluările furnizate de societatea reclamantă implică un grad semnificativ de speculație datorită absenței datelor reale cu care să facă o comparație și să asigure o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou) Prin urmare, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de societatea reclamantă, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de aceasta (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, § 41, 7 decembrie 2006). În general, consideră ca abordarea rezonabilă pentru evaluarea pierderii suferite de societatea reclamantă cu referință la chiria anuală de teren, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietăților care ar fi putut fi câștigate în perioada relevantă (a se vedea Loizidou Turcia (justă satisfacție), 28 iulie 1998, § 33, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1998-IV și Demades (justă satisfacție), citate mai sus, § 23. În plus, Curtea a luat în considerare incertitudințele, inerente oricărei încercări de a cuantifica pierderile reale suportate de societatea reclamantă (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Seria A nr. 310 și (merit) 18 Decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 34. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 22 și 27-28 de mai sus), în timp ce societatea reclamantă s-a limitat la furnizarea de estimări ale profiturilor care ar fi putut fi obținute prin desfășurarea activității sale (a se vedea punctele 16-19 de mai sus). Punctul de plecare a acestor estimări a fost că fiecare și fiecare an, activitățile de cariera ar fi generat un profit. 35. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plăților sumelor datorii. În timp ce Curtea consideră că o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi statutare ar trebui acordată societății reclamante, constată că ratele aplicate de aceasta sunt de partea înaltă (a se vedea, mutatis mutandis Demades (justa satisfacție), citată mai sus, § 24). 36. În cele din urmă, Curtea reamintește că este împuternicită să atribuie pecuniare compensarea pentru prejudiciile morale ale societăților comerciale. Prejudiciile morale suferite de astfel de societăți pot include șefii de afirmație care sunt într-o măsură mai mare sau mai mică „obiectivă” sau „subjectivă”. Printre acestea, ar trebui să se țină seama de reputația companiei, incertitudinea în planificarea deciziilor, perturbarea gestionării societății (pentru care nu există metodă precisă de calcul al consecințelor) și, în sfârșit, deși, într-un mod mai mic, anxietatea și inconvenientul cauzat membrilor echipei de conducere (a se vedea Cominersoll S.A. c. Portugalia , nr. 35382/97, § 35, CEHR 2000-IV). 37. În cazul instantaneu, încălcarea drepturilor societății reclamante în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 trebuie să-l fi cauzat, administratorii și acționarii săi inconvenientul considerabil și incertitudinea prelungită în ceea ce privește desfășurarea activității societății. Prin urmare, este legitim să se considere că societatea reclamantă a fost lăsată într-o stare de incertitudine care justifică acordarea unei compensații morale (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Demades (just satisfaction), citată mai sus, § 29, și Xenides-Arestis (just satisfaction), citată mai sus, § 47). 38. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că sumele solicitate de către reclamant în ceea ce privește prejudicii materiale și morale (respectiv 26,392,276 EUR în conformitate cu expertul desemnat de acesta – sau 43,748.445,03 EUR în conformitate cu directorul său de administrație – și 6,030,100 EUR – a se vedea punctele 16-19 și 20 de mai sus) sunt manifeste excesive. În acest sens, Curtea constată că, chiar dacă pierderea posibilității de exploatare a pieței pe plățile de teren descrise la punctul 13 de mai sus a creat, în mod sigur, o problemă gravă în afacerile conduse de reclamant, aceasta ar fi putut preconiza eventualitatea instalarii pieței de teren situate în părțile neocupate ale Ciprului. În același timp, suma pe care autoritățile „TRNC” ar fi putut să-l ofere reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (13.024 EUR – a se vedea punctul 29 de mai sus) nu pare să țină seama în mod corespunzător de faptul că societatea reclamantă a obținut un permis de exploatare a unei piese pe parcele sale de teren, care avea o suprafață totală de 37.271 metri pătrați și că echipamentele de cariere au fost instalate în situ Curtea decide să acorde reclamantului 200.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. Costuri și cheltuieli 39. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 23 noiembrie 2000, care se bazează pe facturile din partea reprezentantului său, reclamantul a solicitat 3.613 CYP (aproximativ 6.173) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. În ianuarie 2008, reclamantul a prezentat o factură suplimentară a costurilor de 3,818. Acesta a indicat că suma totală solicitată pentru costuri și cheltuieli era de 9.991.18 EUR (inclusiv V.A.T.). În cele din urmă, la 27 mai 2010, reclamantul a susținut că alte taxe juridice și raportul de experți au fost de 2.955.50 EUR și, respectiv, 26.000 EUR plus TVA. 40. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectuate de fapt și în mod necesar și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (de exemplu, a se vedea Iatridis v. Grecia (de just satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, CEHR 2000-XI). 42. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea unui raport de evaluare, având în vedere natura continuă a încălcării în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își atingă decizia privind problema justului de satisfacție (a se vedea Demades) 43. Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, consideră sumele solicitate pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare și decide să acorde o sumă totală de 8.000 EUR. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 200 000 EUR (2 sute mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 26 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului