CtEDO 26.10.2010 Auto

CASE OF ROCK RUBY HOTELS LTD v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.10.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ROCK RUBY HOTELS LTD v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA CAUZUL CU ROCK RUBY HOTELS LTD v. TURKEY (Declarația nr. 46159/99) JUGEMENT Satisfacție echitabilă STRASBOURG 26 octombrie 2010 FINAL 11/04/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 litera (c) din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rock Ruby Hotels Ltd v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct de secțiune, după ce a deliberat în privat la 5 octombrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 46159/99) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o societate încorporată în temeiul dreptului cipriot, Rock Ruby Hotels Ltd („reclamantul”), la 25 ianuarie 1999. Într-o hotărâre pronunțată la 22 septembrie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în temeiul faptului că societatea reclamantă a fost refuzată accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. În plus, a constatat că nu a fost necesar să examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 14 din Convenția ( Rock Ruby Hotels Ltd c. Turcia, nr. 46159/99, §§§ 11, 20 și 22 și punctele 1-3 din dispozițiile operative, 22 septembrie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, societatea reclamantă a solicitat satisfacție echitabilă de 3.571.287 de lire cipriote (CYP) Aproximativ 6.101.900 euro (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală și 31 decembrie 2007. Două rapoarte de evaluare, care stabilesc baza pierderii reclamantului, au fost adăugate la observațiile sale. 1.541.607 în ceea ce privește prejudiciile morale și 10.240,32 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 38 și 41 și punctul 4 din dispozițiile operative). La 4 martie 2010, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice material pe care l-au considerat relevant pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților în cauză prin hotărârea principală. Reclamantul a fost, de asemenea, invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietatea în cauză a fost încă înregistrată în numele său sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 26 mai 2010, reclamantul a produs un certificat de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate de turc eliberat de Departamentul de Terenuri și Sondaje al Republicii Cipru. Se traduce din acest document că, la 11 martie 2010, proprietatea descrisă la punctul 13 de mai jos a fost înregistrată în numele „Rock Ruby Hotels Limited”. Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 21819/04, 1 Martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia de proprietate imobiliară (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. Ei au reiterat poziția lor în privința epuizării măsurilor interne în acest caz și în alte cazuri similare la 8 și 22 iunie 2010. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos Prin urmare, ar putea fi considerat că guvernul nu este împiedicat să ridice această problemă în această etapă a procedurii. În orice caz, Curtea nu poate decât să reitere jurisprudența sa în conformitate cu care obiecții bazate pe neepuizarea recourslor interne, după ce a fost declarată admisibilă, nu pot fi luate în considerare în etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 10. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după instituirea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 11 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod eșuant trimiterea cazului la Marea Camera. 11. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 13. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 31 iulie 2002, reclamantul a solicitat CYP 1.686.014 (aproximativ 2.880.723) pentru prejudicii materiale. S-a bazat pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor sale, care include pierderea închirierii anuale colectate sau se așteaptă să fie colectate din închirierea proprietății sale, plus dobânzi de la data în care aceste închirieri erau obligatorii până la ziua plății. Chiria reclamată a fost pentru perioada din 1 ianuarie 1990 până la 1 ianuarie 2003. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropiere presupusă, deoarece era încă proprietarul legal al proprietății. Raportul de evaluare conținea o descriere a hotelului Rock Ruby (a se vedea punctul 8 din judecata principală), situat în strada Conon din Kyrenia, și a parcela de teren pe care a fost construit hotelul. Acesta a fost format din 56 de camere ( fiecare cu o baie privată sau duș și veranda) și 116 paturi. Două dintre aceste camere au fost create după un program de extindere finalizat până la sfârșitul anului 1973. Hotelul a fost situat pe o parcela de mare (plot nr. 192, foaie/plan 12/12, bloc D, zona de teren 1,989 m2) la o distanță scurtă de vest de portul Kyrenia. Traficul a avut o formă rectangulară, suprafața plată la nivelul mării, cu o frontajă de 60 de metri pe strada Conon și 30 de metri pe mare. Hotelul a fost complet cu aer condiționat și încălzit central și a avut o serie de facilități (zona de recepție, cantina, restaurant în aer liber, piscină în aer liber, grădină). Societatea reclamantă a susținut că hotelul funcționează cu un profit anual de aproximativ 66,400 EUR (aproximativ 113,451). Societatea reclamantă a subliniat, de asemenea, că în 1974 orașul Kyrenia a fost una dintre cele mai populare stații turistice din Cipru. Cererea de cazare hotelier din Kyrenia a fost ridicată și hoteluri bune au fost realizat prețuri ridicate de ocupare. 14. Având în vedere atractivitatea hotelului și profiturile obținute de alte hoteluri similare din Cipru, Rock Ruby ar fi putut obține CYP 35 (aproximativ 59 EUR) pe cameră pe lună, având în vedere faptul că hotelul are 56 de camere și după deducerea unui procent de 10 % pentru posibilele ieșiri, valoarea anuală de închiriere din 1974 a fost estimată la CYP 21.168 (aproximativ 36.167 EUR). Această sumă a fost ajustată ulterior la valorile din 1990, ținând seama de: (a) natura suprafeței era situată; (b) tendințele închirierilor pentru perioada 1970-1974 în zone similare; (c) tendințele închirierilor pentru perioada după 1974 în zonele neocupate din Cipru (în baza Indicei Prețului la Consumului 1960 – 2002 pentru chirie și locuințe eliberate de Departamentul de Statistică și Cercetări al Guvernului Cipru, a crescut cu 25 %). 15. În sfârșit, dobânzile compuse pentru plată întârziată au fost aplicate la o rată de 8 % pe an până la sfârșitul anului 2000 și 6% pe an pentru anii 2001 2002 (dobânzile totale reclamate au fost de 643.567 – aproximativ 1.099.598 EUR). 16. La 23 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere pierderea utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. Acesta a elaborat un raport de evaluare revizuit, care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că întregul sume datorată pierderii utilizării erau CYP 1.775.803, plus CYP 1.795.483 pentru dobânzi. 17.000 pe lună, care va fi ajustată în conformitate cu inflația pentru o perioadă de 18 ani sau până la data în care armata turcă va lăsa posesia vacantă. 17. La 26 mai 2010, reclamantul a elaborat un alt raport de evaluare revizuit, care a fost menit să acopere pierderea utilizării pentru perioada între 1 Ianuarie 1987 și 30 iunie 2010. Expertul desemnat de solicitant a considerat că întreaga sumă datorată clientului său pentru prejudicii materiale a fost de 6.575.029. EUR. Expertul a produs o tabelă sinoptică de „vânzări comparabile în zona Kato Kyrenia”, ceea ce arată că în 1972-1973 au fost vândute patru locuri de construcție la CYP 23.92, CYP 25.46, CYP 45.30 și CYP 70 pe metrou pătrat. Numai site-ul de construcții cel mai scump a avut o locație comparabilă cu proprietatea reclamantului. Expertul a presupus, prin urmare, că terenul pe care a fost construit Hotelul Rock Ruby avea o valoare de piață din 1974 de CYP 55 (aproximativ 94 EUR) pe metrou pătrat. Întrucât parcela avea o măsură de 1.989 metri pătrați, prețul său din 1974 era de CYP 109.395 (aproximativ 186.912). Pe baza unei tabele de „cost mediu pe metrou pătrat de locuințe în sectorul privat 1984-2008”, expertul a considerat că costul construcției ar putea fi fixat la 4000 CYP (aproximativ 6 834 EUR pe cameră, inclusiv a zonelor comune și a mobilierului. Întrucât hotelul avea 56 de camere, costul total al construcției sale a fost 224.000 CYP (aproximativ 382.726). Aplicând un „faktor de dezvoltare” din 1,25, el a concluzionat că valoarea globală de piață a proprietăților descrise la alineatul 13 mai sus este de 417,000 CYP (aproximativ 712.486). 19. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 31 iulie 2002, reclamantul a solicitat CYP 873,000 (aproximativ 1,491.607) în ceea ce privește prejudiciile morale. În special, a solicitat CYP 30.000 (aproximativ EUR) 51.258) pentru anxietatea și frustrarea suferite din cauza încălcării continue a drepturilor sale de proprietate, care a declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în cazul Loizidou c. Turcia ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, Raportul hotărârilor și hotărârilor 1998-IV), ținând cont totuși de perioada de timp pentru care a fost reclamată daunele în cazul instantaneu a fost mai lungă. De asemenea, reclamantul a solicitat CYP 843.000 (aproximativ 1.440.349) pentru încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 14 din Convenție, care a fost agravată de faptul că armata turcă utilizava hotelul în scopuri proprii. 20. În cele din urmă, în cererile actualizate pentru satisfacție echitabilă din 23 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat suma suplimentară de 50 000 EUR pentru prejudicii morale. (b) Guvernul 21. Guvernul a depus observații privind cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 22 iunie 2010. Acestea au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept să se adaugă dobânzi compuși pentru plata întârziată. În plus, Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea pretinsă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 22. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pierderii de utilizare a proprietății și valoarea actuală a acesteia. A doua propunere a fost făcută pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietatea statului, renunțând astfel titlului și cererilor în privința acestuia. 23. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților descrise la alineatul (1) 13 de mai sus. În cazul în care nu s-au îndeplinit condițiile de restituire, reclamantul ar putea solicita compensare financiară, care să fie calculată pe baza pierderii de venit (prin aplicarea unui 5 În cazul în care reclamantul ar fi aplicat CIB, acesta ar fi oferit CYP 292.145.54 (aproximativ 499.159 EUR) pentru a compensa pierderea utilizării și a CYP 311.174.61 (aproximativ 531.672) pentru valoarea proprietății. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile „TRNC”, valoarea de piață deschisă a hotelului solicitant din 1974 era de CYP 50.847 (aproximativ 86.877). După îndeplinirea anumitor condiții, CIB ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul de proprietăți cu proprietăți turc-chipriot situate în sud-estul insulei. 24. În observațiile lor din 22 iunie 2010, Guvernul a reamintit că, în cazul Demopoulos și alții (citată mai sus), Marea Camera a constatat că CIB este un remediu intern adecvat pentru cei care susțin o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În ciuda adoptării unei hotărâri cu privire la fondul, reclamantul ar fi încă deschis să se aplice CIB, care ar calcula valoarea actuală și valoarea din 1974 a proprietății „în mod credencial bazată pe date reale”. La 27 mai 2010, CIB a trimis o scrisoare reprezentantului reclamantului, invitând clientul său să introducă o cerere înainte de aceasta. 25. Guvernul a reamintit că, în temeiul Legii nr. 67/2005, erau disponibile următoarele mijloace de redresare: a) restituire; b) compensare; c) schimb. Dispozițiile relevante ale legii în cauză sunt descrise în Demopoulos și altele (citate mai sus, §§ 35-37). 26. Guvernul a remarcat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost calculată atunci prin presupunerea că închirierea obținută ar fi fost de 5 % din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii ale Băncii Centrale din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 27. Autoritățile erau într-o poziție mai bună decât reclamanții și autoritățile grec-chipriot pentru a evalua valorile pieței proprietăților într-un mod realist și fiabil. Reclamanții au prezentat cereri exagerate și au avut tendința de a gonfla valorile din 1974 ale bunurilor lor. Prin urmare, Guvernul a solicitat Curtea să se pronunțe pe baza calculelor efectuate de autoritățile turc-chipriot, care erau „credențiale și obiective în fiecare aspect”. 28. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a confirmat că ar fi posibil să se prevadă restituirea proprietăților descrise la alineatul (1) 13 mai sus. Dacă reclamantul ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi crescut oferta sa până la CYP 334.137.41 (aproximativ 570.907) pentru a compensa pierderea utilizării și până la CYP 340.623.89 (aproximativ 581.990) pentru valoarea proprietății. În cele din urmă, Guvernul a considerat că suma reclamată în ceea ce privește prejudiciile morale a fost excesivă și nerealizată, având în vedere existența unui remediu intern eficace, Curtea ar trebui să mențină la minimum atribuirea pentru astfel de daune. Evaluarea Curții 30. Curtea reamintește că a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza negarării complete a drepturilor societății reclamante în ceea ce privește bucuria pașnică a hotelului său în nordul Cipru (a se vedea punctul 20 din hotărârea principală). În plus, constatarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la bunurile sale imobiliare din 1974, societatea reclamantă a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de bucurare a proprietății sale (a se vedea punctul 18 din hotărârea principală). Prin urmare, aceasta are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95 § 26, 20 februarie 2001, și În legătură cu aceasta, Curtea observă că afirmarea proprietății proprietăților imobiliare ocupate din Turcia, produse de societatea reclamantă (a se vedea punctul 6 de mai sus) arată că, la 11 martie 2010, acesta a fost încă proprietarul hotelului descris la punctul 13 de mai sus. 32. În această privință, Curtea observă că evaluațiile furnizate de societatea reclamantă implică un grad semnificativ de speculație datorită absenței datelor reale cu care să facă o comparație și să asigure o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou) Prin urmare, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de societatea reclamantă, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de aceasta (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, § 41, 7 decembrie 2006). În general, consideră ca abordarea rezonabilă pentru evaluarea pierderii suferite de societatea reclamantă cu referire la chiria de teren anuală, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietății care ar fi putut fi câștigate în perioada relevantă (a se vedea Loizidou În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile inerente în orice încercare de a cuantifica pierderile reale suportate de societatea reclamantă (a se vedea Loizidou v. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310 și (merita) 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 33. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață a proprietăților solicitante din 1974, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 22 și 26-27 de mai sus), în timp ce societatea reclamantă a produs o tabelă sinoptică de „Vânzări comparabile în zona Kato Kyrenia”, care arată că în 1972-1973 au fost vândute patru locuri de construcții la CYP 23.92, CYP 25.46, CYP 45. 30 și CYP 70 pe metru pătrat (vezi §18 mai sus). 34. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plăților sumelor datorii. În timp ce Curtea consideră că o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi statutare ar trebui acordată societății reclamante, constată că ratele aplicate de aceasta sunt de partea înaltă (a se vedea mutatis mutandis Demades (juste) În plus, Curtea nu înțelege de ce faptul, afirmat de reclamant (a se vedea punctul 10 din hotărârea principală și punctul 16 mai sus), că hotelul său a fost utilizat de armata turcă ar trebui să acorde dreptul la o sumă lunară suplimentară. 35. În cele din urmă, Curtea reamintește că este împuternicită să atribuie pecuniare. compensarea pentru prejudiciile morale ale societăților comerciale. Prejudiciile morale suferite de astfel de societăți pot include șefii de afirmație care sunt într-o măsură mai mare sau mai mică „obiectivă” sau „subjectivă”. Printre acestea, ar trebui să se țină seama de reputația companiei, incertitudinea în planificarea deciziilor, perturbarea gestionării societății (pentru care nu există metodă precisă de calcul al consecințelor) și, în sfârșit, deși, într-un mod mai mic, anxietatea și inconvenientul cauzat membrilor echipei de conducere (a se vedea Cominersoll S.A. c. Portugalia , nr. 35382/97, § 35, CEHR 2000-IV). 36. În cazul instantaneu, încălcarea drepturilor societății reclamante în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 trebuie să-l fi cauzat, administratorii și acționarii săi inconvenientul considerabil și incertitudinea prelungită în ceea ce privește desfășurarea activității societății. Prin urmare, este legitim să se considere că societatea reclamantă a fost lăsată într-o stare de incertitudine care justifică acordarea unei compensații morale (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Demades (just satisfaction), citată mai sus, § 29, și Xenides-Arestis (just satisfaction), citată mai sus, § 47). 37. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că sumele solicitate de către reclamant în ceea ce privește prejudicii materiale și morale (respectiv 6,575,029 EUR și 1.541,607 EUR – a se vedea punctele 17 și 19-20 de mai sus). În același timp, suma pe care autoritățile „TRNC” ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (EUR) 570.907 – a se vedea punctul 28 de mai sus) nu pare să țină seama în mod corespunzător de dimensiunea și natura hotelului deținut de solicitant și descris la punctul 13 de mai sus. Camerele cu baie privată sau duș și veranda și a fost construită pe o parcelă de teren care se confruntă cu marea cu o suprafață totală de 1 989 de metri pătrați. Evaluarea acesteia pe o bază echitabilă, Curtea decide să acorde societății reclamante 1.000.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. Costuri și cheltuieli 38. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 31 iulie 2002, bazate pe facturile din partea reprezentantului său, societatea reclamantă a solicitat CYP 4.034.1 (aproximativ 6.892) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă a inclus CYP 800 (aproximativ 1.366 EUR) pentru costurile raportului de experți care evaluează valoarea hotelului său. În ianuarie 2004, societatea reclamantă a solicitat cheltuieli suplimentare pentru CYP 2.645 (aproximativ 4.519 EUR). În cererile sale actualizate pentru satisfacție echitabilă din 23 ianuarie 2008, societatea reclamantă a prezentat facturi suplimentare de costuri pentru noul raport de evaluare și pentru taxele juridice de 392,15 EUR și EUR 2,955,5 (inclusiv V.A.T.) a indicat, respectiv, că suma totală solicitată pentru costuri și cheltuieli este de 10.240,32 EUR (inclusiv V.A.T.). În cele din urmă, la 26 mai 2010, reclamantul a susținut că cheltuielile sale suplimentare în materie de drept și raportul de experți s-au ridicat la 1.000 EUR și, respectiv, la 2.955 EUR. 39, Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 40. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 41. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcării în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își atingă decizia privind problema justului de satisfacție (a se vedea Demades) 42. Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, consideră sumele solicitate pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare și decide să acorde o sumă totală de 8.000 EUR. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume: (i) 1 000 000 EUR (1 milioane EUR), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 26 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă