CtEDO 26.10.2010 Auto

CASE OF RAMON v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.10.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF RAMON v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA CAUZUL CU RAMON/TURKEY (Declarația nr. 29092/95) JUGUL Satisfacție echitabilă STRASBOURG 26 octombrie 2010 FINAL 11/04/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 litera (c) din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ramon c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 5 octombrie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 29092/95) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (nr. 29092/95) de către un național cipriot, dl Dinos Ramon (nr. „reclamantul”), la 4 septembrie 1995. Într-o hotărâre pronunțată la 22 septembrie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în temeiul faptului că reclamantul a fost refuzat accesul la și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. În plus, a constatat că nu a fost necesară examinarea plângerii reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenția ( Ramon c. Turcia, nr. 29092/95, §§§§ 11, 23 și 28 și punctele 1-3 din dispozițiile operative, 22 septembrie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă de 2.332.269 de lire cipriote (CYP) Aproximativ 3.984.914 euro (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală și 31 decembrie 2007. Două rapoarte de evaluare, care stabilesc baza pierderii reclamantului, au fost adăugate la observațiile sale. 255.032 în ceea ce privește prejudiciile morale și aproximativ 11,925 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 43 și 46 și punctul 4 din dispozițiile operative). La 4 martie 2010, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice material pe care l-au considerat relevant pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților în cauză prin hotărârea principală. Reclamantul a fost, de asemenea, invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietatea în cauză a fost încă înregistrată în numele său sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 26 mai 2010, reclamantul a produs un certificat de proprietate a bunurilor imobile ocupate de turc eliberat de Departamentul de Terenuri și Sondaje al Republicii Cipru. În urma prezentului document se traduce că, la 12 martie 2010, proprietatea descrisă la punctul 13 de mai jos a fost înregistrată parțial în numele reclamantului, în parte în numele Comitetului de îmbunătățire Bogazi, cu care reclamantul a încheiat un contract de vânzare. Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 21819/04, 1 Martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia de proprietate imobiliară (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. Ei au reiterat poziția lor în privința epuizării măsurilor interne în acest caz și în alte cazuri similare la 8 și 22 iunie 2010. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos Prin urmare, ar putea fi considerat că guvernul nu este împiedicat să ridice această problemă în această etapă a procedurii. În orice caz, Curtea nu poate decât să reitere jurisprudența sa în conformitate cu care obiecții bazate pe neepuizarea recourslor interne, după ce a fost declarată admisibilă, nu pot fi luate în considerare în etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 10. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după instituirea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 11 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod eșuant trimiterea cazului la Marea Camera. 11. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 13. În afirmațiile sale exacte de satisfacție din noiembrie 1999, reclamantul a solicitat CYP 790.528 (aproximativ 1.350.696) pentru prejudicii materiale. El s-a bazat pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor sale care include pierderea închirierii anuale colectate sau se așteaptă să fie colectate din închirierea clinicei sale, plus dobânzi de la data în care aceste chirie erau obligatorii până la ziua plății. Chiria a fost reclamată pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în ianuarie 2000. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece el a fost încă proprietarul legal al proprietății. Raportul de evaluare conține o descriere a satului Boghaz, a perspectivelor sale de dezvoltare și a proprietății reclamantului. Acesta a consistat într-o parcela de teren înregistrată sub folie/plan 15/28 E.1, Bloc E, Boghaz Satul, Famagusta, localitatea Ayios Spyridon; a avut o suprafață de 8.947 de metri pătrați (a se vedea punctul 9 din hotărârea principală). Reclamantul a afirmat că până în august 1974 aproape a terminat construcția unui centru clinic/sănătate pe această locație de teren. clinica a avut 32 de camere cu balcone private, un restaurant, o sală de lecții, o bibliotecă și o piscină (a se vedea punctul 10 din hotărârea principală). 14. Expertul desemnat de solicitant a observat că în august 1974 clinica a fost în etapa finală de finalizare și că materialele de construcție au fost achiziționate de proprietar și au fost in situ . Prin urmare , evaluarea a fost bazată pe presupunerea că clădirea a fost finalizată. Raportul a calculat chiria anuală obținută din proprietatea reclamantului în 1974. Deoarece clinica nu a fost încă operațională, a folosit o metodă comparativă bazată pe dovezile disponibile pentru o utilizare alternativă a sediilor, și anume ca hotel de trei stele, ținând seama de atractivitatea unui centru chiropractic. 15. Potrivit expertului, un hotel similar cu proprietatea reclamantului ar fi putut obține o sumă medie de CYP 45 (aproximativ 76 EUR) pe cameră pe lună. Apoi a dedus 20 % din această sumă pentru a lua în considerare cheltuielile pentru mobilier și echipamente. Întrucât clinica reclamantului a avut 32 de camere, valoarea totală a închirierii în august 1974 a fost de 13,824 CYP (aproximativ 23,619 EUR). Expertul a luat în continuare în considerare tendințele creșterii închirierilor pe baza: (a) natura suprafeței de proprietate; (b) tendințele pentru perioada 1970-1974 în zone similare; (c) tendințele din zonele neocupate din Cipru începând cu 1974. Această ultimă tendință a fost bazată pe Indiceul Prețurilor la Consum pentru chirie și case eliberate de Departamentul de Statistică și Cercetări al Guvernului Cipru. În plus, dobânzile compuse pentru plata întârziată au fost aplicate la o rată de 8 % pe an. 16. La 24 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere pierderea utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. El a elaborat un raport de evaluare revizuit, care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că întregul sumă datorată pierderii utilizării a fost CYP 1.159.708.36 plus CYP 1.172.560.43 pentru dobândă. Suma totală solicitată sub acest cap a fost, prin urmare, CYP 2.332.269 (aproximativ 3.984.914). 17. La 26 mai 2010, reclamantul a elaborat un alt raport de evaluare revizuit, care trebuia să acopere pierderea utilizării pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1987 și 30 iunie 2010. Expertul desemnat de solicitant a considerat că întreaga sumă datorată clientului său pentru prejudicii materiale a fost de 4.293.896 EUR. 18. Raportul de evaluare a afirmat că reclamantul a cumpărat terenurile pe care clinica a fost construită la 1 august 1972 pentru prețul CYP 0.748 (aproximativ 1,27 EUR) pe metrou pătrat. În urma unei creșteri anuale de 25 %, expertul a stabilit prețul de 1974 la CYP 1.169 (aproximativ EUR) 2) pe metrou pătrat. Întrucât terenul în cauză avea o suprafață de 8.847 de metri pătrați, valoarea totală a acestuia din 1974 era de 10.342 (aproximativ 17.670) CYP. Folosind ca punct de plecare o tabelă pe „costul mediu per metrou pătrat al locuințelor în sectorul privat 1984-2008”, expertul a presupus în continuare că costul construcției era de 5.500 CYP (aproximativ EUR) 9.397) per cameră (inclusiv zone comune), și, prin urmare, un total de 176.000 CYP (aproximativ 300.713). Aplicarea unui „faktor de dezvoltare” de 1,20, el a concluzionat că valoarea de piață din 1974 a clinicei și a terenurilor pe care a fost ridicată ar putea fi fixată la 225 000 CYP (aproximativ EUR) 384.435). Expertul reclamantului a menționat, de asemenea, o „vânzare comparabilă” în satul Bogazi, arătând că la 25 mai 1972 a fost vândut un domeniu de 19,593 metri pătrați pentru CYP 28.000 (aproximativ 47.840). 19. În afirmațiile sale juste de satisfacție din noiembrie 1999, reclamantul a solicitat în continuare CYP 120.000 (aproximativ EUR) 205.032) în ceea ce privește prejudiciile morale. În special, el a solicitat CYP 30.000 (aproximativ 51.258) pentru anxietatea și frustrarea pe care le-a suferit din cauza încălcării continuă a drepturilor sale de proprietate. El a declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curtea în Loizidou v. Turcia ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, În cele din urmă, în cererile actualizate din 24 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat suma suplimentară de 50 000 EUR pentru prejudiciile morale. (b) Guvernul 21. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 22 iunie 2010. Acestea au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept să se adaugă dobânzi compuși pentru plata întârziată. În plus, Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 22. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pierderii de utilizare a proprietății și valoarea actuală a acesteia. A doua propunere a fost făcută pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietatea statului, renunțând astfel titlului și cererilor în privința acestuia. 23. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că proprietatea imobilă menționată în cerere este un teren pădure; prin urmare, nu poate constitui obiectul restituirii, dar ar putea acorda drept de compensare financiară, care să fie calculată pe baza pierderii veniturilor (prin aplicarea unui 5 % de închiriere pe valoarea de piață din 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. Cu toate acestea, deoarece un teren pădure era proprietate publică, nu a fost posibil să-și estimeze valoarea. După îndeplinirea anumitor condiții, IPC ar fi putut oferi reclamantului schimbul de proprietăți cu proprietăți turc-cipriote situate în sud de insulă. 24. În observațiile lor din 22 iunie 2010, Guvernul a reamintit că, în cazul Demopoulos și alții (citată mai sus), Marea Camera a constatat că CIB este un remediu intern adecvat pentru cei care susțin o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În ciuda adoptării unei hotărâri cu privire la fondul, reclamantul ar fi încă deschis să se aplice CIB, care ar calcula valoarea actuală și valoarea din 1974 a proprietății „în mod credencial bazată pe date reale”. La 27 mai 2010, CIB a trimis o scrisoare reprezentantului reclamantului, invitând clientul său să introducă o cerere înainte de aceasta. 25. Guvernul a reamintit că, în temeiul Legii nr. 67/2005, erau disponibile următoarele mijloace de redresare: a) restituire; b) compensare; c) schimb. Dispozițiile relevante ale legii în cauză sunt descrise în Demopoulos și altele (citate mai sus, §§ 35-37). 26. Guvernul a remarcat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că închirierea obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietății; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii ale Băncii Centrale din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 27. Autoritățile turc-chipriot au fost într-o poziție mai bună decât reclamanții și autoritățile grec-chipriot pentru a evalua valorile pieței proprietăților într-un mod realist și fiabil. Reclamanții au prezentat cereri exagerate și au avut tendința de a gonfla valorile din 1974 ale bunurilor lor. Prin urmare, Guvernul a solicitat Curtea să se pronunțe pe baza calculelor efectuate de autoritățile turc-chipriot, care erau „credențiale și obiective în fiecare aspect”. 28. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a confirmat că nu ar fi posibil să se prevadă restituirea proprietăților descrise la alineatul (1) 13 de mai sus. Dacă reclamantul ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi oferit CYP 262.857.13 (aproximativ 449.117 EUR) pentru compensarea pierderii de utilizare și CYP 267.959.87 (aproximativ 457.836) pentru valoarea proprietății. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile “TRNC”, valoarea deschisă a acestuia a fost de CYP 40.000 (aproximativ 68.344). 29. În sfârșit, Guvernul a considerat că suma reclamată în ceea ce privește prejudiciile morale era excesivă și nerealiste; având în vedere existența unui remediu intern eficace, Curtea ar trebui să păstreze la minimum atribuirea acestor daune. Evaluarea Curții 30. Curtea reamintește că a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza negării complete a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a proprietății sale în Cipru de nord (a se vedea punctul 23 din hotărârea principală). În plus, constatările sale privind o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la terenurile sale din 1974, reclamantul a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de a folosi și de a se bucura de proprietatea sa (a se vedea punctul 21 din hotărârea principală). Prin urmare, el are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95 § 26, 20 februarie 2001, și Demades c. Turcia (satisfacție echitabilă), nr. 16219/90, § 21, 22 aprilie 2008). 31. În legătură cu aceasta, Curtea observă că afirmarea proprietății proprietăților imobiliare ocupate de turc produsă de reclamant (a se vedea punctul 6 de mai sus) arată că, la 12 martie 2010, el și omologul său contractual (Consiliul de îmbunătățire Bogazi) erau încă proprietarii proprietăților proprietăților descrise la punctul 13 de mai sus. De asemenea, este de reamintit faptul că, în hotărârea principală, Curtea a susținut că, după încheierea unui acord de vânzare și după ce a plătit prețul pentru achiziționarea terenurilor, reclamantul a avut o așteptare legitimă că o acțiune de titlu va fi eliberată în numele său și, prin urmare, o „posesiune” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea punctul 19 din hotărârea principală). 32. În avizul Curții, evaluațiile furnizate de reclamant implică un grad semnificativ de speculație și nu asumă suficientă de volatilitate a pieței proprietăților și de susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou (justă satisfacție), § 31, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-IV, 28 iulie 1998). Un grad și mai mare de speculație este implicat în calculul profiturilor pe care reclamantul le-ar fi putut obține prin conducerea centrului său clinic/sănătate, o structură care nu a fost finalizată și în care nu s-a desfășurat niciun curs de afaceri stabilit în momentul invaziei turce. Prin urmare, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de el (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea de evaluare a pierderii suferite de solicitant în ceea ce privește chiria anuală de teren, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietății, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (Loizidou (justa satisfacție), citată mai sus, § 33 și Demades În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile, inerente în orice încercare de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merit) 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 33. Curtea constată că, în ciuda cererii sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 22 și 26-27 de mai sus), în timp ce reclamantul a menționat o „vânzare comparabilă” la Bogazi (a se vedea punctul 18 de mai sus). 34. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că ar trebui acordată reclamantului o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi legale, constată că ratele aplicate de el sunt de partea înaltă (a se vedea, În cele din urmă, Curtea este de părere că ar trebui acordată o atribuire în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare pe care reclamantul trebuie să le fi experimentat de-a lungul anilor, în absența utilizării proprietății sale așa cum a considerat adecvat (a se vedea Demades (justă satisfacție), citat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că sumele solicitate de reclamant în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale (respectiv 4.293.896 EUR și 255.032 EUR – a se vedea punctele 17 și 19-20 de mai sus) sunt în mod evident excesive. Acesta remarcă că, la momentul invaziei turce, lucrările de construcție a clinicei reclamantului nu au fost încheiate și că procedura de închidere a parcelei nu a fost finalizată (a se vedea punctul 9 din hotărârea principală). În plus, în conformitate cu expertul reclamantului, doi ani înainte de invazia turcă, s-a achiziționat panoul de teren pe care clinica ar fi trebuit să fie construită pentru CYP 0.748 pe metrou pătrat, astfel un preț total de aproximativ 11.434 EUR (a se vedea punctul 18) Curtea consideră că suma care, potrivit Guvernului, ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (aproximativ 18 EUR) 449.117 – a se vedea punctul 28 de mai sus) constituie o bază echitabilă pentru compensarea daunelor suferite de dl Ramon. Aceasta reamintește că proprietatea sa constă într-o parcelă de teren constructibil de o suprafață totală de 8.947 de metri pătrați (a se vedea punctul 13 de mai sus). Evaluarea sa pe o bază echitabilă, Curtea decide să atribuie reclamantului 450.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. Costurile și cheltuielile 37. În declarațiile sale juste de satisfacție din noiembrie 1999, bazate pe facturile din partea reprezentantului său, reclamantul a solicitat 2 376 de CYP (aproximativ 4.059) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă a inclus 600 de CYP (aproximativ 1.025 de EUR) pentru costurile raportului de experți care evaluează valoarea proprietății sale. În observațiile sale scrise de 15 În ianuarie 2004, reclamantul a solicitat taxe juridice suplimentare pentru CYP 2.645 (aproximativ 4.519 EUR). În cererile actualizate pentru satisfacție echitabilă din 24 ianuarie 2008, el a prezentat facturi suplimentare de costuri pentru noul raport de evaluare și pentru taxele juridice de până la 392,15 EUR și, respectiv, 2,955,5 EUR. Prin urmare, suma totală solicitată pentru costuri și cheltuieli a fost de aproximativ 11 925 EUR. În cele din urmă, la 26 mai 2010, reclamantul a susținut că alte taxe juridice și cheltuielile raportului său de experți s-au ridicat la 2 955,5 EUR și, respectiv, 1000 EUR. 38. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 39. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 40. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare actualizate având în vedere caracterul continuu al încălcării în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își atingă decizia privind problema justului de satisfacție (a se vedea Demades c. Turcia (justă satisfacție), citată mai sus, § 34). 41. Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, aceasta consideră suma solicitată pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare și decide să acorde suma totală de 8.000 EUR. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 450.000 EUR (450 000 EUR) plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 26 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă