CtEDO 22.06.2010 Auto

CASE OF NICOLAIDES v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF NICOLAIDES v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ A CĂTREI SECȚIUNI DE NICOLAIDE v. TURKIE (Depunerea nr. 18406/91) JUGUL (justa satisfacție) STRASBOURG 22 iunie 2010 FINAL 22/11/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nicolaides v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 1 iunie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 18406/91) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 18406/91) de către un național cipriot, dl Andreas Nicolaides (nr. „reclamantul”), la 31 mai 1991. Într-o hotărâre pronunțată la 27 ianuarie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin faptul că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul la proprietatea sa, utilizarea și bucuria acestora, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. În plus, a constatat că nu este necesar să examineze plângerile reclamantului în temeiul articolelor 1, 8, 13 și 14 din Convenție ( Nicolaides c. Turcia, nr. 18406/91, §§ 12, 24, 29, 32 și 35 și punctele 1-3 din dispozițiile operative, 27 ianuarie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă de 7.500 de lire cipriote (CYP) Aproximativ 12.814 euro (EUR) pentru privarea proprietății sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală și 31 decembrie 2007. Două rapoarte de evaluare, care stabilesc baza pierderii reclamantului, au fost adăugate la observațiile sale. În plus, reclamantul a solicitat CYP 81.000 (aproximativ EUR) 138.396) în ceea ce privește prejudiciile morale și aproximativ 4,826 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 50 și 53 și punctul 4 din dispozițiile operative). La 13 iulie 2009, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice materiale pe care le considerau relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților vizate de hotărârea principală. Septembrie 2009 reclamantul a fost invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietatea în joc a fost încă înregistrată în numele său sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. Într-o scrisoare din 24 septembrie 2009, reprezentantul reclamantului a declarat că „nu s-a mai efectuat până în prezent nicio modificare a proprietății [...] proprietarului [y]”. În octombrie 2009, el a produs o afirmație de proprietate a bunurilor imobile ocupate de turc eliberată de Departamentul de Terenuri și Sondaje ale Republicii Cipru. Potrivit prezentului document, la 22 Octombrie 2009 proprietatea descrisă la punctul 15 de mai jos a fost înregistrată în numele lui Nikolaides Andreas. HOTĂRÂREA PRELIMINARĂ Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curții să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 21819/04, 1 martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile Comisiei de proprietate imobiliară („PIC”) instituite prin Legea „TRNC” 67/2005. 10. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos În orice caz, Curtea nu poate să reitere jurisprudența sa conform căreia obiecții bazate pe neepuizarea recoursurilor interne formulate după ce a fost declarată admisibilă nu pot fi luate în considerare la etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 12. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după introducerea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 12 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod ineficient trimiterea cazului la Marea Camera. 13. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 15. În afirmațiile sale exacte de satisfacție din 20 octombrie 1999, reclamantul a solicitat 3 000 de lire cipriote (CYP aproximativ 5.125 euro (EUR)) pentru prejudicii materiale. El s-a bazat pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor sale, care include pierderea închirierii anuale colectate sau se așteaptă să fie colectate din închirierea proprietății sale, plus dobânzi de la data la care aceste închirieri erau obligatorii până la ziua plății. Chiria a fost reclamată pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în octombrie 1999. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece el a fost încă proprietarul legal al proprietății. Raportul de evaluare conținea o descriere a satului Trypimeni, unde proprietatea reclamantului (o grădină cu douăzeci de copaci cu albicocii de fructe) a fost localizată. În ianuarie 1967, în numele reclamantului de la numărul 472 și avea o suprafață de 920 de metri pătrați. Potrivit cercetărilor efectuate de un expert desemnat de către solicitant în registrul de teren Famagusta, proprietatea în cauză a prezentat numărul 185 pe fișă/plan 13/32 (a se vedea punctul 9 din hotărârea principală). 16. Punctul de începere a raportului de evaluare a fost valoarea închirierii proprietăților reclamantului în 1974, calculată pe baza închirierii obținute pentru proprietăți comparabile din zonă. Potrivit expertului, chiria care ar fi putut fi obținută în 1974 a fost între CYP 45 și CYP 65 per decare. Având în vedere faptul că proprietatea reclamantului a fost un albastru tânăr în curs de dezvoltare, valoarea sa anuală de închiriere din 1974 a fost stabilită la CYP 53 (aproximativ 90 EUR). Această sumă a fost ajustată ulterior în sus în funcție de o creștere anuală de închiriere de 5%, pentru a ajunge la închirierea anuală de credit în 1987 (CYP 100) și în 1999 (CYP 100) La 26 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cazului, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o satisfacție echitabilă, care trebuiau să acopere perioada de pierdere a utilizării proprietăților în perioada 2000-31 decembrie 2007. El a elaborat un raport de evaluare revizuit care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că suma datorată pentru pierderea utilizării pentru această perioadă a fost de 4.500 CYP (aproximativ 7.688 EUR), inclusiv dobânzile statutare.Suma totală reclamantului pentru prejudicii materiale a fost de 7.500 CYP (aproximativ 12.814). 18. La 21 aprilie 2009, reclamantul a eliberat două hotărâri ale Curții de district Kyrenia, din 6 iulie și 30 noiembrie 1973, privind compensarea în ceea ce privește achizițiile de teren care au avut loc în februarie 1970. Din aceste hotărâri s-a dovedit că valorile terenurilor situate în Ayios Amvrosios la momentul respectiv erau între CYP 560 (aproximativ 956) și CYP 1.120 (aproximativ 1,913) per decare și că valorile terenurilor aveau o creștere anuală de 20%. Prin urmare, la mijlocul anului 1974, prețul de piață al unei decare a terenurilor din Ayios Amvrosios ar putea fi calculat între 1.070 CYP (aproximativ 1,828) și 2.130 CYP (aproximativ 3,639). 19. La 24 septembrie 2009, reclamantul a elaborat un raport de evaluare revizuit, care trebuia să acopere pierderea utilizării pentru perioada 1987-octombrie 2009. Expertul desemnat de solicitant a considerat că chiria anuală din 1974 a domeniului clientului său a fost de 91 EUR și că întreaga sumă datorată pierderii utilizării a fost de 15 400 EUR. 20. În declarațiile sale juste de satisfacție din 20 octombrie 1999, reclamantul a solicitat în continuare 50.000 de CYP (aproximativ 85.430) în ceea ce privește prejudiciile morale. El a declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în cauza Loizidou c. Turcia ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-IV), ținând cont cu toate acestea de faptul că perioada de timp pentru care a fost reclamată daunele în cazul instantaneu a fost mai lungă și că a existat, de asemenea, o încălcare a articolului 14 din convenție. 21. În cererile sale actualizate pentru satisfacție echitabilă din 26 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat un CYP 31000 suplimentar (aproximativ 52.966) în ceea ce privește prejudiciile morale. (b) Guvernul 22. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 6 octombrie 2009. Acestea au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept să se adaugă dobânzi compuși pentru plata întârziată, iar Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea pretinsă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 23. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pierderii de utilizare a proprietății și valoarea actuală a acesteia. A doua propunere a fost făcută pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietatea statului, renunțând astfel titlului și cererilor în privința acestuia. 24. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților reclamantului. În caz contrar, aceasta ar putea acorda drept de compensare financiară, care să fie calculată pe baza pierderii veniturilor (prin aplicarea unei chirie de 5% pe valorile pieței 1974) și a creșterii valorii proprietăților între 1974 și data plății. Dacă reclamantul ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi oferit CYP 919.29 (aproximativ 1.570 EUR) pentru a compensa pierderea utilizării și CYP 979.17 (aproximativ 1.673) pentru valoarea proprietății. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile „TRNC”, valoarea deschisă a pieței din 1974 a proprietății reclamantului a fost CYP. 160 (aproximativ 273). După îndeplinirea anumitor condiții, IPC ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul de proprietăți cu proprietăți turc-chipriot situate în sud de insulă. 25. În observațiile lor din 6 octombrie 2009, Guvernul a remarcat că proprietatea solicitată a fost înregistrată în numele tatălui său, care a murit în 1992. Acest fapt nu a fost dezvăluit la o etapă anterioară din cauza similarității dintre numele reclamantului (Andreas Nicolaides) și numele tatălui său (Andreas Louca Nicolaides). Reclamantul nu a furnizat informații cu privire la administrarea proprietății tatălui său și dacă el a fost singurul moștenitor al decedatului. Având în vedere cele de mai sus, reclamantul ar trebui să prezinte dovezi cu privire la proprietatea proprietății proprietăților la data introducerii cererii, precum și a proprietății actuale. În cazul omiterii de a prezenta astfel de dovezi, cererea ar trebui să fie eliminată din lista cazurilor. 26. În orice caz, cererile de satisfacție ale reclamantului au fost extrem de excesive și incompatibile cu jurisprudența și practica Curții. 27. Guvernul a observat, de asemenea, că, în evaluarea sa, în ceea ce privește compensarea pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din Departamentul de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974. De asemenea, a examinat dezvoltarea ratelor dobânzii Băncii Centrale din Cipru. Scăderea veniturilor a fost calculată presupunând că chiria obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietății; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii Băncii Centrale din Cipru au fost aplicate pe sumele datorii din 1974. 28. Prin urmare, se poate spune că CIB a utilizat aceleași criterii ca reclamanții grec-chipriot. Cu toate acestea, fiind în posesia registrelor de terenuri în care au fost înregistrate vânzări comparabile, a fost mai bine plasat să evalueze valorile pieței din 1974 ale proprietăților. În general, reclamanții au avut tendința de a exagera și de a gonfla aceste valori. Calculele lor au fost foarte presupunătoare; de exemplu, procentul utilizat pentru evaluarea pierderii veniturilor au fost frecvent la fel pentru clădirile, câmpurile, limbilele și parcelele de teren, indiferent de locația lor, de existența energiei electrice sau a aprovizionării cu apă și de accesul la un drum minor sau major. Dimpotrivă, autoritățile turc-chipriot au luat în considerare toate aceste factori; au aplicat un procent mai mare pentru clădirile din zonele construite decât pentru domeniile vacante. 29. După eliberarea hotărârii principale a Curții, autoritățile turc-chipriot au invitat reclamantul să solicite CIB pentru a ajunge la un acord privind chestiunile de compensare. Reclamantul nu a răspuns la această invitație. Această atitudine se datorează în principal motivelor politice și presiunii exercitate de autoritățile greco-chipriote pentru a descuraja cetățenii să se aplice CIB. Informații greșite au fost furnizate cu privire la competențele sale și la ciprioții greco-chiprioți care au solicitat-o au fost interogați de Biroul Procuror General. În 2006, media greacă-chipriot a dezvăluit chiar o „lista chimică” și a publicat numele reclamanților CIB. 30. În cele din urmă, Guvernul a remarcat că lipsa proporționalității dintre suma solicitată pentru prejudicii materiale și cererea sub conducerea unor prejudicii morale. Ei au susținut că reclamantul nu poate „duplica prejudicii morale”. Evaluarea Curții 31. Curtea reamintește că, în hotărârea sa principală, a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în temeiul negării complete a dreptului său la bucurarea pașnică a proprietăților sale în Ciprul de nord (a se vedea punctul 24 din hotărârea principală). În plus, constatarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la domeniul său din 1974, reclamantul a pierdut în mod eficient toate posibilitățile de acces și de control, precum și toate posibilitățile de utilizare și de bucurare a proprietății sale (a se vedea punctul 22 din hotărârea principală). Prin urmare, reclamantul are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95 § 26, 20 Februarie 2001, și Demades c. Turcia (justă satisfacție), nr. 16219/90, § 21, 22 aprilie 2008). 32. În această privință, Curtea reamintește că, în hotărârea sa principală, a respins o obiecție de incompatibilitate ratione materiae cu dispozițiile articolului 1 din Protocolul nr. 1 formulat de Guvern în observațiile lor cu privire la cererile de satisfacție ale reclamantului (a se vedea punctul 1) 49 din hotărârea principală). În orice caz, afirmarea de proprietate a bunurilor imobile ocupate de turc produsă de solicitant (a se vedea punctul 8 de mai sus) arată că, la 22 octombrie 2009, el a fost încă proprietarul proprietății descrise la punctul 15 de mai sus. 33. În opinia Curții, evaluările furnizate de reclamant implică un grad semnificativ de speculație și nu sunt suficiente pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou). Prin urmare, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de el (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (doar satisfacția), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea de evaluare a pierderii suferite de solicitant în ceea ce privește chiria anuală de teren, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietății, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (Loizidou (justa satisfacție), citată mai sus, § 33 și Demades În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile, inerente în orice încercare de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou c. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merit) 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 34. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 27-28 de mai sus), în timp ce reclamantul s-a referit la vânzarea, în 1970, de terenuri comparabile. Potrivit evaluării expertului său, această vânzare a arătat că, la momentul respectiv, prețul de piață al terenurilor situate în Ayios Amvrosios a fost cuprins între 956 și 1 913 EUR per demers, care este între 0,956 EUR și 1,913 EUR per metru pătrat (a se vedea punctul 18 de mai sus). 35. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că ar trebui acordată reclamantului o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi legale, constată că ratele aplicate de el sunt de partea înaltă (a se vedea, În cele din urmă, Curtea este de părere că ar trebui acordată o atribuire în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare pe care reclamantul trebuie să le fi experimentat de-a lungul anilor, în absența utilizării proprietății sale așa cum a considerat adecvat (a se vedea Demades (justă satisfacție), citat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis 37. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este de părere că suma pe care autoritățile „TRNC” ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (a se vedea punctul 24 de mai sus) nu pare să aibă în vedere necesitatea de a compensa suferința morală a reclamantului (a se vedea punctul 36 de mai sus). Curtea decide să acorde reclamantului 10.000 EUR sub șeful prejudiciilor materiale și morale. Costuri și cheltuieli 38. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 20 octombrie 1999, bazate pe facturi din partea reprezentantului său, reclamantul a solicitat CYP 1.825 (aproximativ 3.118) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă a inclus CYP 500 (aproximativ 854 EUR) pentru costul raportului de experți care evaluează valoarea proprietății sale. În cererile actualizate pentru satisfacție echitabilă din 26 ianuarie 2008, reclamantul a prezentat facturi suplimentare de costuri pentru noul raport de evaluare și pentru taxe juridice de valoare a CYP 1000 (aproximativ EUR) În octombrie 2009, reprezentantul reclamantului a declarat că taxele sale au crescut până la 6,640, 40 EUR. Guvernul nu a observat acest punct. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 42. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcării în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își atingă decizia privind problema justului de satisfacție (a se vedea Demades) 43. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că suma solicitată pentru costurile și cheltuielile pentru procedurile de față (6 640 EUR) este rezonabilă și decide să-l atribuie reclamantului. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 10.000 EUR (10 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 6 640 EUR ( șase mii șase sute și patruzeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 iunie 2010, în conformitate cu art. 77 § § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă