CASE OF JOSEPHIDES v. TURKEY
CASE OF JOSEPHIDES v. TURKEY (CtEDO, 2010)
CAUZA CAUZĂ DE JOSEFIDE v. TURKIE (Depunerea nr. 21887/93) JUGUL Satisfacție echitabilă STRASBOURG 26 octombrie 2010 FINAL 11/04/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 litera (c) din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Josephides v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 5 octombrie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 211887/93) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național cipriot, dl Christos Josephides („reclamantul”), la 30 decembrie 1992. Într-o hotărâre pronunțată la 22 septembrie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a respins diverse obiecții preliminare formulate de guvernul turc și a constatat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin faptul că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. În plus, a constatat că nu a fost necesară examinarea plângerilor reclamantului în temeiul articolelor 1, 13, 14 și 18 din Convenția ( Josephides c. Turcia, nr. 21887/93, §§§§ 13, 25 și 28 și punctele 1-3 din dispozițiile operative, 22 septembrie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă de 1.550.000 de lire cipriote (CYP) Aproximativ 2.648.330 euro (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, și ianuarie 2008. Un raport de evaluare, care stabilește baza pierderii reclamantului, a fost adăugat la observațiile sale. În plus, reclamantul a solicitat aproximativ EUR 239.204 în ceea ce privește prejudiciile morale și aproximativ 9.048 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 48 și 51, și punctul 4 din dispozițiile operative). La 4 martie 2010, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice materiale pe care le consideră relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților vizate de hotărârea principală. De asemenea, reclamantul a fost invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietățile în joc au fost încă înregistrate în numele său sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 21 mai 2010, reclamantul a produs certificate de proprietate a proprietăților imobile ocupate de turc eliberate de Departamentul de Terenuri și Sondaje din Republica Cipru. Acesta se referă la aceste documente că, în aprilie 2010, proprietățile descrise la punctul 13 de mai jos au fost înregistrate în numele reclamantului, cu excepția proprietății în temeiul alineatului 13 litera (j) de mai jos, care au fost înregistrate în numele dlui Costas Josephides. Reclamantul a declarat că aceasta din urmă este fratele său, la care a transferat parcela de terenuri în joc la 21 decembrie 2005. Aspectul preliminar Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 211819/04, 1 Martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia de proprietate imobiliară (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. Ei au reiterat poziția lor în privința epuizării măsurilor interne în acest caz și în alte cazuri similare la 8 și 22 iunie 2010. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos Prin urmare, ar putea fi considerat că guvernul nu este împiedicat să ridice această problemă în această etapă a procedurii. În orice caz, Curtea nu poate decât să reitere jurisprudența sa în conformitate cu care obiecții bazate pe neepuizarea recourslor interne, după ce a fost declarată admisibilă, nu pot fi luate în considerare în etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 10. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după instituirea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, Guvernul a formulat o obiecție pe baza neepuizării recoursurilor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 13 din hotărârea principală și punctul 1 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod eșuant trimiterea cazului la Marea Camera. 11. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 13. În declarațiile sale juste de satisfacție din 29 octombrie 1999, reclamantul a solicitat CYP 30.197 (aproximativ 51.594) pentru prejudicii materiale. Se baza pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor sale, care include pierderea închirierii anuale colectate sau se așteaptă să fie colectate din închirierea parcelelor sale de teren, plus dobânda de la data în care aceste închirieri erau obligatorii până la ziua plății. Chiria a fost reclamată pentru perioada din ianuarie 1987, când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în octombrie 1999. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece el a fost încă proprietarul juridic al proprietăților. Raportul de evaluare conține o descriere a parcelelor de teren ale reclamantului în districtele Nicoziei și Larnaca. Aceste parcele de teren au fost înregistrate după cum urmează (a se vedea punctul 8 din hotărârea principală): Nicosia/Piroi, plot nr. 124, foaie/plan 31/26, înregistrare nr. 4475, cota: 1⁄2, zona: 25,753 metri pătrați (m2); (b) Larnaca/Athienou, plot nr. 607, pct./plan 31/46, înregistrare nr. 31803, cota: întreagă; suprafața: 2 342 m2; (c) Larnaca/Athienou, trama nr. 670, foaie/plan 31/46, înregistrare nr. 23140, cota: întreagă; suprafața: 1.673 m2; (d) Larnaca/Athienou, trama nr. 671, foaie/plan 31/46, înregistrare nr. 25893, cota: întreagă; suprafața: 1.673 m2; (e) Larnaca/Athienou, trama nr. 635, foaie/plan 31/46, înregistrare nr. 23158, cota: întreagă; suprafața: 2.676 m2; (f) Larnaca/Athienou, plot nr. 291, fișă/plan 31/54, înregistrare nr. 25885, cot: întreg; suprafață: 11.706 m2; (g) Larnaca/Athienou, plot nr. 339, fișă/plan 31/43, înregistrare nr. 25887, cot: întreg; suprafața: 6.680 m2; (h) Larnaca/Athienou, plot nr. 338, fișă/plan 31/43, înregistrare nr. 23126, cot: întreg; suprafața: 6.666 m2; (i) Larnaca/Athienou, plot nr. 82, fișă/plan 31/43, înregistrare nr. 29092, cota: întreagă; suprafața: 5.017 m2; j) Larnaca/Athienou, trama nr. 122, foaie/plan 31/36, înregistrarea nr. 23392, cota: 1⁄2; suprafața: 12.041 m2; k) Larnaca/Arses, trama nr. 59, foaie/plan 32/25, înregistrarea nr. 842, cota: 1⁄2; suprafața: 22.409 m2. Trama descrisă la literele (a) și (k) de mai sus aparține tatăl reclamantului, care i-a transferat la 10 aprilie 1997 și, respectiv, 23 iunie 1995. 14. Punctul de plecare a raportului de evaluare a fost valoarea de închiriere a parcelelor de teren ale reclamantului în 1974, calculată pe baza unui procent (5 %) din valoarea pieței proprietăților. Potrivit expertului, totalul închirierii anuale care ar fi putut fi obținute în 1974 a fost CYP 353 (aproximativ 603). Această sumă a fost ajustată ulterior în sus în funcție de o creștere anuală a închirierii (variată de la 5 % la 7 %), pentru a ajunge la totalul dobânzii anuale de închiriere în 1987 (CYP 853) și în 1999 (CYP 3.111). Pentru parcele descrise la punctul 13 literele (a) și (k) de mai sus, creanța de închiriere a fost calculată numai de la datele (1997 și, respectiv, 1995) pe care reclamantul a dobândit proprietatea domeniilor. Dobânda compusă pentru plată întârziată a fost aplicată la o rată de 8 % pe an. 15. Reclamantul a solicitat, în continuare, 160.000 de CYP (aproximativ 273.376) pentru imposibilitatea de a dezvolta parcela descrisă la punctul 13 litera (a) de mai sus, care era teren care ar putea fi dezvoltat, situat la aproximativ 12 kilometri de Nicosia. Suma totală solicitată în 1999 pentru prejudicii materiale a fost deci CYP 190.197 (aproximativ 324.970). 16. La 11 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru satisfacție. El a afirmat că timpul care a trecut din 1999 și-a crescut pierderile și că suma totală adăugată pentru prejudicii materiale a fost de cel puțin 1.550 000 CYP (aproximativ 2.648.330). 17. La 21 mai 2010, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, calculate pe baza estimărilor conținute în raportul de evaluare produs în 1999 (a se vedea punctele 13-14 de mai sus). El a susținut că, ținând cont de faptul că una dintre proprietățile au fost transferate fratelui său în 2005 (a se vedea punctul 6 de mai sus), suma totală datorată pierderii utilizării pentru perioada 1987-2010 a fost de 154.000 EUR. În plus, reclamantul a considerat că dacă forțele turce nu ar fi invadat nordul Ciprului, ar fi putut să își dezvolte parcela descrisă la alineatul 13 litera (a) mai sus în 16 situri de construcție; pe baza ofertelor de vânzare publicate în prezent în presa Ciprului, s-ar putea presupune că fiecare site ar fi avut, în 2010, un preț de 300 000 EUR. Acesta a urmat faptul că valoarea lor globală ar fi fost de 4.800.000 EUR, din care ar trebui să se deducă un cost în curs de dezvoltare de 350.000 EUR. 4.450.000. Având în vedere că el avea o cotă de 1⁄2 din parcela în cauză, reclamantul a solicitat Curtea să-i acorde cel puțin jumătate din această sumă (2.225.000 EUR), la care ar trebui adăugat suma pentru pierderea utilizării (154.000 EUR), cererea totală a reclamantului pentru prejudicii materiale a fost de 2,379.000 EUR. 18. De asemenea, reclamantul a specificat că în 1977 a achiziționat în licitație publică o parcelă de teren de 5,352 metri pătrați, situată în apropierea zonei tampon, pentru CYP 480 (aproximativ 820 EUR). El a subliniat faptul că acest preț este mult mai mic decât valoarea de piață din 1974, deoarece invazia turcă a provocat o deflație a prețurilor terenurilor. De asemenea, reclamantul a produs exemplare ale publicităților publicate în presă cipriotă în martie și mai 2010 și a afirmat că, din aceste documente, prețurile curente ale terenurilor au fost următoarele: între 8.000 EUR și EUR 15.000 EUR per decare pentru parcele situate în zonele ocupate de turc; între 20.000 EUR și 50.000 EUR per decare pentru terenuri agricole cu copaci și instalații de irigare; între 200.000 EUR și 400.000 EUR per decare pentru parcele care ar putea fi dezvoltate în locații de construcție. 19. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 29 octombrie 1999, reclamantul a solicitat în continuare CYP 140.000 (aproximativ EUR) 239.204) în ceea ce privește prejudiciile morale. În special, el a solicitat 5000 CYP pe an pentru perioada 1987-1991, 10.000 CYP pe an pentru perioada 1992-1999, plus suma suplimentară de 35000 CYP. În cererile actualizate pentru satisfacție echitabilă din 21 mai 2010, el și-a ridicat reclamația până la 365.500 EUR (8.500 EUR pentru fiecare an între 1987 și 1991 și 17.000 EUR pentru fiecare an între 1992 și 2010). (b) Guvernul 20. Guvernul a depus observații privind cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008, 15 octombrie 2008 și 22 iunie 2010. Ei au subliniat că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au remarcat faptul că unii solicitanți aveau proprietăți comune și că nu s-a dovedit că coproprietenții lor au fost de acord cu partiția bunurilor. Nici atunci când se pretinde daune bazate pe presupunerea că proprietățile au fost închiriate după 1974, reclamanții au arătat că drepturile acestor coproprietenți în temeiul dreptului intern au fost respectate. 21. Guvernul a susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept adăugarea dobânzilor compuși pentru plata întârziată și că Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 22. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost formulată pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietățile statului, renunțând astfel titlului și cererilor în ceea ce privește aceasta. 23. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților descrise la punctul 13 de mai sus. În cazul în care nu s-au îndeplinit condițiile de restituire, reclamantul ar putea solicita o compensare financiară, care să fie calculată pe baza pierderii veniturilor (punând în aplicare o chirie de 5% pe valorile pieței 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. Dacă reclamantul ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi oferit CYP 6.837.24 (aproximativ 11.682) pentru a compensa pierderea utilizării și a CYP 7.282.59 (aproximativ 12.443) pentru valoarea proprietăților. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile din „TRNC”, valoarea deschisă a pieței din 1974 a proprietăților reclamantului a fost următoarea: plot de teren descris la alineatul 13 litera (b) de mai sus: CYP 80 (aproximativ 136 EUR); plot de teren descris la alineatul 13 litera (c) de mai sus: CYP 50 (aproximativ 85 EUR); plot de teren descris la alineatul 13 litera (d) de mai sus: CYP 50 (aproximativ 85 EUR); plot de teren descris la alineatul 13 litera (e) de mai sus: CYP 80 (aproximativ 136 EUR); plot de teren descris la punctul 13 litera (f) de mai sus: CYP 350 (aproximativ 598 EUR); plot de teren descris la punctul 13 litera (g) de mai sus: CYP 200 (aproximativ 341); plot de teren descris la punctul 13 litera (h) de mai sus: CYP 200 (aproximativ 341); plot de teren descris la punctul 13 litera (j) de mai sus: CYP 180 (aproximativ 307). Prin urmare, CIB nu a luat în considerare doar opt dintre cele unsprezece parcele de teren deținute de solicitant. 24. După îndeplinirea anumitor condiții, CIB ar fi putut, de asemenea, să-i ofere reclamantului schimbul de proprietăți cu proprietăți turce-chipriote situate în sud-ul insulei. 25. În observațiile lor din 22 iunie 2010, Guvernul a reamintit că, în cazul Demopoulos și alții (citată mai sus), Marea Camera a constatat că CIB este un remediu intern adecvat pentru cei care susțin o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În ciuda adoptării unei hotărâri privind fondul, reclamantul ar fi încă deschis să se aplice CIB, care ar calcula valoarea actuală și valoarea din 1974 a proprietăților „în mod credencial pe baza datelor reale”. La 27 mai 2010, CIB a trimis o scrisoare reclamantului, invitându-l să introducă o cerere înainte de aceasta. 26. Guvernul a reamintit că, în temeiul Legii nr. 67/2005, erau disponibile următoarele mijloace de redresare: a) restituire; b) compensare; c) schimb. Dispozițiile relevante ale legii în cauză sunt descrise în Demopoulos și altele (citate mai sus, §§ 35-37). 27. Guvernul a remarcat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că închirierea obținută ar fi fost de 5 % din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii din Banca Centrală din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 28. Autoritățile turc-chipriot au fost într-o poziție mai bună decât reclamanții și autoritățile grec-chipriot pentru a evalua valorile pieței proprietăților într-un mod realist și fiabil. Reclamanții au prezentat cereri exagerate și au avut tendința de a gonfla valorile din 1974 ale bunurilor lor. Prin urmare, Guvernul a solicitat Curtea să se pronunțe pe baza calculelor efectuate de autoritățile turc-chipriot, care erau „credențiale și obiective în fiecare aspect”. 29. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a confirmat că ar fi posibil să se prevadă restituirea proprietăților descrise la alineatul (1) 13 mai sus. Dacă reclamantul s-ar fi aplicat CIB, acesta din urmă ar fi crescut oferta până la 7. 820 CYP (aproximativ 13. 361) pentru a compensa pierderea utilizării și până la CYP 7.971.81 (aproximativ 13,620) pentru valoarea proprietăților. Expertul desemnat de autoritățile „TRNC” a confirmat, de asemenea, valorile de piață deschise din 1974 ale proprietăților reclamantului, astfel cum se indică la punctul 23 de mai sus. 30. În sfârșit, Guvernul a considerat că suma reclamată în ceea ce privește prejudiciile morale era excesivă și nerealiste; având în vedere existența unui remediu intern eficace, Curtea ar trebui să păstreze la minimum atribuirea acestor daune. Evaluarea Curții 31. Curtea reamintește că a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza negării complete a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a proprietăților sale în Cipru de nord (a se vedea punctul 25 din hotărârea principală). 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la terenurile sale din 1974, reclamantul a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de a se bucura de proprietățile sale (a se vedea punctul 23 din hotărârea principală). Prin urmare, el are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95 § 26, 20 februarie 2001, și Demades c. Turcia (satisfacție echitabilă), nr. 16219/90, § 21, 22 aprilie 2008). Cu toate acestea, pentru parcele descrise la punctul 13 (a) și (k) deasupra dreptului reclamantului la compensare ar trebui să înceapă de la data în care a dobândit proprietatea terenului în joc, și anume de la 10 aprilie 1997 și 23 iunie 1995 (a se vedea punctul 9 din hotărârea principală și punctul 13 de mai sus); pentru parcela descrisă 13 (j) deasupra perioadei care urmează să fie luată în considerare în termen de 21 de zile. Decembrie 2005, data în care reclamantul a transferat această teren către fratele său (a se vedea punctul 6 mai sus). 32. În ceea ce privește aceasta, Curtea observă că afirmațiile de proprietate a proprietăților imobile ocupate de turc produse de reclamant arată că în aprilie 2010 el a fost încă proprietarul zece dintre proprietățile descrise la punctul 13 de mai sus (a se vedea punctul 6 mai sus). 33. În opinia Curții, evaluațiile furnizate de reclamant implică un grad semnificativ de speculație și nu asumă suficientă de volatilitate a pieței proprietăților și de susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou (justă satisfacție), 28 iulie 1998, § 31, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-IV). Un grad de speculație și mai mare este implicat în evaluarea profiturilor pe care reclamantul ar fi putut obține de la dezvoltarea în locații de construcție terenurile descrise la punctul 13 litera (a) de mai sus (a se vedea punctele 15 și 17 de mai sus). În consecință, în evaluarea daunei pecuniare suportate de solicitant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de el (a se vedea punctul 15 și 17 de mai sus). Xenides-Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, § 41, 7 decembrie 2006). În general, consideră ca abordarea rezonabilă pentru evaluarea pierderii suferite de solicitant cu referire la chiria de teren anuală, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietăților, care ar fi putut fi câștigat în perioada relevantă (Loizidou (juste) În plus, Curtea a luat în considerare incertitudinile inerente în orice încercare de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou v. Turcia (obiecții preliminare), 23 martie 1995, § 102, Serie A nr. 310, și (merite) 18 decembrie 1996, § 32, Raporturi 1996-VI). 34. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Se bazează pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 22 și 27-28 de mai sus), în timp ce reclamantul s-a referit la ofertele de vânzare publicate în 2010 în presa Cipru și la achiziționarea de terenuri agricole într-o acțiune publică în 1977 (a se vedea punctul 18 de mai sus). 35. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că ar trebui acordată reclamantului o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi legale, constată că ratele aplicate de el sunt de partea înaltă (a se vedea, În cele din urmă, Curtea este de părere că ar trebui acordată o atribuire în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare pe care reclamantul trebuie să le fi experimentat de-a lungul anilor în absența utilizării proprietăților sale așa cum s-a considerat adecvat (a se vedea Demades (justă satisfacție), citat mai sus, § 29, și Xenides-Arestis Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că sumele reclamantei în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale (respectiv 2,379,000 EUR și 365,500 EUR – a se vedea paragrafele) 17 și 19 de mai sus) sunt, în mod evident, excesive; constată că nicio construcție nu a fost construită pe planurile de teren ale reclamantului și că raportul de evaluare prezentat în 1999 a concluzionat că suma totală datorată reclamantului pentru prejudicii materiale era de EUR 51.594 (a se vedea punctul 13 de mai sus). În același timp, suma pe care autoritățile „TRNC” ar fi putut oferi reclamantului în ceea ce privește pierderea utilizării (a se vedea punctul 13361 – a se vedea punctul 29 de mai sus) nu pare să țină seama în mod corespunzător de numărul de parcele de teren deținute de solicitant și descrise la punctul 13 de mai sus, care avea o suprafață totală de 68.534. De fapt, după cum se menționează la punctul 23 de mai sus, calculele IPC au luat în considerare doar opt dintre cele unsprezece domenii deținute de reclamant. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, Curtea decide să acorde reclamantului 120.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. Costuri și cheltuieli 38. În declarațiile sale juste de satisfacție din 29 octombrie 1999, reclamantul, care este avocat și și-a prezentat propriul caz în fața Curții (a se vedea punctul 2 din hotărârea principală), a solicitat 5.296 CYP (aproximativ 9.048) pentru costurile și cheltuielile suportate înaintea organelor convenției. Această sumă a inclus CYP 1.296 (aproximativ 2.214 EUR) pentru costurile raportului de experți care evaluează valoarea proprietăților sale. În cererile actualizate din 21 mai 2010, reclamantul și-a ridicat cererea pentru costuri și cheltuielile de până la 20.000 EUR. 39. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 40. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, ECHR 2000-XI). 41. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea unui raport de evaluare, având în vedere natura continuă a încălcării în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își atingă decizia privind problema justului de satisfacție (a se vedea Demades) Cu toate acestea, este necesar să se țină cont de faptul că reclamantul și-a prezentat propriul caz în fața Curții. 42. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră sumele solicitate pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare și decide să atribuie suma totală de 2.000 EUR. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 120.000 EUR (o sută douăzeci de mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 2 000 EUR (2 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 26 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului