CASE OF ROCK RUBY HOTELS LTD v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property
CASE OF ROCK RUBY HOTELS LTD v. TURKEY (CtEDO, 2009)
CAUZA DE CAUZĂ DE RUBY HOTELS LTD v. TURKEY (Declarația nr. 46159/99) HOTĂRÂREA (merita) STRASBOURG 22 septembrie 2009 FINAL 01/03/2010 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Rock Ruby Hotels Ltd v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în particular la 1 septembrie 2009, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 46159/99) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o societate încorporată în temeiul dreptului cipriot, Rock Ruby Hotels Ltd („reclamantul”), la 25 ianuarie 1999. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Demetriades, avocat practicant în Nicosia. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Z.M. Necatigil. Reclamantul a afirmat că ocuparea turcă din partea de nord a Ciprului l-a privat de proprietățile sale. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, când a intrat în vigoare Protocolul nr. 11 la Convenție (art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11). Prin decizia din 28 mai 2002, Curtea a declarat cererea admisibilă. Reclamantul și Guvernul au depus observații cu privire la fondul (art. 59 § 1). În plus, au fost primite observații terțe de la Guvernul Ciprului, care și-a exercitat dreptul de a interveni (art. 36 § 1 din Convenție și art. 44 § 1 litera (b)). FACTE Societatea reclamantă, a căror sediul se afla în Kyrenia (cipru nordic), este deținută de dl. Agathoklis Neokleous, un cipriot grecesc, dna Erato Neokleous-Goodbody, un național britanic de origine greacă- cipriot, și dna Maria Neokleous-Deutschmann, un național german de origine greacă-cipriot. Directorii acestuia sunt dl Agathoklis Neokleous și dna Anastasia Neokleous, un cetățean american de origine greacă-cipriot. În 1972, societatea reclamantă a achiziționat un hotel de 3 stele de cinci etaje numit “Rock Ruby”, situat în strada Conon din Kyrenia, și plot de teren pe care a fost construit hotelul. Acesta din urmă a consistat din 56 de camere (care au o baie privată sau duș și veranda) și 116 paturi. Două dintre aceste camere au fost create după un program de extindere finalizat până la sfârșitul anului 1973. Hotelul a fost situat pe o parcela de mare (plot nr. 192, foaie/plan 12/12, bloc D, zona de teren 1,989 m2) la o distanță scurtă de vest de portul Kyrenia. Traficul a avut o formă rectangulară, suprafața plată la nivelul mării, cu o frontajă de 60 de metri pe strada Conon și 30 de metri pe mare. Hotelul a fost complet cu aer condiționat și încălzit central și a avut o serie de facilități (zona de recepție, cantina, restaurant în aer liber, piscină în aer liber, grădină). Societatea reclamantă a susținut că hotelul funcționează cu un profit anual de aproximativ 66.400 de lire cipriote (CYP aproximativ 113.451 euro (EUR)). În sprijinul cererii sale de proprietate, societatea reclamantă a produs un certificat de afirmare a proprietăților (registrarea nr. 3-506934) eliberat la 23 decembrie 1992 de Republica Cipru. 10. În iulie 1974, în timp ce trupele turce avansau, acționarii societății reclamante, membrii consiliului de administrație și majoritatea oaspeților hotelului au fost evacuați de Kyrenia de către un elicopter britanic. De atunci acționarii societății reclamante au fost împiedicați să aibă acces la proprietatea lor și să își bucure. Potrivit informațiilor disponibile, după iulie 1974, hotelul a fost utilizat de forțele armate turce. DREPTUL OBJEȚII PRELIMINARE A GOVERNULUI 11. Guvernul a formulat obiecții preliminare de inadmisibilitate pentru neepuizare a căilor de recurs interne și lipsa statutului de victimă. Curtea observă că aceste obiecții sunt identice cu cele formulate în cazul Alexandrou v. Turcia (nr. 16162/90, §§ 11-22, 20 ianuarie 2009) și ar trebui respins din aceleași motive. II. VIOLARE ALEGATĂ A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLUL 1 LA CONVENȚIE 12. Societatea reclamantă se plângea din iulie 1974, Turcia a împiedicat managerii și acționarii să își exercite dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor lor. art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu va fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 13. Guvernul a contestat această cerere. 14. Societatea reclamantă Se bazează, în esență, pe principiile stabilite de Curte în cazurile Loizidou c. Turcia ((merit), Raporturile hotărârilor și deciziilor 1996-VI, 18 decembrie 1996) și Cipru c. Turcia ([GC], nr. 25781/94, CEHR 2001-IV). 15. Guvernul Cipru a observat că guvernul contestat nu a contestat afirmația societății reclamante de proprietate. Acesta a remarcat, de asemenea, faptul că prezentul caz este similar cu cel al lui Loizidou c. Turcia ((merit), citat mai sus), în cazul în care Curtea a constatat că pierderea controlului proprietăților de către persoanele strămutate a apărut ca urmare a ocupației din partea nordică a Ciprului de către trupele turce și a înființarii „Republicii Turci de Nord a Ciprului” („TRNC”), și că negarea accesului la proprietăți în Ciprul de Nord ocupat constituie o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 16. Curtea remarcă în primul rând că documentul prezentat de reclamant (a se vedea punctul 9 mai sus) furnizează dovezi prima facie că are un titlu de proprietate asupra proprietăților în cauză. Întrucât guvernul contestat nu a produs dovezi convingătoare în refutare, Curtea consideră că reclamantul a avut o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. 17. Curtea reamintește că, în cazul menționat anterior Loizidou ((merits), citat mai sus, §§ 63-64), aceasta a raționat după cum urmează: „63. ... ca urmare a refuzului accesului reclamantului la teren din 1974, a pierdut în mod eficace tot controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de bucurare a proprietății sale. Prin urmare, refuzul continuu de acces trebuie considerat o ingerință în drepturile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. O astfel de interferență nu poate fi considerată, în circumstanțele excepționale ale cazului în care reclamantul și guvernul cipriot au menționat, fie o privare de proprietate, fie un control al utilizării în sensul articolului 1 primul și al doilea paragraf din Protocolul nr. Cu toate acestea, aceasta intră în mod clar în sensul primei propoziții ale acestei dispoziții ca interferență cu bucuria pașnică a bunurilor; în acest sens, Curtea observă că obstacolele pot constitui o încălcare a Convenției ca un obstacol juridic. 64. În afară de o trimitere trecătoare la doctrina de necesitate ca justificare pentru actele „TRNC” și pentru faptul că drepturile de proprietate au fost subiectul discuțiilor intercomunale, guvernul turc nu a încercat să prezinte sume care justifice interferența de mai sus cu drepturile de proprietate ale reclamantului care este imputabilă Turciei. Cu toate acestea, nu s-a explicat cum nevoia de a reîncasa refugiații ciprioți turci în anii care au urmat intervenția turcă în insulă în 1974 ar putea justifica negarea completă a drepturilor de proprietate ale reclamantului, sub forma unei negații totale și continue a accesului și a unei presupuse expropriații fără compensații. Nici faptul că drepturile de proprietate au fost subiecte de discuții intercomunale care implică ambele comunități din Cipru reprezintă o justificare pentru această situație în temeiul Convenției. În astfel de circumstanțe, Curtea concluzionează că a existat și continuă să existe o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1.” 18. În cazul Cipru v. Turcia (citat mai sus) Curtea a confirmat concluziile de mai sus (§ 187 și 189): „187. Curtea este convinsă că atât raționarea sa, cât și concluzia sa în hotărârea Loizidou (de merit) ) se aplică cu o forță egală ciprioților greci strămutați care, la fel ca dna Loizidou, nu pot avea acces la proprietatea lor din nordul Ciprului din cauza restricțiilor impuse de autoritățile "TRNC" privind accesul lor fizic la această proprietate. Negarea continuă și totală a accesului la proprietatea lor este o interferență clară cu dreptul ciprioților greci strămutați la bucuria pașnică a bunurilor în sensul primei teze a articolului 1 din Protocolul nr. ... 189. .. a existat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în temeiul faptului că proprietarii grec-chipriot de proprietăți din nordul Ciprului li se refuză accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților lor, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile lor de proprietate.” 19. Curtea nu vede niciun motiv în cazul instantaneu să se depărteze de concluziile pe care le-a atins-o în cauza Loizidou și Cipru c. Turcia (op. cit.; a se vedea, de asemenea, Demades c. Turcia (merits), nr. 16219/90, § 46, 31 iulie 2003). 20. În consecință, aceasta concluzionează că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în temeiul faptului că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensație pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 14 DE CONVENȚIE, UTILIZATĂ ÎN CONJUNCȚIE CU ARTICOLUL 1 DE PROTOCOL NO. 21. Societatea reclamantă s-a plâns de o încălcare în temeiul articolului 14 din Convenție din cauza unui tratament discriminatoriu împotriva acesteia în ceea ce privește exercitarea drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, care a susținut că această discriminare a fost bazată pe originea națională și/sau pe convingerile religioase ale managerilor și acționarilor săi. „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în [] Convenția este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” 22. Curtea reamintește că în Alexandrou Cazul (citat mai sus, §§ 38-39) a constatat că nu a fost necesar să se efectueze o examinare separată a plângerii în temeiul articolului 14 din Convenție. Curtea nu vede niciun motiv să se îndepărteze de această abordare în acest caz (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Eugenia Michaelidou Ltd și Michael Tymvios c. Turcia , nr. 16163/90, §§ 37-38, 31 iulie 2003). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înălții Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă pentru partea vătămată.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 24. În afirmațiile sale exacte de satisfacție din 31 iulie 2002, reclamantul a solicitat prejudicii materiale CYP 1.686.014 (aproximativ 2.880.723) pentru prejudicii materiale. Acesta se bazează pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor sale, care include pierderea închirierii anuale colectate sau așteptate să fie colectate de la închirierea proprietății, plus dobânzi de la data la care aceste închirieri erau obligatorii până la ziua plății. Chiria solicitată a fost pentru perioada din data de 1 ianuarie 1990 până la 1 ianuarie 2003. Reclamantul nu a solicitat compensare pentru orice expropriare presupusă deoarece era încă proprietarul legal al proprietății. Raportul de evaluare conține o descriere a hotelului Rock Ruby (a se vedea punctul 8 de mai sus) și a orașului Kyrenia, care, potrivit reclamantului, în 1974 a fost una dintre cele mai populare stații turistice din Cipru. Cererea de cazare hotelieră în Kyrenia a fost ridicată și hoteluri bune au fost realizate prețuri ridicate de ocupare. 25. Punctul de începere a raportului de evaluare a fost venitul de la creanță în iulie 1974. Având în vedere atractivitatea hotelului și profiturile realizate de alte hoteluri similare din Cipru, Rock Ruby ar fi putut obține CYP 35 (aproximativ 59 EUR) pe cameră pe lună. Având în vedere faptul că hotelul are 56 de camere și după deducerea unui procent de 10% pentru posibilele expuneri, valoarea anuală de închiriere din 1974 a fost estimată la CYP 21.168 (aproximativ 36.167). Această sumă a fost ajustată ulterior la valorile din 1990, ținând seama de: (a) natura zonei era situată proprietatea; (b) Tendența închirierilor pentru perioada 1970-1974 în zone similare; (c) tendințele închirierilor pentru perioada după 1974 în zonele neocupate din Cipru (în baza Indexului prețurilor la consumatori 1960 – 2002 pentru închirieri și locuințe eliberate de Departamentul de Statistică și Cercetare a Guvernului Ciprului, a crescut cu un procent de 25%). 26. În sfârșit, dobânzile compuse pentru plată întârziată au fost aplicate la o rată de 8% pe an până la sfârșitul anului 2000 și de 6% pe an pentru anii 2001 2002 (dobânzile totale reclamate au fost de 643.567 – aproximativ 1.099.598 EUR). 27. La 23 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere pierderea utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. Acesta a elaborat un raport de evaluare revizuit, care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că întregul sume datorată pierderii utilizării erau CYP 1.775.803, plus CYP 1.795.483 pentru dobânzi. 17.000 pe lună, care urmează să fie ajustată în conformitate cu inflația pentru o perioadă de 18 ani sau până la data în care armata turcă își va părăsi posesia vacantă. 28. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 31 iulie 2002, reclamantul a solicitat în continuare CYP 873.000 (aproximativ 1.491.607) în ceea ce privește prejudiciile morale. În special, a solicitat CYP 30.000 (aproximativ EUR) 51.258) pentru anxietatea și frustrarea suferite din cauza încălcării continue a drepturilor sale de proprietate, care a declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în cauza Loizidou (și este satisfacție echitabilă), Raporturi 1998-IV, 28 iulie 1998), ținând cont totuși de perioada de timp pentru care a fost revendicată daunele în cazul instantaneu a fost mai lungă. De asemenea, reclamantul a solicitat CYP 843.000 (aproximativ 1.440.349) pentru încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 14 din Convenție, care a fost agravată de faptul că armata turcă folosea hotelul în scopuri proprii. 29. În cele din urmă, în cererile actualizate pentru satisfacție echitabilă din 23 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat suma suplimentară de 50 000 EUR pentru prejudicii morale. (b) Guvernul 30. Guvernul a depus observații privind cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008 și 15 octombrie 2008. Ei au subliniat faptul că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au susținut că cererile de satisfacție echitabilă nu sunt pregătite pentru examinare. Guvernul a avut, de fapt, probleme grave în identificarea proprietăților și a actualelor proprietăți. Informațiile furnizate de reclamanții în acest sens nu au fost bazate pe dovezi fiabile. În plus, datorită termenului de la depunerea cererilor, s-ar putea să apară noi situații: proprietățile ar fi putut fi transferate, donate sau moștenite în cadrul sistemului juridic din sudul Ciprului. Aceste fapte nu ar fi fost cunoscute de guvernul contestat și ar putea fi certificate numai de autoritățile grec-chipriot, care, din 1974, au reconstruit registrele și registrele tuturor proprietăților din nordul Ciprului. Reclamanții ar trebui să fie obligați să furnizeze certificate de căutare emise de Departamentul de Terenuri și Sondaje ale Republicii Ciprului. În cazurile în care reclamantul original a decedat sau proprietatea s-a schimbat de mână, ar putea apărea întrebări privind dacă noile proprietari au un interes legal în proprietate și dacă au dreptul la prejudicii materiale și/sau nepecuniare. 31. Guvernul a remarcat, de asemenea, că unii solicitanți au împărtășit proprietăți și că nu s-a dovedit că co-proprietenții lor au convenit cu împărțirea bunurilor. Nici atunci când a solicitat daune bazate pe presupunerea că proprietățile au fost închiriate după 1974, dacă reclamanții au arătat că drepturile acestor co-proprietenți în temeiul dreptului intern au fost respectate. 32. Guvernul a susținut că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept adăugarea dobânzilor compuși pentru plata întârziată și că Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 33. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost făcută pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietatea statului, renunțând astfel la titlu și cereri în legătură cu aceasta. 34. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea proprietăților descrise la alineatul (8) de mai sus. În cazul în care nu s-au îndeplinit condițiile de restituire, reclamantul ar putea solicita compensații financiare, care să fie calculate pe baza pierderii veniturilor (punând în aplicare o chirie de 5% pe valorile pieței 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. În cazul în care reclamantul ar fi solicitat Comisiei privind proprietățile mobiliare, aceasta din urmă ar fi oferit CYP 292.145.54 (aproximativ 499.159 EUR) pentru a compensa pierderea utilizării și CYP 311.174.61 (aproximativ 531.672) pentru valoarea proprietății. Potrivit unui expert desemnat de autoritățile „TRNC”, valoarea de piață deschisă a proprietăților reclamantului din 1974 a fost de CYP 50.847 (aproximativ 86.877). După îndeplinirea anumitor condiții, Comisia de proprietăți imobilizabile ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul de proprietăți cu proprietățile turc-cipriote situate în sud-ul insulei. 35. În sfârșit, Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la argumentele reclamantului sub conducerea unor prejudicii morale. Intervenția terță 36. Guvernul Cipru a susținut pe deplin cererile actualizate ale reclamantului pentru o justă satisfacție. Evaluarea Curții 37. Tribunalul constată în primul rând că afirmația guvernului că ar putea apărea îndoieli cu privire la titlul de proprietate al reclamantului asupra proprietăților în cauză (a se vedea punctul 30 de mai sus) este, în esență, o opoziție de incompatibilitate ratione materiae cu dispozițiile articolului 1 din Protocolul nr. O astfel de obiecție ar fi trebuit să fie formulată înainte de declararea cererii admisibile sau, cel târziu, în contextul observațiilor părților cu privire la fondul. În orice caz, Curtea nu poate să confirme că reclamantul a avut o „poziție” asupra proprietăților din Kyrenia în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea punctul 16 mai sus). 38. În circumstanțele cauzei, Curtea consideră că întrebarea aplicării articolului 41 în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale nu este pregătită pentru hotărâre, observând, în special, că părțile nu au reușit să furnizeze date fiabile și obiective referitoare la prețurile terenurilor și imobiliarelor din Cipru la data intervenției turce. Această eședință face dificilă pentru Curte să evalueze dacă estimările furnizate de reclamantul valorii de piață din 1974 ale proprietăților sale sunt rezonabile. Întrebarea trebuie, în consecință, rezervată și procedura ulterioară stabilită în conformitate cu orice acord care ar putea fi atins între guvernul contestat și reclamant (art. 1 din Regulamentul Curții). Costuri și cheltuieli 39. În afirmațiile sale juste de satisfacție din 31 iulie 2002, bazate pe facturile din partea reprezentantului său, societatea reclamantă a solicitat CYP 4.034.1 (aproximativ 6.892) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă a inclus CYP 800 (aproximativ 1.366 EUR) pentru costurile raportului de experți care evaluează valoarea proprietăților sale. Ianuarie 2004, a solicitat cheltuieli suplimentare în valoare de CYP 2.645 (aproximativ 4.519 EUR). În cele din urmă, în cererile sale actualizate pentru satisfacție echitabilă din 23 ianuarie 2008, societatea reclamantă a prezentat facturi suplimentare de costuri pentru noul raport de evaluare și pentru taxele juridice în valoare de 392,15 EUR și EUR 2,955,5 (inclusiv V.A.T.) a indicat, respectiv, că suma totală solicitată pentru costuri și cheltuieli este de 10,240,32 EUR (inclusiv V.A.T.). 40. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct. 41. În circumstanțele cazului, Curtea consideră că întrebarea aplicării articolului 41 în ceea ce privește costurile și cheltuielile nu este pregătită pentru hotărâre. Întrebarea trebuie, în consecință, rezervată și procedura ulterioară stabilită în conformitate cu orice acord care ar putea fi atins între guvernul contestat și solicitant. cu șase voturi pentru obiecții preliminare ale Guvernului; deține cu șase voturi pentru una că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține în unanimitate faptul că nu este necesar să se examineze dacă a existat o încălcare a articolului 14 din Convenție luată în coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1; deține o deținere a unei încălcări a articolului 1 din Convenția nr. 1; în unanimitate, întrebarea aplicării articolului 41 nu este pregătită pentru decizie; în consecință, (a) rezervă această întrebare în ansamblu; (b) invită Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord la care pot ajunge; (c) să se rezerve procedurii suplimentare și delegații președintelui Camerei competența de a fixa același lucru, dacă este necesar. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 22 septembrie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului În conformitate cu art. 45 § 2 din Convenție și cu art. 74 § 2 din Regulamentul de procedură, avizul separat al judecătorului Karakaș este anexat la această hotărâre. N.B. F.A. DISSENTING CONCLUSION of JUDGE KARAKAȘ Spre deosebire de majoritate, consider că obiecția de neepuizare a căilor de recurs interne ridicate de guvern nu ar fi trebuit să fie respinsă. În consecință, nu pot fi de acord cu constatarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, din aceleași motive ca cele menționate în avizul meu discordant în cazul Alexandrou v. Turcia (n. 16162/90, 20 ianuarie 2009).