Anthousa Iordanou împotriva Turciei

CAUTERA SECȚIUNE A CAUZULUI DE ANTHOUSA IORDANOU/TURKEY (Depunerea nr. 46755/99) AJUTORUL merită STRASBOURG 24 noiembrie 2009 FINAL 10/05/2010 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate face obiectul unei revizuiri editoriale.

În cazul Anthousa Iordanou v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în particular la 3 noiembrie 2009, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 46755/99) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național grec, dna Anthousa P. P. Iordanou („reclamantul”), la 17 decembrie 1998. P. Erotocritou, avocat practicant în Nicosia.

Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Z.M. Necatigil. Reclamantul a afirmat, în special, că ocuparea turcă din partea de nord a Ciprului a privat-o de proprietățile ei. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, când a intrat în vigoare Protocolul nr. 11 la Convenție (art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11). Prin decizia din 25 iunie 2002, Curtea a declarat că cererea este parțial admisibilă. Reclamantul și Guvernul au depus observații cu privire la fond (art. 59 § 1). În plus, au fost primite observații terțe de la Guvernul Ciprului, care și-a exercitat dreptul de a interveni (art. 36 § 1 din Convenție și art. 44 § 1 litera (b)). FACTELE Reclamantul s-a născut în 1934 și trăiește în Nicosia.

Reclamantul a locuit în casa ei de familie în Lapithos (cea mai mare sat din districtul Kyrenia din nordul Ciprului) până în 1963, când s-a căsătorit și s-a mutat la casa soțului ei într-un sat vecin. Mama ei a venit din Sysklipos, un alt sat lângă Lapithos, unde deținea terenuri. Reclamantul a susținut că a dobândit proprietatea proprietății familiale în cele două sate, precum și dreptul de a extrage o anumită cantitate de apă dintr-o primăvară din Sysklipos. Guvernul a contestat cererile de proprietate ale reclamantului, în special în ceea ce privește proprietățile din Sysklipos, deoarece aveau dovezi că aparținea altor persoane. Reclamantul a răspuns că celelalte persoane erau părinții ei care i-au donat aceste proprietăți.

10. La 27 noiembrie 1973, reclamantul a solicitat Biroului de Registrul Terenului Kyrenia pentru a diviza unul dintre parcelele sale de teren din Lapithos în șaisprezece situri de construcții. Ea a afirmat că eliberarea permisului ar fi crescut semnificativ valoarea terenurilor sale. 11. Cu toate acestea, această procedură de planificare nu a fost finalizată deoarece, datorită intervenției turce din 1974, reclamantul și familia ei au fost forțați să părăsească toate proprietățile și bunurile lor și să se mute la Limassol în sudul Ciprului. Reclamantul a fost astfel privat de drepturile de proprietate, toate proprietățile ei fiind situate în zona care era sub ocuparea și controlul autorităților militare turce.

Acesta a împiedicat-o să aibă acces la proprietatea ei și să-și folosească proprietatea. 12. Atașată observațiilor sale din 4 septembrie 2002, reclamantul a produs un certificat de afirmare de proprietate a proprietăților imobile ocupate de turc, emis la 12 august 2002 de Departamentele de Terenuri și Survegheri ale Republicii Cipru, și un affidavit, semnat de ea însăși, în care ea a declarat că deține 8 bucăți de teren din Lapithos “toți pe panta muntelui, foarte potrivit pentru scopuri de construcție”.

Potrivit certificatului de afirmare a proprietății menționat mai sus, următoarele proprietăți au fost deținute de doamna Iordanou Iordani Anthousa, fiica dlui Polykerpos Panagiotou: satul Lapithos – Agia Paraskevi și Agia Anastasia (a) Certificatul de teren nr. 1613 din 22 aprilie 1971, plot nr. 199 din foaie/planul XI/22 (Mantres tou Kazeli), cu o măsură totală de 4.683m2; cota: întreagă; pe acest plot a fost o casă mică pentru păstori și două adăposturi pentru animale; (b) Certificatul de teren nr. 1459 din 27 aprilie 1971, plot nr. 331 din folie/plan XI/23 (Persterkonas), cu o măsură totală de 25,753 m2; cotă: întreg; utilizare: câmp cu copaci; (c) certificat de teren nr. 2312 din 27 aprilie 1971, pct. nr. 51 din pct. (d) certificatul de teren nr. 1623 din 27 aprilie 1971, plot nr. 201 din folie/plan XI/22 (Sirtaros), cu o măsură totală de 16.723 m2; cotă: întreagă; utilizare: câmp cu copaci; (e) Schemă/plan 11/23W.1.E.2, plot nr. 53; acest plot a inclus apă curentă și a fost înregistrat în numele reclamantului pentru cota 1/120 (echivalent cu 3 ore de fluxul continuu pe o zi la fiecare 15 zile); (f) Certificatul de teren nr. 2774 din 27 aprilie 1971, plot nr. 2 din foaie/planul XI/31 (Livadi tou Kolymbou), cu o măsură totală de 89.457 m2 (înregistrat pentru 1/24 de cota în numele reclamantului); utilizare: câmp; (g) certificatul de teren nr. 2744 din 27 aprilie 1971,

plot nr. 133 din foaie/planul XI/30 (Kolymbes Livadiu), cu o extensie totală de 110.704 m2 (înregistrat pentru cota 1/96 în numele reclamantului); utilizare: câmp; (h) Certificatul de teren nr. 2760 din 27 aprilie 1971, plot nr. 1 din foaie/planul XI/31 (Livadi), cu o extensie totală de 227.427 m2 (înregistrat pentru 1/96 a cota în numele reclamantului); utilizare: câmp cu copaci; satul Sysklipos (în conformitate cu un raport atașat observațiilor reclamantului, aceste proprietăți au fost înregistrate în numele reclamantului prin declarație de cadou de la mama ei Anastasia Polycarpou Panayiotou): (i) certificat de teren din 24 iulie 1985, plotul nr. 341 din foaie/plan XI/47 (Papares), cu o măsură totală de 21.424 m2; cota: întreagă; utilizarea: câmp; (l) Certificat de teren din 24 iulie 1985, plot nr. 357 (unificat cu plot nr. 368) din plăți/planul XI/47 (Diplopotama), cu o măsură totală de 9.031 m2; cotă: întreagă; utilizare: câmp cu copaci; (j) certificat de teren din 24 iulie 1985, plăți nr. 370 din plăci/plan XI/47 (Diplopotama), cu o măsură totală de 8.362 m2; cotă: întreagă; utilizare: câmp.

13. După cererea Curții, într-o declarație jurată de 24 În septembrie 2009, reclamantul a declarat că ea a fost fiica lui Polykarpos Panayioti, care a murit la 27 decembrie 1975, și a lui Anastasia Panayiotou, care a murit la 12 ianuarie 1989. Numele tatăl mamei sale era Chistodoulos. Deoarece în Cipru era obișnuit să numească oamenii cu numele lor de familie, urmat de numele lor de familie și de numele tatălui sau soțului lor, mama ei era, de asemenea, numită Anastasia Christodoulou Panayiotou sau Anastasia Polykarpou Panayiotou. Prin urmare, Anastasia Panayiotou și Anastasia Christodoulou erau aceeași persoană. În sprijinul declarației ei, reclamantul a produs o copie a certificatelor de deces și a cardurilor de identitate ale părinților ei.

14. - trei certificate de afirmare a proprietății proprietății imobile ocupate de turc eliberate la 15 septembrie 2009 de Republica Cipru, în care s-a declarat că reclamantul era proprietarul proprietăților descrise la alin. 12 lit. (i), (l) și (j) de mai sus; - trei certificate de căutare referitoare la proprietățile imobile ocupate din Turcia emise la 15 septembrie 2009 de Republica Cipru, în care s-a declarat că proprietățile descrise la punctul 12 literele (i), (l) și (j) de mai sus au fost transferate reclamantului la 24 iulie 1985 de dna Anastasia Panayiotou. Guvernul a formulat obiecții preliminare de inadmisibilitate pentru neepuizare a căilor de recurs interne și a lipsei statutului de victimă.

Curtea observă că aceste obiecții sunt identice cu cele prezentate în cazul Alexandrou c. Turcia (n. 16162/90, §§ 11-22, 20 ianuarie 2009), și ar trebui respinse din aceleași motive. II. VIOLARE ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 DE PROTOCOLUL N. 1 LA CONVENȚIE 16. Reclamantul s-a plâns că, din iulie 1974, Turcia a împiedicat-o să își exercite dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale, iar acesta a invocat art. 1 Protocolul nr. 1, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 17. Guvernul a contestat această afirmație, susținând că nu exista nici o dovadă a proprietății proprietăților reclamantului, în special în ceea ce privește terenurile din Sysklipos. Aceste parcele de terenuri aparțineau unei alte persoane, dna Anastasia Christodoulou, cu excepția complotului nr. 368 (sheet/plan XI/47), care aparținea unui anumit Irini Hj. Christofi.

În orice caz, situația cu privire la incapacitatea actuală a reclamantului de a avea acces la proprietăți în nordul Ciprului a fost consecința inevitabilă a stării de afaceri politice pe insulă și a existenței zonei tamponare inviolabile ale Națiunilor Unite; până la soluționarea generală a problemei Ciprului, drepturile convențiilor au fost, din necesitate, limitate în interesul general prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 18. Reclamantul a reiterat că dna Anastasia Christodoulou a fost mama ei (a se vedea punctul 13 de mai sus) și a afirmat că nu există informații disponibile despre Irini Hj. Christofi. 19. Guvernul Ciprului a observat că, în apendicele cererii sale, reclamantul a dat detalii privind proprietățile relevante.

Certificatele de înregistrare a terenului obținute de solicitant și-au confirmat dreptul de proprietate. Guvernul contestat nu a furnizat nici un sistem juridic prin care ar putea fi recunoscută proprietatea reclamantului. Numele reclamantului a fost eliminat din registrul de proprietate și înlocuit cu cel al „Republicii Turci din Cipru de Nord” („TRNC”).

20. Guvernul Ciprului a remarcat, de asemenea, că prezentul caz este similar cu cel al lui Loizidou ((merit), 18 decembrie 1996, Raporturi de hotărâri și decizii 1996-VI), în cazul în care Curtea a constatat că pierderea controlului proprietăților de către persoanele strămutate a apărut ca urmare a ocupației din partea de nord a Ciprului de către trupele turce și a înființarii “TRNC” și că negarea accesului la proprietatea din Ciprului de nord ocupat constituie o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1. 21. Curtea constată în primul rând că documentele prezentate de reclamant (a se vedea punctele 12-14 de mai sus) furnizează prima facie în special, Guvernul respondent nu a reușit să prezinte dovezi convingătoare în refutare și/sau să provoace declarația reclamantului că dna Anastasia Polycarpou Panayiotou a fost mama ei; în plus, declarația guvernului că tranzacția nr. 368 (a se vedea punctul 12 litera (l) de mai sus) a aparține unui anumit Irini Hj.

Christofi este contrazis de certificatele de afirmare a proprietății și de certificatele de căutare emise la 15 septembrie 2009 de Republica Cipru (a se vedea punctul 14 de mai sus). În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul a avut o „poziție” cu privire la proprietățile solicitate în prezenta cerere în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 22. Curtea reamintește că, în cazul menționat anterior Loizidou ((merits), citat mai sus, §§ 63-64), aceasta a raționat după cum urmează: „63… ca urmare a refuzului accesului reclamantului la teren din 1974, a pierdut în mod eficace tot controlul, precum și toate posibilitățile de utilizare și de bucurare a proprietății sale.

Prin urmare, refuzul continuu de acces trebuie considerat o ingerință în drepturile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. O astfel de interferență nu poate fi considerată, în circumstanțele excepționale ale cazului în care reclamantul și guvernul cipriot au menționat, fie o privare de proprietate, fie un control al utilizării în sensul articolului 1 primul și al doilea paragraf din Protocolul nr. Cu toate acestea, aceasta intră în mod clar în sensul primei propoziții ale acestei dispoziții ca interferență cu bucuria pașnică a bunurilor; în acest sens, Curtea observă că obstacolele pot constitui o încălcare a Convenției ca un obstacol juridic.

64. În afară de o trimitere trecătoare la doctrina de necesitate ca justificare pentru actele „TRNC” și pentru faptul că drepturile de proprietate au fost subiectul discuțiilor intercomunale, guvernul turc nu a încercat să prezinte sume care justifice interferența de mai sus cu drepturile de proprietate ale reclamantului care este imputabilă Turciei. Cu toate acestea, nu s-a explicat cum nevoia de a reîncasa refugiații ciprioți turci în anii care au urmat intervenția turcă în insulă în 1974 ar putea justifica negarea completă a drepturilor de proprietate ale reclamantului, sub forma unei negații totale și continue a accesului și a unei presupuse expropriații fără compensații. În cazul Cipru v. Turcia ([GC], nr. 25781/94, CEDH 2001-IV) Curtea a confirmat concluziile de mai sus (§ 187 și 189): „187.

Curtea este convinsă că atât raționarea sa, cât și concluzia sa în hotărârea Loizidou (de merit) ) se aplică cu o forță egală ciprioților greci strămutați care, la fel ca dna Loizidou, nu pot avea acces la proprietatea lor din nordul Ciprului din cauza restricțiilor impuse de autoritățile "TRNC" privind accesul lor fizic la această proprietate.

Negarea continuă și totală a accesului la proprietatea lor este o interferență clară cu dreptul ciprioților greci strămutați la bucuria pașnică a bunurilor în sensul primei teze a articolului 1 din Protocolul nr… 189. .. a existat o încălcare continuă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în temeiul faptului că proprietarii grec-chipriot de proprietăți din nordul Ciprului li se refuză accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților lor, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile lor de proprietate.” 24. Curtea nu vede niciun motiv în cazul instantaneu să se depărteze de concluziile pe care le-a atins-o în cauza Loizidou și Cipru c. Turcia (op. cit.; a se vedea, de asemenea, Demades c. Turcia (merits), nr. 16219/90, § 46, 31 iulie 2003). 25. În consecință, aceasta concluzionează că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin faptul că reclamantul a fost refuzat accesul și controlul, utilizarea și bucuria proprietăților sale, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile ei de proprietate.

III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 26. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune Observațiile părților (a) Reclamantul 27. În cererile sale de satisfacție din 4 septembrie 2002, reclamantul a solicitat 207 000 de lire cipriote (CYP aproximativ 353.680 euro (EUR) pentru prejudicii materiale. Ea s-a bazat pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderii ei, care include pierderea închirierii anuale colectate sau care se așteaptă să fie colectate din închirierea proprietăților sale, plus dobânda de la data la care aceste închirieri erau obligatorii până la ziua plății.

Inchirierile reclamate au fost pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în 2002. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece era încă proprietarul juridic al proprietăților. 28. punctul de plecare a raportului de evaluare a fost valoarea de piață a fiecărui bun în 1974. În funcție de potențialitățile lor de utilizare și de construire, chiria care ar fi putut fi obținută din parcelele de teren ale reclamantului a fost fluctuată de la 3 la 6% din valoarea lor de piață. Astfel, chiria anuală totală care ar fi putut fi obținută în 1974 a fost CYP 2.458 (aproximativ 4.200 EUR). Expertul a luat în considerare, de asemenea, faptul că reclamantul a avut dreptul la revizuirea chiriei la un dobânzi compus de 5 la sută pe an și la dobânzi compuse pentru plata întârziată de 8 la sută pe an.

29. La 22 ianuarie 2008, după cererea Curții de actualizare a evoluției cauzei, reclamantul a prezentat cereri actualizate pentru o justă satisfacție, care au fost destinate să acopere pierderea utilizării proprietăților între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 2007. Ea a elaborat un raport de evaluare revizuit, care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că întregul sumă datorată pierderii utilizării era de CYP 375.000 (aproximativ 640.725) EUR. 30. Reclamantul nu a formulat nici o cerere de prejudicii morale. (b) Guvernul 31. În răspunsul la cererile de satisfacție ale reclamantului din 4 septembrie 2002, Guvernul a susținut că Turcia nu a avut acces la înregistrările terenurilor în „TRNC” și, prin urmare, nu a putut avea suficiente cunoștințe despre valoarea presupusă a proprietăților imobile ale reclamantului.

32. Proprietățile lăsate de solicitant au fost considerate abandonate și au fost expropriate în temeiul legii „TRNC”. Este imposibil ca Turcia să adopte orice dispoziție internă privind expropriațiile făcute de un alt stat independent. Ar trebui, de asemenea, să se țină seama că, în ultimele decenii, peisajul din nordul Ciprului s-a schimbat considerabil și că aceste modificări au afectat proprietățile reclamantului. Problema compensației reciproce pentru proprietățile grec-chipriote lăsate în nordul insulei și a proprietății turce-chipriote lăsate în sud a fost foarte complexă și ar trebui soluționată prin negocieri între cele două părți, mai degrabă decât prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, acționând ca tribunal de primă instanță și se bazează pe rapoartele realizate de reclamant doar.

33. Referitor la concluziile achiziționate de Curte în cauza Loizidou (a se vedea hotărârea (justă satisfacție) din 28 iulie 1998, Raporturile 1998-IV), Guvernul a considerat că, în cazuri precum cele actuale, nu ar trebui să fie pronunțate de Curte în temeiul articolului 41 din Convenție. Ei au subliniat faptul că incapacitatea reclamantului de a avea acces la proprietățile sale depinde de situația politică a insulei și, în special, de existența liniilor de încetare a focului recunoscute de ONU. În cazul în care ciprioții greci au fost autorizați să meargă în nord și să susțină proprietățile lor, haosul va exploda pe insulă; în plus, orice atribuire acordată de Curte ar submina negocierile dintre cele două părți.

34. Guvernul a depus observații cu privire la cererile actualizate ale reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 30 iunie 2008 și la 15 octombrie 2008. Ei au subliniat faptul că prezenta cerere face parte dintr-un grup de cazuri similare care ridică o serie de probleme și au susținut că cererile de satisfacție echitabilă nu sunt pregătite pentru examinare. Guvernul a avut, de fapt, probleme grave în identificarea proprietăților și a actualelor proprietăți. Informațiile furnizate de solicitanți în acest sens nu s-au bazat pe dovezi fiabile. Datorită termenului de la depunerea cererilor, s-ar putea să apară noi situații: proprietățile ar fi putut fi transferate, donate sau moștenite în cadrul sistemului juridic din sudul Ciprului.

Aceste fapte nu ar fi fost cunoscute de guvernul contestat și ar putea fi certificate numai de autoritățile grec-chipriot, care, din 1974, au reconstruit registrele și registrele tuturor proprietăților din nordul Ciprului. Reclamanții ar trebui să fie obligați să furnizeze certificate de căutare emise de Departamentul de Terenuri și Sondaje ale Republicii Ciprului. În plus, în cazurile în care reclamantul original a murit sau proprietatea s-a schimbat de mână, ar putea apărea întrebări privind dacă noile proprietăți au un interes legal în proprietate și dacă au dreptul la prejudicii materiale și/sau nepecuniare. 35. Guvernul a remarcat, de asemenea, că reclamantul a împărtășit proprietățile și că nu s-a dovedit că coproprietenții ei au fost de acord cu împărțirea bunurilor.

Nici atunci când a solicitat daune bazate pe presupunerea că proprietățile au fost închiriate după 1974, dacă reclamantul a arătat că drepturile acestor coproprietenți în temeiul dreptului intern au fost respectate. 36. Guvernul a susținut, de asemenea, că, ca creștere anuală a valorii proprietăților au fost aplicate, ar fi nedrept să se adaugă dobânzi compuși pentru plata întârziată și că Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional.

Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietăților ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. 37. Guvernul a elaborat un raport de evaluare elaborat de autoritățile turc-chipriot, pe care acestea le considerau bazate pe o „evaluare realistă a valorilor pieței din 1974, având în vedere dosarele și vânzările comparative de teren relevante în zonele în care se aflau proprietățile []”. Acest raport conține două propuneri, care evaluează, respectiv, suma datorată pentru pierderea utilizării proprietăților și a valorii lor actuale. A doua propunere a fost făcută pentru a oferi reclamantului opțiunea de a vinde proprietatea statului, renunțând astfel titlului și cererilor în ceea ce privește aceasta.

38. Raportul elaborat de autoritățile turc-chipriot a specificat că ar fi posibil să se prevadă, imediat sau după soluționarea problemei Ciprului, restituirea parcelelor nr. 199, 331, 51, 201, 53 și 133 (a se vedea punctul 12 literele (a), (b), (c), (d), (e) și (g) de mai sus). Celelalte proprietăți imobile menționate în cerere au fost posedate de refugiați; nu ar putea constitui obiectul restituirii, dar ar putea acorda drept de compensare financiară, care să fie calculată pe baza pierderii veniturilor (punând în aplicare o chirie de 5% pe valorile pieței 1974) și creșterea valorii proprietăților între 1974 și data plății. În cazul în care reclamantul ar fi solicitat Comisiei privind proprietățile mobiliare, aceasta din urmă ar fi oferit CYP 68.539,26 (aproximativ 117.106) pentru compensarea pierderii de utilizare și CYP 72.992.96 (aproximativ 126.715) pentru valoarea proprietăților.

Potrivit unui expert desemnat de autoritățile „TRNC”, valoarea deschisă a pieței din 1974 a proprietăților descrise la punctul 12 de mai sus a fost: - pentru proprietatea sub lit. (a): CYP 525 (aproximativ 897 EUR); - pentru proprietatea sub lit. (b): CYP 7,700 (aproximativ 13,156); - pentru proprietatea sub lit. (c): CYP 550 (aproximativ 939 EUR); - pentru proprietatea sub lit. (d): CYP 1,250 (aproximativ 2,135) EUR; - pentru proprietatea sub lit. (f): CYP 223 (aproximativ 381) EUR; - pentru proprietatea sub lit. (g): CYP 89,3 (aproximativ 152); - pentru proprietatea sub lit. (i): CYP 800 (aproximativ 1,366); - pentru proprietatea sub lit. (l): CYP 415 (aproximativ 709); - pentru proprietatea sub lit. (j): CYP 375 (aproximativ 640). Nu s-a dat nici o estimare pentru proprietate sub lit. (e) și (h). 39. După îndeplinirea anumitor condiții, Comisia de imobilizare imobiliară ar fi putut, de asemenea, să ofere reclamantului schimbul de proprietăți cu proprietăți turc-chipriot situate în sud-ul insulei.

Intervenitorul terț 40. Guvernul Ciprului a susținut pe deplin cererile actualizate ale reclamantului pentru o justă satisfacție. Evaluarea Curții 41. Tribunalul constată în primul rând că afirmația guvernului că ar putea apărea îndoieli cu privire la titlul de proprietate al reclamantului asupra proprietăților în cauză (a se vedea punctele 31 și 34 de mai sus) este, în esență, o opoziție de incompatibilitate ratione materiae În orice caz, Curtea nu poate să confirme că reclamantul a avut o „poziție” asupra proprietăților din Lapithos și Sysklipos în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea punctul 21 de mai sus). 42. În circumstanțele cauzei, Curtea consideră că întrebarea aplicării articolului 41 în ceea ce privește prejudiciile materiale nu este pregătită pentru hotărâre.

Aceasta observă, în special, că părțile nu au furnizat date fiabile și obiective referitoare la prețurile terenurilor și a bunurilor imobiliare din Cipru la data intervenției turce. Această eședință face dificilă pentru Curte să evalueze dacă estimările furnizate de reclamantul valorii de piață din 1974 ale proprietăților sale sunt rezonabile. Întrebarea trebuie, în consecință, rezervată și procedura ulterioară stabilită în conformitate cu orice acord care ar putea fi atins între guvernul contestat și reclamant (art. 1 din Regulamentul Curții). Costuri și cheltuieli 43. Având în vedere un proiect de lege al reprezentantului ei, reclamantul a solicitat 38.047,5 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții și a CYP 2000 (aproximativ 3.417) pentru costurile rapoartelor de experți care evaluează valoarea proprietăților sale.

44. Guvernul nu a observat acest punct. 45. În circumstanțele cazului, Curtea consideră că întrebarea aplicării articolului 41 în ceea ce privește costurile și cheltuielile nu este pregătită pentru hotărâre. Întrebarea trebuie, în consecință, rezervată și procedura ulterioară stabilită în conformitate cu orice acord care ar putea fi atins între guvernul contestat și solicitant.

cu șase voturi pentru obiecții preliminare ale Guvernului; deține cu șase voturi pentru una că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține în unanimitate că întrebarea de aplicare a articolului 41 nu este pregătită pentru decizie; în consecință, (a) rezervă această întrebare în ansamblu; (b) invită Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le pot ajunge; (c) se rezervă procedurile suplimentare și delegații; Președintele Camerei are competența de a fixa același lucru, dacă este necesar.

Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 24 noiembrie 2009, în conformitate cu art. 77 § § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului în conformitate cu art. 45 § 2 din Convenția și cu art. 74 § 2 din Regulamentul Curții, avizul separat al judecătorului Karakaș este anexat la această hotărâre. N.B. F.A. DISSENTING CONCLUZIE A IUDEGULUI KARAKAȘ Spre deosebire de majoritate, consider că obiecția de neepuizare a căilor de recurs interne ridicate de guvern nu ar fi trebuit să fi fost respinsă. Prin urmare, nu pot fi de acord cu constatarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, din aceleași motive ca cele menționate în opinia mea discordantă în cazul Alexandrou c. Turcia (n. 16162/90, 20 ianuarie 2009).

FOURTH SECTION

CASE OF ANTHOUSA IORDANOU v. TURKEY (Application no. 46755/99) JUDGMENT ( merits ) STRASBOURG 24 November 2009 FINAL 10/05/2010 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Anthousa Iordanou v. Turkey, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 3 November 2009, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE GOVERNMENT'S PRELIMINARY OBJECTIONS

15. The Government raised preliminary objections of inadmissibility for non-exhaustion of domestic remedies and lack of victim status. The Court observes that these objections are identical to those raised in the case of Alexandrou v. Turkey (no. 16162/90, §§ 11-22, 20 January 2009), and should be dismissed for the same reasons. II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO. 1 TO THE CONVENTION

16. The applicant complained that since July 1974, Turkey had prevented her from exercising her right to the peaceful enjoyment of her possessions. She invoked Article 1 Protocol No. 1, which reads as follows: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

26. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage 1. The parties' submissions (a) The applicant

FOR THESE REASONS, THE COURT

1. Dismisses by six votes to one the Government's preliminary objections; 2. Holds by six votes to one that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; 3. Holds unanimously that the question of the application of Article 41 is not ready for decision; accordingly, (a) reserves the said question in whole; (b) invites the Government and the applicant to submit, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, their written observations on the matter and, in particular, to notify the Court of any agreement that they may reach; (c) reserves the further procedure and delegates to the President of the Chamber the power to fix the same if need be.

Done in English, and notified in writing on 24 November 2009, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President In accordance with Article 45 § 2 of the Convention and Rule 74 § 2 of the Rules of Court, the separate opinion of Judge Karakaș is annexed to this judgment. N.B. F.A.

DISSENTING OPINION OF JUDGE KARAKAȘ

Unlike the majority, I consider that the objection of non-exhaustion of domestic remedies raised by the Government should not have been rejected. Consequently, I cannot agree with the finding of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention, for the same reasons as those mentioned in my dissenting opinion in the case of Alexandrou v. Turkey (no. 16162/90, 20 January 2009).